Noaptea pomenilor lungi. De Halloween, parlamentarii ne-au tras în țeapă

Noaptea pomenilor lungi. De Halloween, parlamentarii ne-au tras în țeapă

Dar pentru pacienți de ce n-ați ieșit niciodată să țipați? Când ați văzut că viermii colcăie pe oameni în spitale, de ce n-ați protestat? Dar când oamenii mor în spitale de lipsă de medicamente, de infecții sau de jeg, de ce n-ați făcut grevă generală?

Primul instinct e să dai vina pe ei. Să le spui că sunt manipulați, masă de manevră politică. Să le ceri să-și dea jos halatele alea cu buzunare adânci în care le bagi șpaga.

Dar am greși prin generalizare. Am mai scris că nu toți sunt la fel.

Și am repeta o greșeală pe care am mai făcut-o noi, ca societate: aceea de a ne organiza în triburi ca să ne luăm gâții – pacienți contra medici, bugetari contra corporatiști, teleormăneni contra europeni, mitici contra ardeleni etc. Vinovații sunt de data asta în altă parte.

Un prieten a sunat acum câteva zile la Poștă să întrebe dacă i-a ajuns un colet.

– Dom’ne, n-a ajuns, dar nici nu prelucrează nimeni nimic. Suntem în grevă de săptămâna trecută.

– Adică nu mai lucrează nimeni deloc?

– Păi e grevă generală.

– Păi atunci vă urez să dați faliment și să nu vă luați nici salariul ăla mic.

Dialogul este ilustrativ pentru falia creată în societate: instigați unii împotriva altora, pierdem din vedere că mituitorii lucrează la scară mare, în grup organizat.

Pentru mulți oameni care lucrează peste program, uneori sâmbetele și duminicile, majoritatea în mediul privat, pare de neînțeles cum își permite o companie de stat să… stea. Și mai absurd este să meargă la spital și să fie trimiși acasă pe motiv de grevă. Sau pentru că nu funcționează cardul de sănătate. Nu merge sistemu’, doamnă. Cum ar fi să facem și noi grevă la plata contribuțiilor la sănătate? Iată un lux pe care corporatiștii nu și-l pot permite: greva generală.

Dar lucrurile nu pot fi judecate otova. Poate că și corporatiștii munciți peste program ar trebui să-și cunoască drepturile, inclusiv pe cel la grevă, dar asta e o altă discuție. Poate că medicul rezident plătit de mizerie o fi ajuns la capătul răbdării să se tot sacrifice pentru binele public. Poate că asistenta își îmbracă copiii, le pune de mâncare și-i trimite la școală din „atenții”, pentru că din salariu n-are cum. Poate că doamna de la Poștă, înecată în dosare, nu este acră de la natură, ci de la sistem. Ajungem din nou la mantra ultimilor ani: sistemul. Un termen care de multe ori nu înseamnă nimic. Un alibi generalizator, după care se ascund interese particulare.

Dar de data aceasta, sistemul are nume: liderii sindicatului Sanitas, în cârdășie cu parlamentarii PSD și UDMR din comisiile de muncă și de buget au dat o mită electorală din banii mei și ai dvs., cei care citiți acest text și înțelegeți că bugetul nu este o noțiune abstractă, ci banii pe care statul ni-i ia ca să aibă grijă de noi.

„În fruntea Sanitas, se află cel mai bine plătit lider sindical, Leonard Bărăscu, fost asistent medical, care, în 2015, a câștigat echivalentul a circa 90.000 de euro, adică 7500 de euro pe lună. Prim-vicepreședintele Sanitas, Marius Sepi, a încasat şi el circa 3250 de euro pe lună în 2015. Până în 2011, el a fost vicepreședinte PSD Alba, funcție obținută în urma unui acord între CNSLR-Frăția și acest partid. În tot mandatul de premier al lui Victor Ponta, Sanitas nu a organizat nicio grevă”, scrie România liberă.
Dar ce s-a întâmplat, de fapt?

„Deputații au votat luni solicitarea Sanitas prin care sporurile personalului tehnic vor fi calculate la nivelul salariului de bază. Pe de altă parte, salariile angajaților Casei Naționale de Asigurări de Sănătate (CNAS) se majorează din decembrie cu 25% față de nivelul acordat pentru luna august 2016, iar lefurile personalului din învățământ cresc cu 15%. Impact bugetar: 4 milioane de lei”, scrie Republica.
De Halloween, moroii populismului ne-au tras o ultimă țeapă.

Prin urmare, aseară, dintr-un pix, unele categorii de salariați (personal medical, funcționari, profesori) au primit lefuri mărite, care costă bugetul țării – deci pe noi toți – 4 miliarde de lei. De ce unii și nu alții? Pentru că alții n-au avut inspirația să facă grevă generală în campania electorală, când orice pretenție financiară este satisfăcută.

Este ultimul act dintr-o lungă serie de „pomeni electorale” prin care parlamentarii cred că-și vor cumpăra un nou mandat. Pentru că le e frică de DNA, nu mai dau găleți și făină din poartă-n poartă, sparg direct lacătul de la buget.

Premierul Cioloș a estimat din ochi dărnicia electorală din ultimele săptămâni a parlamentarilor la 9 miliarde de lei. Cei care se bucură că „vor primi” s-ar putea să sufere, de aceea, o mare dezamăgire după alegeri: niciun Guvern, fie el și al PSD, nu va avea de unde să dea acești bani.

Dl. Dragnea a dat cep rezervei strategice a PSD: populismul iresponsabil. El vinde iluzii unor categorii largi de oameni cu venituri mici, știind că aceste măriri salariale pe hârtie nu vor fi niciodată onorate. Răul cel mai mare este că-i asmute pe români unii împotriva altora, că generează un viu sentiment de frustrare, de inechitate și de nedreptate și că ne acutizează fobia că banii noștri, din taxe și impozite, sunt deturnați sistematic spre mită electorală.

Articol preluat din: http://www.republica.ro