STIGMATIZAREA ÎN PSIHIATRIE

Evoluția psihiatriei reflecta evoluția cunoștințelor naturii și cele ale științelor omului, reprezentate în diferite teorii cu valoare științifică și semnificație filosofica.

De-a lungul timpulurilor s-a folosit inițial conceptul de „NEBUNIE „, evoluat către conceptul de „PROCES PSIHOPATOLOGIC ” care reprezinta alterarea activității psihice, având consecințe asupra traiectoriei existențiale.

Conceptul de „NEBUNIE ” -boala mintala, a străbătut o cale prin istorie și anumite culturi, dar această cale nu a fost paralela cu cea a dezvoltării științei medicale. În contextul social, mai ales cel popular cu tradiții și cel cultivat cu opiniile raționale, exista diverse înțelesuri ale termenului de „NEBUNIE ” cu notele de devianta dezordine, religie, magie etc.

Filozofia se împletește și completează reciproc cu PSIHIATRIA, fenomenul fiind simbolizat prin faptul că o serie de filozofi devin medici.

Din păcate, niciodată societatea nu a rămas indiferenta, sub aspect negativ, în fața termenului de nebunie, cu interpretări eronate și o serie de temeri cu o STIGMATIZARE (Etichetare ) și îndepărtare a bolnavilor psihici.

În timp, s-a stabilit faptul că maladia psihica este o boală! și ca „nebunul ” este un bolnav care trebuie diagnosticat și tratat, păstrându-se totuși referințele socio-culturale.

Fenomenul de STIGMATIZARE (ETICHETARE ) gravitează și în jurul termenului de „boala mintala „.

Pentru a evita riscul etichetarii, medicul psihiatru, psihologul și alți specialiști în maladii mintale nu trebuie sa uite dualitatea lor: cea de terapeut dar și cea de protector al anturajului și societății.

Există o dificultate a definirii maladiilor mintale, prin schimbarea criteriilor de la o epoca la alta, cu atât mai necesara cu cât structura sociologică a vieții moderne se reflectă în noi probleme de natură psihiatrica.

S-a extins astfel atât importanta cât și implicarea legală prin extinderea competentei tribunalelor, evitându-se în acest mod erori, abuzuri, tragedii umane care deriva din STIGMATIZARE.

De asemenea, s-au organizat și comisii de protejare a pacienților, care supraveghează ca tulburările de comportament să nu fie etichetate ca boli mintale iar asistenta psihiatrica acordată sa fie apropiată mediului de viață al subiecților.

Exista și multe alte reglementari judiciare care garantează aplicarea profilaxiei privind STIGMATIZAREA.

Sociologic, referindu-ne, există diferite modele ce definesc un ansamblu social, iar modelul consensual accepta noțiunea de adaptare ca regulă de bază pt o funcționare corecta a societății, iar intre dizarmoniile adaptării, întâlnim și STIGMATIZAREA (etichetarea ).

Lumea socială este lumea relationala, interpersonala care se bazează pe valorile dominante și etichetează non-valorile. STIGMATIZAREA este primară, dar cel mai frecvent secundara și reprezinta un „Carrefour al ideii de discernământ în definirea unui act (și a unui om) ca fiind bun sau rau”….

Medicii, pedagogii, judecătorii, autoritățile au puterea char redutabila de STIGMATIZARE, iar diagnosticul psihiatric, cel școlar sau sentința judecătorească realizează acest rol și pot sa creeze defapt un non-drept, cei etichetați adoptând comportamente conforme cu stigmatizarea pusă.

Diagnosticul psihiatric reprezinta esența evitării stigmatizarii psihiatrice, iar erorile de diagnostic psihiatric pot deveni un abuz care risca sa fie adoptat de societate sub eticheta de nebunie!

De exemplu, tulburările de personalitate (entități psihiatrice) NU trebuie etichetate drept o boala, ci un mod particular de manifestare a unei persoane. Dacă aplicăm din punct de vedere judiciar diagnosticul psihiatric, experții trebuie să ia în considerare că pot realiza prin stigmatizare un NON-DREPT, pot exclude persoana din zona umana de influenta a unui grup și mai ales pot sa afecteze dramatic soarta unei persoane cu un mod de adaptare nocivă reactiva la etichetare, favorizând astfel devianta secundara prin crearea unor reguli personale de supraviețuire și a unei culturi deviante de grup, cu un pericol comunitar consecutiv.

Toate ridică, secundar, multiple aspecte deontologice și de bioetica psihiatrica.


Dr Cristina Enescu Medic specialist psihiatrie