Ce nu s-a schimbat în sistemul medical Romanesc

Vasi Radulescu, un medic cardiolog și fondatorul site-ului leapșadesănătate.ro , un proiect de educație medicală în care toate materialele sunt scrise de medici și sunt destinate publicului larg.


Postarea integrală a lui Vasi Rădulescu pe Facebook: 

„Ce nu s-a schimbat în sistemul medical:

– salariile mari n-au schimbat nimic la capitolul șpagă;

– rezidenții sunt la fel de umiliți, a se vedea recenta poveste de la Craiova, când doar specialiștii și primarii primeau în gardă mâncare gratis, rezidenții trebuind să o plătească;

– orgoliile incredibile și luptele la sânge pentru ierarhii sunt cam la fel;

– comunicarea medic – pacient are o mulțime de hibe și niciun oficial nu vrea să îmbunătățească lucrurile prin niște module speciale de training;

– la camerele de gardă e tot haos;

– facultatea de medicină te învață cum să tocești două cărți pentru examenul de rezidențiat;

– examenul de rezidențiat e un nonsens, ia puncte multe cine poate reține mai multă informație;

– provincia e în tranșee, cu spitale vai de mama lor, exceptând câteva situații în care manageri extraordinari au făcut lucruri minunate;

– orașele mari sunt suprasaturate cu medici, pentru că ei nu vor să plece să lucreze în provincie în condiții precare, după ce s-au pregătit în centre relativ bine dotate;

– birocrația sufocă medicii;

– educația medicală e la pământ și ne mai mirăm de ce prind toate fantasmagoriile în populația generală;

– la capitolul vaccinare e haos, pe partea de HPV nu s-a făcut mai nimic;

– spitalele regionale au fost împinse după 2020 și probabil proiectele lor vor fi amânate iar și iar;

– se moare la stat, se moare și la privat, apar povești care ne cutremură, dar le uităm repede;

– nu prea învățăm din greșelile noastre;

– medicina primară este insuficient dezvoltată, finanțată, sprijinită, când medicul de familie ar trebui să fie cel mai important medic într-o țară;

– înfloresc „medicii” care practică terapii departe de știința adevărată, doar pentru bani;

– obezitate în explozie, suntem campioni la boli cardiovasculare, când 80% din ele sunt preventibile prin alimentație și mișcare, iar programele de prevenție și educație nu prea există;

– campioni la cazuri noi și mortalitate prin cancer de col uterin, patologie evitabilă prin vaccinare antiHPV;

– o ură teribilă a unora față de medicii care vor să facă educație medicală și să lupte cu fenomenele fake news, precum și cu toți șarlatanii nocivi;

– ură și-ntre colegii medici, când ar trebui cu toții să ne ajutăm între noi și să schimbăm lucrurile în (mai) bine…

Aș putea să mai scriu încă pe-atâtea, dar cred că e suficient.”

Colegiul Pacientilor invita persoanele interesate de schimbarea in bine a sistemului sanitar in data de 17 Ianuarie 2019, la Timisoara, ora 15, Hotel Continental, unde va avea loc un work shop cu tema: Formularea si promovarea de alternative la politicile de sanatate publica initiate de Ministerul Sanatatii si Casa Nationala de Asigurari de Sanatate.

In cadrul unor evenimente anterioare tinute in orasele Timisoara, Cluj si Bucuresti am identificat o multime de probleme sistemice ce afecteaza cetatenii in accesarea serviciilor medicale publice, probleme la care avem si propunerile aferente de imbunatatire a cadrului legistativ cu scopul rezolvarii acestora.

Spre exemplu: situatia injusta a plafoanelor pentru analize de laborator care lasa un numar mare de pacienti fara analizele necesare, absenta medicilor specialisti in contract cu Casa de Asigurari de Sanatate- fapt ce forteaza pacientii sa mearga in spitale sau sa plateasca din buzunar aceste servicii in privat, servicii si conditii de spitalizare precare datorate subfinantarii spitalelor.

Invitam pe toti cei care va doriti schimbarea –  membrii ai  asociatiilor civile, organizatii de pacienti, angajati din sistemul medical, sindicalisti, politicieni, organizatii si companii care lucreaza pentru binele pacientului din Romania, sa participati activ la acest eveniment unde puteti sa completati lista de propuneri dar si sa votati cele mai importante trei schimbari in legislatia sanatatii pentru urmatorii ani.

In 17 Ianuarie va chemam sa votati prioritatile in sanatate, pentru ca politicienii si factorii de decizie sa constientizeze la ce au de lucrat in urmatoarea perioada  si ce este de schimbat in contractul cadru al C.N.A.S.

