România are mai puțini medici și asistenți medicali pe cap de locuitor decât majoritatea țărilor UE.

În pofida creșterii forței de muncă în domeniul sănătății în decursul ultimului deceniu, sistemul de sănătate din România este afectat în continuare de deficite de medici și de asistenți medicali. În 2017, existau 2,9 medici practicanți la 1 000 de locuitori, cifră aflată pe locul trei între cele mai scăzute cifre din UE (media UE fiind de 3,6)

și 6,7 asistenți medicali la 1 000 de locuitori (media UE fiind de 8,5).

Emigrarea personalului medical în căutarea unor perspective mai bune de carieră și remunerație în străinătate a contribuit la crearea unui deficit intern de profesioniști în domeniul sănătății, cu consecințe negative asupra accesului la serviciile de îngrijire (a se vedea secțiunea

Trecerea la asistența medicală comunitară integrată este îngreunată de numărul scăzut de medici generaliști și de utilizarea în exces a spitalelor

Medicii generaliști oferă asistență medicală primară în principal în cadrul cabinetelor individuale (private) aflate în contract cu casele județene de asigurări de sănătate. Aceștia au un rol de control al accesului, deși pacienții cu anumite afecțiuni cronice pot să recurgă direct la specialiști.

Medicii generaliști reprezentau numai 22 % din forța de muncă în rândul medicilor în 2016, ceea ce este în concordanță cu media UE, însă procentul a scăzut de la valoarea de 29 % înregistrată în 2010. Tendința de scădere reprezintă o adevărată problemă pentru eforturile continue de consolidare a rolului asistenței medicale primare.

Asistența medicală primară continuă să fie insuficient utilizată, în timp ce serviciile spitalicești sunt utilizate excesiv, astfel cum o demonstrează ratele foarte mari de externări.

În 2016, cetățeanul obișnuit din România a consultat un medic în cadrul asistenței medicale primare sau un medic specialist (în regim ambulatoriu) doar de cinci ori, față de media UE de 7,5 consultații. Pacienții se bazează adesea pe serviciile de urgență din spitale dacă au nevoie de asistență medicală, inclusiv de îngrijiri fără caracter urgent.

Principala cauza a atractivitati reduse a ambulatoriului pentru pacienti este lipsa capacitati de diagnostic sustine Cristian Sas, expert pe politici publice de sanatate in cadrul Colegiului Pacientilor.

Pacienti merg spre spitale pentru diagnostic de certitudine pentru ca medicii din ambulatorii au plafoane foarte mici pentru investigatii de cabinet, analize de laborator sau imagistica fapt ce face imposibil un act medical de calitate si de multe ori nu permite stabilitea unui diagnostic sustine dl Sas.

O altă caracteristică a sistemului de sănătate este lipsa integrării între diferite sectoare, și anume sănătatea publică, asistența medicală primară și serviciile medicale spitalicești. Acest lucru conduce la o continuitate precară a serviciilor de asistență furnizate pacienților.

Pacientul se adreseaza in prima instanta medicului de familie dar acesta de multe ori fara sa ajunga la un diagnostic de certitudine pune pacientul pe un tratament. Astfel multi pacienti curabili ajung pacienti cronici urmare a unor diagnosticari superficiale si a intarzieri cu care intra pe tratamentul adegvat cu costuri mari pentru sistem considera dna Marilena Nicolae, director de operatiuni la Colegiul Pacientilor

Legislația adoptată în iulie 2017 a aprobat un protocol de colaborare, un instrument pentru implementarea la nivelul instituțiilor a asistenței medicale comunitare integrate. Protocolul integrează asistența medicală în nevoile mai ample ale populației și combină serviciile sociale, de sănătate, de educație, de ocupare a forței de muncă și locative pentru a scoate cetățenii din sărăcie și pentru a promova integrarea lor socială și economică mai largă.