img_0627

30 de medici, în frunte cu Christiaan Barnard, au schimbat lumea într-un weekend de început de decembrie, în urmă cu exact 48 de ani. Pe 3 decembrie 1967, a avut loc primul transplant de inima din istorie. Milioane de oameni au, după acest moment crucial în medicină, şansa la viaţă

„Sâmbătă, eram un chirurg în Africa de Sud, foarte puţin cunoscut, iar luni devenisem un chirurg de renume mondial.” Astfel descrie dr. Christiaan Barnard week-endul de la început de decembrie 1967. Împreună cu o echipă de 30 de medici, doctorul a efectuat cu succes primul transplant de inimă din lume, în spitalul Groote Schuur din Cape Town, Africa de Sud. 

Dar să povestim puţin despre ilustrul medic!

S-a născut într-o toamnă, pe 8 noiembrie, în 1922, în Africa de Sud. Tot acolo, 55 de ani mai târziu, avea să intre în istorie pentru totdeauna.

La 12 ani îşi vede fratele mai mic murind la doar cinci anişori din cauza unor complicaţii cardiace. Nu a uitat, ba chiar a învăţat din greu să ajungă medic. 

În 1945, Christiaan era deja absolvent al Universităţii de Medicină din Cape Town.

De aici, lucrurile erau clare. Încet, drumul către succes era asigurat. După un transplant de rinichi şi multe încercări pe inimile animalelor, în 1967 a tras aer în piept şi a zis: “Gata, suntem pregătiţi!”.

PACIENT: Louis Washkansky, 54 de ani! DIABET ŞI GRAVE PROBLEME CARDIACE

Părea pacientul perfect! Mai aveau nevoie doar de o inimă. Salvarea a venit la scurt timp. Donatoare a fost o tânără ucisă într-un accident de automobil în Cape Town, Denise Darwall.

Nouă ore, frunţi asudate şi o răbdare de fier!

Impactul mediatic a fost foarte mare pe tot globul. Toate televiziunile şi toate ziarele din lume se întreceau cu prezentarea detaliilor operaţiei şi ale stării pacientului Louis Washkansky.

Despre pacient, dr. Christiaan Barnard spunea :”pentru un om muribund, nu este o decizie grea, aceea de a primi o altă inimă, pentru că el ştie că altfel ar muri. Dacă un leu te urmăreşte pe malul unui rău plin cu crocodili, nu eziţi să sari în apă, convins că vei putea înota până pe malul celălalt”.

30 de medici, aleşi pe sprânceană, printre care şi fratele lui Christiaan, Marius Barnard, au făcut IMPOSIBILUL. Au schimbat o inimă bolnavă cu una tânără şi sănătoasă. 

Timp de nouă ore, întreaga Planetă a aşteptat cu sufletul la gură marele anunţ! 

Operaţia a fost un succes, unul răsunător. 18 zile mai târziu, însă, Washkansky s-a stins. Dar nu din cauza transplantului, ci din vina unei pneumonii… Ironic, nu-i aşa?!

Al doilea pacient al său a supravieţuit 19 luni după operaţie, apoi timpul supravieţuirii a crescut la 12 ani şi 6 luni (prima persoană de culoare care a beneficiat de transplant de inimă). Azi operaţia de transplant cardiac se face cu  mare succes peste tot în lume, inclusiv în România. 

Inima doctorului Christiaan Barnard  a încetat să mai bată în 2 septembrie 2001, la vârsta de 78 de ani…

PRIMUL TRANSPLANT de CORD din România!

Primul transplant de cord la om din România se leagă de numele chirurgilor cardiaci Radu Deac și Șerban Brădișteanu și a fost efectuat în 1999. 

Profesorul Radu Deac, considerat „cel mai important chirurg cardiac al ultimelor două decenii”, a realizat, de-a lungul carierei, peste 35 de transplanturi, 10.000 de intervenții pe cord deschis și 5.000 de intervenții pe cord închis.

La 5 aprilie 1973, Radu Deac a efectuat prima operație pe cord deschis, ajutat de profesorul Ioan Pop.

Primul transplant de inimă l-a efectuat în 1999, la solicitarea și împreună cu medicul Șerban Brădișteanu, la Spitalul de Urgență Floreasca. Două săptămâni mai târziu, pe 14 noiembrie 1999, a efectuat, la Târgu-Mureș, al doilea transplant din țară. 

Primul beneficiar al unui transplant de cord a fost Paul Corjautan, care avea 23 de ani și diagnosticul de cardiomiopatie dilatativă. El a primit inima unei fete, Gabriela Spiridon (21 de ani), victima unui accident de tren. 

Șansa la viață pentru Paul a fost medicul Șerban Brădișteanu, cel care a avut curajul de a realiza, în premieră în România, o astfel de intervenție. Doctorul Brădișteanu, care la acea vreme era șeful Clinicii de Chirurgie Cardiovasculară la Spitalul Floreasca, l-a chemat la București pe doctorul Deac și împreună au reușit să-i dea o nouă șansă la viață tânărului Paul.