Expertii Colegiului Pacientilor din acest proiect vor aduce la acest work-shop propunerile lor privind politicile publice din sanatate si impreuna cu participantii din sectoarele spitalizare, ambulatoriu si investigatii paraclinice –  vor identifica cele mai adecvate propuneri urmand ca prin reflectie si consultatie sa se voteze cele mai viabile dintre acestea, cele care pot conduce la o adevarata schimbare in sanatate si care vor face parte din modificarile, pe care Colegiul Pacientilor impreuna cu acei dintre jucatorii din sanatate care se vor implica, le pot aduce in urmatorii doi ani in sanatatea din Romania.

Asa cum declara Presedintele Colegiului Pacientilor Timis, Dl. Dorin Rata – “Prin toate activitatile propuse si rezultatele urmarite, dorim sa identificam principalele probleme din sistemul medical referitoare la calitatea, accesul si sustenabilitatea serviciilor medicale si impreuna sa gasim solutiile cele mai bune pentru un sistem de sanatate  eficient si functional.”

Asociatii care activati in domeniul sanatatii, fundatii, ambulatorii de specialitate publice sau private, ori spitale publice si private, sindicate va asteptam pe fiecare sa faceti parte din schimbare, prin votul vostru e posibil ca la urmatorul contract cadru al C.N.A.S. sa avem 3 modificari majore care pot asigura o schimbare in domeniul sanatatii din Romania!

Persoana de contact:

Carmen Sas

Expert relatie grup tinta

0730774481; carmen.sas@colegiulpacientilor.org; 

Valabilitatea cardurilor naționale de sănătate a fost prelungită de la 5 la 7 ani

Reamintire legată de valabilitatea cardurilor naționale de sănătate

 

http://www.cnas.ro/post/type/local/reamintire-legata-de-valabilitatea-cardurilor-nationale-de-sanatate.html

 

În urma întrebărilor primite din partea asiguraților, CNAS reamintește că valabilitatea cardurilor naționale de sănătate a fost prelungită de la 5 la 7 ani.

Acest lucru înseamnă că asigurații pot folosi la toți furnizorii de servicii medicaleaflați în relații contractuale cu o casă de asigurări de sănătate cardurile de sănătate încă doi ani după data înscrisă pe suprafața documentului, iar furnizorilor respectivi le vor fi decontate serviciile astfel prestate către asigurați.

De exemplu, toate cardurile care au înscrisă data de expirare 31.01.2019 vor fi valabile până la 31.01.2021. Aceasta înseamnă că deținătorul de card nu are nevoie de adeverință sau de alte modalități de a dovedi calitatea de asigurat al sistemului asigurărilor sociale de sănătate.

Totodată, calitatea de asigurat poate fi verificată și pe site-ul CNAS, în secțiunea „Servicii” – „Verificare asigurat” sau utilizând linkul: http://www.cnas.ro/page/verificare-asigurat.html

CNAS va reveni cu informații lămuritoare ori de câte ori va fi necesar.

Dispozitive medicale moderne pentru pacienți

Guvernul a aprobat astăzi o Hotărâre de Guvern  care prevede reorganizarea Programului național de diabet zaharat derulat de CNAS și finanțat din bugetul  Fondului Național Unic al Asigurărilor Sociale de Sănătate (FNUASS), în scopul asigurării accesului bolnavilor cu diabet zaharat insulinodependent la mijloace eficiente de monitorizare și control a nivelului glicemiei.

Astfel,  structura Programului național de diabet  va cuprinde de acum două subprograme distincte:

Subprogramul de diabet zaharat tip 1;

Subprogramul de diabet zaharat tip 2 şi alte tipuri de diabet zaharat: tipuri specifice şi diabet gestațional.

De asemenea, actul normativ reglementeză cadrul legal  pentru acordarea unor dispozitive medicale moderne pentru pacienții cu diabet zaharat tip 1. Este vorba despre sisteme de monitorizare continuă a glicemiei şi sisteme de pompe de insulină cu senzori de monitorizare continuă a glicemiei, precum şi a materialelor consumabile aferente acestora. Se estimează că, printre beneficiarii acestor dispozitive  sunt și 3600 de copii.

Controlul optim  al nivelului glicemic al pacienților cu diabet zaharat tip 1 este esențial  pentru a evita riscul de apariție a complicațiilor acute, specifice diabetului zaharat dezechilibrat, insuficient controlat.

Pacienţii cu diabet zaharat tip 1 vor avea acces la aceste dispozitive pe baza unor criterii medicale elaborate de comisia de specialitate a Ministerului Sănătății.

„În primul rând, măsura aprobată de Guvern astăzi va duce la o îmbunătățire a calității vieții pacienților care suferă de această afecțiune. De asemenea, pe termen lung, estimăm și o scădere a costurilor  pentru tratamentele complicațiilor acute și cronice cauzate de lipsa unei monitorizări optime a valorilor glicemiei”, a declarat ministrul Sănătății,  Sorina Pintea.

De asemenea, prin actul normativ aprobat de Guvern,  a fost introdus și un nou dispozitiv medical  în Subprogramul de diagnostic şi tratament al epilepsiei rezistente la tratamentul medicamentos, parte integrantă a Programului naţional de diagnostic şi tratament cu ajutorul aparaturii de înaltă performanţă. Este  vorba despre dispozitivul de stimulare cerebrală profundă ce va fi acordat bolnavilor cu  epilepsie rezistentă la tratament medicamentos.

„Prin introducerea acestui dispozitiv, pacienții cu epilepsie rezistentă la tratament  medicamentos au la dispoziție toate cele trei proceduri disponibile în practică medicală. În acest fel, cazurile care până acum necesitau tratament în străinătate, vor putea fi rezolvate în țară”, a mai declarat Sorina Pintea, ministrul Sănătății.

Inclusiv in doze mici alcolul este nociv sanatatii arata rezultatele unui amplu studiu publicat in The Lancet

Studiul privind sarcina globală a bolii arată că, deși consumul moderat de alcool poate proteja de anumite boli – în special boala cardiacă ischemică și diabetul zaharat – efectul pozitiv este complet anulat „de riscurile asociate cu cancerele, care au crescut în directa corelatie cu consumul”.

Publicat săptămâna aceasta în The Lancet, studiul este unul dintre cele mai semnificative până în prezent, potrivit cercetătorilor datorită amplorii datelor sale.

Cercetătorii au analizat datele din 195 de țări și teritorii între 1990 și 2016 de la persoane cu vârste între 15 și 95 de ani care nu au băut deloc sau au avut doar o băutură pe zi.

2,4 miliarde de consumatori de alcool

Potrivit studiului, 2,4 miliarde de oameni din întreaga lume consumă alcool în mod regulat, din care 1,5 miliarde bărbați și 0,9 miliarde de femei.

Danemarca are cel mai mare procent de bărbați (97,1%) și femei (95,3%) care au raportat consumul de alcool în anul precedent.

În 2010, Belarus a fost țara în care consumul de alcool a fost cel mai mare, cu o medie de 17,5 litri de alcool pe cap de locuitor, potrivit Organizației Mondiale a Sănătății.

Cele mai ridicate niveluri ale consumului de alcool pe cap de locuitor se regăsesc în Europa, primele 10 fiind alcătuite exclusiv din națiuni din vechiul continent.

CNAS pregăteşte un proiect de modificare a legislaţiei referitoare la Dosarul Electronic de Sănătate (DES)

CNAS pregăteşte un proiect de modificare a legislaţiei DES

În urma publicării deciziei Curţii Constituţionale nr. 498/2018, referitoare la Dosarul Electronic de Sănătate (DES), CNAS precizează:

La ora actuală juriştii instituţiei lucrează la proiectul unui act normativ de modificare a Legii 95/2006 privind reforma în domeniul sănătăţii, în scopul punerii în acord a legislaţiei cu prevederile deciziei menţionate. Decizia Curţii Constituţionale nu implică închiderea sistemului informatic DES, ci revizuirea bazei legislative a acestuia, în sensul oferirii de garanţii suplimentare de respectare a dreptului pacienţilor la viaţă intimă, familială şi privată.

Elaborarea proiectului de revizuire a legislaţiei DES se va face cu respectarea prevederilor Legii 52/2003 privind transparenţa decizională în administraţia publică.

“CNAS a luat act de motivarea deciziei Curţii Constituţionale referitoare la Dosarul Electronic de Sănătate si doreşte ca prin actul normativ propus sa realizeze o reglementare care să nu mai genereze controverse şi să răspundă cât mai bine nevoilor pacienţilor şi a societăţii în general.” – a declarat preşedintele CNAS, Răzvan Vulcănescu.

Conform art. 147 alin. (1) din Constituția României dispozițiile din legile şi ordonanţele în vigoare, precum şi cele din regulamente, constatate ca fiind neconstituţionale, îşi încetează efectele juridice la 45 de zile de la publicarea deciziei Curţii Constituţionale dacă, în acest interval, Parlamentul sau Guvernul, după caz, nu pun de acord prevederile neconstituţionale cu dispoziţiile Constituţiei.

Ţinând cont de termenul scurt prevăzut de Constituţie, CNAS intenţionează ca după definitivarea proiectului să propună actul normativ spre adoptare Guvernului, sub formă de Ordonanţă de Urgenţă.

Spitalul Regional din Iași va fi construit. Primul din cele 8 spitale regionale a fost prezentat la Iași

Sorina Pintea, ministrul Sănătății și Cristian Grasu, secretar de stat s-au aflat astăzi, la Iași, la prezentarea modelului arhitectural al Spitalului Regional care va fi construit aici.

Prezentarea a fost realizată de către consultanții Băncii Europene de Investiții, care sunt partenerii Ministerului Sănătății și ai autorităților locale pentru realizarea acestui proiect.

„Este un moment istoric în acest an foarte important, anul centenar. Spitalul Regional din Iași va fi construit. Există finanțare și un proiect avansat. În Programul de Guvernare este asumată construcția a 8 spitale regionale la Timișoara, Târgu-Mureș, Constanța, Brăila-Galați, Brașov, Cluj, Craiova, Iași. Proiectele spitalelor regionale Cluj, Craiova, Iași se află într-o fază avansată de pregătire”, a spus ministrul Pintea.

Din anul 2017, Ministerul Sănătății beneficiază de asistență tehnică de la BEI pentru elaborarea documentaţiei studiilor de fezabilitate, depunerea aplicațiilor de finanțare și lansarea procedurilor de licitaţie pentru finalizarea investiţiilor aferente celor trei spitale regionale.

De curând (iunie 2018) a fost aprobată în Ministerul Sănătății o structură specifică pentru implementarea și monitorizarea proiectelor spitalelor regionale (UIMP).

Spitalul din Iași va fi un spital regional care va funcționa ca un spital de urgență de nivel înalt, oferind servicii de îngrijire a sănătății de înaltă complexitate, cu servicii integrate de ambulatoriu, inclusiv tehnologii avansate de diagnostic și tratament, pentru întreaga regiune.

„Ne aflăm în faza în care consultantul BEI prezintă proiectul Studiului de Fezabilitate pentru Iași. Documentul cuprinde analiza cererilor și opțiunile propuse, planurile funcționale detaliate, analiza cost beneficiu, modelul operațional, în conformitate cu solicitările Ministerului Sănătății și cu cele mai bune practici internaționale pentru proiecte de acest fel”, a mai spus ministrul Sănătății.

Spitalul din Iași va avea o suprafață de aproximativ 120. 000 mp. și un cost estimativ de 321 milioane de euro (fără TVA). Conform, proiectelor prezentate de consultanți, spitalul regional din Iași va fi finalizat peste 5 ani, în 2023.

Spitalul Regional de Urgență Iași va prelua rolul Spitalului de Urgență Județean Iași „Sf. Spiridon” si, în conformitate cu Master Planul regional, va include și servicii noi, în prezent furnizate de către alte spitale (pneumonologie, chirurgie pediatrică, obstretică – ginecologie și neonatologie, neurologie).

Spitalul Regional va fi organizat, în premieră, pe centre de servicii și va utiliza tehnologii medicale avansate. Structura optimizată a Spitalului Regional, în general, se bazează pe managementul interdisciplinar al paturilor, pe separarea pacienților programați de cei de urgență și cei neprogramați.

Avantajul organizării pe centre de servicii va fi:

•utilizarea flexibilă a capacităților patului;

•schimbul de cunoștințe structurat în beneficiul pacientului;

•utilizarea eficientă a resurselor;

•calitate recunoscută pentru partenerii externi și reputație sporită a spitalului;

•management clinic și cercetare.

Spitalul va fi echipat cu echipamente de înaltă tehnologie, ce va permite efectuarea de proceduri minim invazive, chiar în cazuri dificile, complexe.

 

Boala nu te intreaba cand vrei sa vina

Boala nu te intreaba cand vrei sa vina. Boala nu discrimineaza, nu alege dupa varsta, nu cauta sa faca dreptate intre buni si rai. Boala vine pe nepusa masa si acel „nu o sa mi se intample mie” se dovedeste a fi un scut inexistent in fata momentului in care sanatatea decide sa te saboteze. Si eu stiu, pentru ca am fost si eu acel om caruia nu i se intampla niciodata nimic.

Sa va povestesc asadar despre mine. Anul trecut, pe cand aveam 29 de ani, eram o tanara care se mandrea cu o sanatate aproape de fier: o raceala ocazionala la schimbarea de sezon sau o forma usoara de varicela in liceu. Sport, inot, alergat, ridicat greutati, ma simteam wonderwoman cand terminam un antrenament si ma apucam imediat de urmatorul. Am crescut la bunici la tara, asa ca am mancat dintotdeauna constant si cu mare pofta patrunjel, pastarnac, urzici, leurda si alte verdeturi cu nume dubioase culese de pe camp. Eram eu si corpul meu care nu ma lasase niciodata, la bine si la greu.

Pasul 1. Toate bune si frumoase si sanatoase pana in septembrie 2017, anul trecut dupa cum spuneam, cand intr-o zi de joi, asteptand o prietena medic endocrinolog pe patul din cabinetul ei, dintr-o pura intamplare si mai mult o joaca, m-am trezit pac, cu un aparat ecograf pe gatul meu – „Hai sa-ti fac o ecografie daca tot esti aici si m-ai asteptat atata”. Imi amintesc si acum ca am intrebat-o – spre rusinea mea- daca si barbatii si femeile au tiroida, atat de putine stiam despre acest subiect. Am vazut-o ca se schimba la fata, mi-a zis ca am un nodul care arata ciudat si ca trebuie sa ii facem o punctie. „Punctie? Cum adica? Sa imi bage un ac in gat? Ca sa vada ce? Nu o sa mi se intample mie”.

Pasul 2. Intrebi in stanga si in dreapta unde sa faci punctia. „La Parhon. Anatomul patalog de acolo este cel mai bun din Romania, cel mai precis, dar vezi ca ia spaga, dar na, ce zice el, e lege. Ah, si vezi ca e greu sa intri la el”. Asa ca ce sa faci? Te duci la Parhon in Bucuresti si te asezi la coada. La coada e impropriu spus, pentru ca in holul rotund din fata cabinetului anatomo-patologului era o mare de oameni, de exemplu, miercuri la 8.30 dimineata cand am ajuns eu. Liste nescrise, cu o ordine mai mult bazata pe memoria vizuala a celor care tineau cu dintii de locul lor, dictau ordinea. Era oameni veniti din toata tara. Mai bogati, mai saraci, cei mai multi mai saraci, in fata noastra intrau urgentele din spital si oameni imbracati mai bine care intrau cu cineva de mana. Degeaba vociferam noi, plebea. „Ne asteapta” – ni se raspundea taios. Si da-i si stai. Toata smecheria era sa nu te misti de acolo, sa nu te duci la toaleta ca fraierul, cum li s-a intamplat unora fix cand a iesit doctorul pe sala si a strigat poruncitor: „Doar pe voi astia de aici va mai primesc. Care nu e aici sa fie sanatos”. Femeia aia care se dusese la toaleta cu copilul ei degeaba l-a implorat plangand. Nu a mai primit-o. Venise de la Galati cu microbuzul de 6 dimineata. Bine, adevarul e ca nici nu parea ca are multi bani. Cred ca doar isi platea contributiile la stat si venise numai pe cardul de sanatate.

Intru si eu la 4 jum (16:30) in cele din urma – ce bine! ca stateam in holul purgatoriului de 8 ore si renuntasem deja sa beau apa de vreo 3. „Da, domnisoara,, intindeti-va acolo”. „Stiti, eu am si o ecogra..” „Nu ma intereseaza. Am zis sa va dezbracati de bluza si sa va intindeti”. Asa ca ce sa faci? Te dezbraci de bluza si te intinzi. Se uita cu ecograful, se stramba, ia o foaie cu un orar, noteaza scurt si apasat si imi zice „te duci si iti faci calcitonina, daca iti iese mare, vii aici si te bag urgent pe masa sa te taiem. Daca nu, vineri pe 15 septembrie la 10 dimineata vii sa iti fac punctia.” Ce? Calcitonina? Operatie? Despre ce vorbeste? Pana sa il intreb, deschide usa  si il striga pe urmatorul. Asa ca ma apuc sa caut pe google si incep sa mai sun ce prieteni medici am. Te descurci cum poti. In fine, ma duc sa imi fac acest bau-bau de calcitonina, iese bineinteles mica, pentru ca eu sunt un om puternic si sanatos si vineri pe 15 septembrie la 10 dimineata am venit sa imi faca punctia. „Destul de repede ai fost programata de pe o saptamana pe alta” mi-au zis multi. Ce sa zic? Cred ca ma imbracasem cu hainele bune si parea ca am bani.

Am intrat la ora 1, dar ce mai contau 3 ore in plus de asteptat? Am repetat procedura cu intinsul si dezbracatul, mi-a facut faimoasa punctie, iar eu am rezistat fara sa scrasnesc, pentru ca asa cum v-am spus, eu sunt tare puternica si nu ma intimideaza ace bagate fara anestezie in gat sau cand mi se spune „sa nu  te misti, sa nu faci hemoragie interna”. Intra, iese, pune celulele pe o lamela, si eu, intrucat fusesem prevenita ca exista o cutuma pentru care ma pregatisem de dinainte, il intreb ceea ce nu stiam nici cum sa formulez: „si.. spuneti-mi, cum se procedeaza? Cat va datorez? Cand vin rezultatele?…”. Raspunsul lui? Scurt si taios: „Domnisoara, depinde cat de urgent e.”.[pauza de consternare] Cat de urgent e? Cat de urgent era? Cat de urgent era sa stiu daca e malign sau nu? In 5 secunde am strabatut mintal toate buzunarele portofelului meu, am inmultit cu ecuatia urgentei, am adaugat sporul de sanatate si pentru ca citisem ca pretul de la casierie pentru punctie este de 270 lei (bani pe care spitalul nu i-a incasat), mi-a reiesit urgent un rezultat de 100 euro. A fost intr-adevar un calcul matematic bun, pentru ca in 1h30 m-a rechemat la el in cabinet. Si aici incepe o sceneta extrasa din teatrul absurd.

In timp ce se uita spre ecranul calculatorului si tasteaza cu putere pe o tastatura ingalbenita de timp, cu butoane care scot un zgomot de masina de scris, incepe: „In Japonia.. In Japonia, da? In Japonia, medicii pot tine sub observatie acesti noduli”. Pauza. „Dar la noi nu. Doar in Japonia.” Pauza. „Intelegeti ce va zic?” Se intoarce spre mine si se uita pe sub ochelari. Eu zic nu. Intre timp da foaia la print si mi-o inmaneaza, in timp ce ii suna telefonul si raspunde. Eu nu inteleg ce citesc, sunt 5 randuri pe care scrie: nuclear nuclear nuclear inflamator nuclear cuvant neintelegibil si iar nuclear. „Da, draga da.. Aoleu! Ce e la noi in conducere acum, da, draga ca si-a pus-o pe aia de la minister, ce sa iti mai povestesc.. ca asa e la noi in tara. Da, draguta, da”. Eu in continuare citeam „nuclear nuclear nuclear”, si nu intelegeam nimic. Incheie convorbirea si revine: „da, deci, ati face bine sa va scoateti cat mai repede tiroida.” Eu: „Pai, nu inteleg.” „Domnisoara, daca vreti sa intelegeti, daca nu, va priveste”. Eu nu intelegeam de ce sa scot din mine un organ despre care, repet, abia aflasem ca exista, daramite sa mai cred ca e si defect. „Deci, va rog” – arata cu mana spre usa. Ok… „As vrea sa duc lamele si la un alt laborator pentru a 2 opinie, e totusi o…” – moment in care se dezlantuie: „ce? Credeti ca isi pune altcineva parafa pe alt rezultat? Dumneavoastra stiti cine sunt eu? Le luati, dar le luati cu semnatura! Sa va fie bine inteles”. Si asa am iesit plangand, semi-umilita din nou, complet confuza despre nuclearul ala, dar victorioasa ca nu mi-am parasit celulele in vortexul de la piata Aviatorilor in care realitatea are alte reguli.

Pasul 3 – Acceptarea ideii ca nodulul e malign si ca trebuie operat urgent. Sun in stanga si dreapta toti prietenii, care isi suna toti prietenii, care gasesc toti medicii, care sa imi spuna despre cei mai buni chirurgi care fac aceasta operatie la noi. Vorbesc cu 2 dintre ei. Ambii imi spun acelasi lucru: Romania este o tara cu risc crescut de afectiuni ale tiroidei, cel mai probabil din cauza accidentului din 1986 de la Cernobil. Toata fasia Bucuresti – Buzau – Moldova pare sa fie plina de tiroida autoimuna, Hashimoto, noduli maligni. Intrucat populatia merge arareori sa faca preventiv o ecografie, chirurgii ajung sa opereze nu numai 8-900 de pacienti pe an, dar cazurile in sine care ajung la spital sunt adesea in stadiu avansat, cand deja problema este grava, iar interventia presupune riscuri mai mari.

Apoi incep sa invat despre aceste riscuri asociate: aflu ca tiroida este situata foarte aproape de nervul laringeu recurent, iar rezectia ei trebuie sa nu lezeze sub nicio forma acest nerv intrucat este cel care controleaza vorbirea. In strainatate, acest nerv este evidentiat in timpul operatiei printr-un aparat care emite impulsuri electrice. La noi, deoarece acest aparat lipseste, chirurgii lucreaza „pe orb” si nu pot stii daca ating nervul decat dupa operatie, cand pacientul este rugat sa vorbeasca. Daca poate. „Draga mea, eu nu pot sa iti garantez vocea dupa interventie, suntem limitati de… imprejurari. Facem si noi ce putem” – mi-a spus oarecum cerandu-si scuze primul chirurg cu care am discutat.

Prin urmare, in cadrul procedurii efectuate la noi in tara, chirurgul obisnuieste sa lasa un strat mai gros de celule tiroidiene, ca sa nu se apropie prea mult de nerv. Dezavantajul este ca, cu cat raman mai multe celulele tiroidiene, cu atat vor trebui facute mai multe sedinte de iod radioactiv ulterioare, pentru a distruge chimic ceea ce bisturiul nu a taiat mecanic – asta in cazul in care se confirma diagnosticul.

Si ajungem astfel la o alta hiba procedurala despre care am aflat in decursul operatiei. Intrucat diagnosticul de malignitate trebuie confirmat, protocolul medical spune ca mai intai trebuie extrasa jumatatea bolnava din tiroida, suturata incizia, asteptat rezultatul anatomo-patolog timp de 3 sapt, si in cazul in care vine pozitiv, intervenit din nou pentru extragere si jumatatea ramasa. Deci, de parca riscurile impuse nu erau deja indeajuns de mari, statul te cam obliga sa faci interventia asta de 2 ori in decurs de 1 luna. In strainatate, protocolul permite un examen extemporaneu, adica pe masa de operatie anatomo-patologul examineaza jumatatea scoasa si decide pe loc daca nodulul e malign sau nu – daca pastram sau nu si cealalata jumatate. Astfel, se rezolva totul intr-o singura interventie.

Asa ca ma sperii si incep sa caut un chirurg in afara. „Nu se poate, vreau sa imi pastrez vocea”, „Nu se poate, trebuie sa ma misc repede, daca a inceput deja sa se raspandeasca?”, „Nu se poate, nu mi se intampla mie”. Ei bine, ghici ce? Mi se intampla mie… Ca sa ma intelegeti, balanta contului meu de lei era cam de 2000 lei, din care mai aveam de platit si rata la prima casa pana la urmatorul salariu de peste 2 saptamani; iar contul de euro avea -2 euro (da, da, minus – comisioane, dobanzi, sau cine stie ce fac ei acolo). Nu castig nici mult, nici putin; nu am copii, nu am persoane in intretinere, am doar o rata la apartament si imi duc salariul de la o luna la alta. Ideea e ca nu iti pui niciodata bani deoparte pentru cazuri din astea pentru ca: 1. Nu iti ajung sa pui deoparte si 2. Oricum, nu mi se intampla mie.

Deci, desi nu aveam bani, incep si caut. Nu te gandesti cum, te gandesti ca trebuie sa rezolvi. Imi sun iar colegi de liceu, de facultate, vecini, si ei suna mai departe, „hai ca am gasit un chirurg in Israel”, „si eu unu in Anglia”, „si eu unu in Viena”, „si eu tot pe ala din Viena”. Bingo. Am ales Viena pentru simplul motiv ca acel chirurg mi-a fost recomandat din doua surse diferite. I-am scris intr-o vineri, mi-a raspuns in cateva ore, mi-a explicat intr-un mail lung scris pe capitole si cu culori diferite ce problema am si cum se poate rezolva, care sunt optiunile, ce se intampla daca nu fac operatia, m-a intrebat daca pot sa vin in 5 zile si mi-a spus cat costa. Si acum imi amintesc, mi s-au taiat picioarele cand am vazut 15.000 euro. Plus ca mai aveam aia 2 euro datorie la banca.

Cumva, nu stiu cum, sau stiu, dar nu inteleg, de la toti oamenii minunati (a se citi care fac minuni) de la locul meu de munca, de la incredibilii mei prieteni, au pus toti mana de la mana de la mana de zeci de ori, si in 5 zile am avut banii, am virat avansul, am luat biletul de avion si m-am dus inainte increzatoare, fara sa ma indoiesc nicio secunda ca operatia nu va iesi perfect. Si am avut parte de oameni care nu m-au facut sa plang, care mi-au vorbit frumos, care m-au mangaiat cand plangeam de frica, si de o operatie fara nicio complicatie, cu o cicatrice mica si m-am si ales cu o excursie la Viena.

Acum – Pasul 4. Tiroida fusese extrasa complet, pentru diagnosticul se confirmase: nodul malign – carcinom papilar. Mi se intamplase mie. Ba mai mult, incepusera sa fie afectati si ganglionii din jur, boala incepuse sa treaca mai departe in statiile sistemului limfatic si era o problema de timp pana sa isi faca tabara in alta parte a corpului… poate nu mai eram eu sanatoasa, dar cu siguranta, eram extrem de norocoasa pentru ca am descoperit asta la timp. Acum trebuia ca restul celulelor ramase in corp sa dispara printr-un tratament de iod radioactiv. Celulele tiroidiene mananca iod, asa ca urma sa le dam iod otravit. Din acest motiv, cu o luna inainte de tratament, nu am avut voie sa mananc nici un aliment cu iod, cu scopul de o infometa cat mai mult celulele si de a face tratamentul cat mai eficient. In gandul meu, m-am bucurat pentru ca stiam ca tratamentul asta se face si la noi. In practica a fost mai complicat.

Protocolul medical spune ca perioada optima de initiere pentru a interveni cat de rapid posibil inainte de o eventuala raspandire ulterioara a celulelor bolnave este de 4-6 saptamani de la operatie. In Romania, existau anul trecut in total 11 paturi pentru toti pacientii din tara: cateva la Parhon, cateva la Fundeni si cateva la Chiricuta Cluj. Si 3 la prefectura si 2 la primarie.. Prin urmare, dupa interventii si telefoane si alte pile, mi s-a spus ca pot sa ma programeze undeva peste 4 luni. Sau si mai repede, depinde cati bani am. Adica depinde de cati bani dau ca sa ma bag in fata unuia care a dat bani mai putini, peste banii pe care oricum i-am dat amandoi pe fluturasul de salariu luna de luna – eu, timp de 8 ani.

Si ca mai mult… si acum vine una tare: pentru ca iodul asta e scump, poate pacientul nu primeste intotdeauna doza de care are nevoie. Si i se da o supa lunga si mai e rechemat si peste 1 an, si peste 2, si peste 5, asta daca boala nu se raspandeste intre timp si are statul noroc si mai scapa de cate unul dintre noi..

Asa ca iata-ma din nou la Viena peste 4 saptamani, targul de Craciun avea un om in plus care bea vin fiert, dar care se pregatea de internare. 5 zile am hibernat in subsolul spitalului AKH, pentru ca emiteam radiatii. 5 zile mi-au lasat mancarea la usa si imi strigau ceva deloc romantic in limba aceasta a dragostei care este germana. Am iesit si m-am mai izolat cateva zile intr-o camera de hotel. M-am spalat încontinuu, am baut apa încontinuu, ca sa iasa iodul din mine. Dupa tratament, o luna m-am simtit ingrozitor. Nu ma puteam ridica de pe canapea, dormeam încontinuu, eram slabita si nu stiam cand era zi sau noapte.

Acum sunt bine. Ma bucur ca tratamentul meu nu m-a afectat fizic, nu mi-a cazut parul, cicatricea ramasa nu este deloc mare. Acum nu am voie sa raman insarcinata 12 luni, pana la urmatorul control care ar trebui sa imi spuna ca am scapat complet. Prevazatoare fiind pentru acest din urma control, am zis sa merg din timp la Parhon, sa ma programez din ianuarie pentru noiembrie. Dupa ce am ajuns printr-o combinatie de pile si asteptat la coada timp de 3 ore ca sa intru la medicul care se ocupa de tratamentul cu iod, acesta se uita peste dosarul meu si il impinge la loc catre mine: „Asa, si la mine de ce ati venit?”. Mi s-au umezit ochii instant. Nu mai eram la fel de puternica precum inainte. „Ca sa ma programez din timp pentru noiembrie…” „Veniti in august pentru noiembrie, e prea devreme” „Stiti, data trecuta nu a fost timp suficient…” „In august!”. Si uite asa, de fiecare data cand plec de la Parhon, plec plangand.

Sunt bine, sanatoasa, si fara complicatii, acum ca m-am dus in afara. De la Viena pare adesea sa vina salvarea. Am auzit ca si in Turcia au centre bune. Dar de Franta care stiti ceva? De ce este nevoie sa strabatem mii de km pentru a beneficia de tratament si pentru a capata compasiune pentru durerea noastra, cand noi tot ne-am dori atat de tare alinarea cuvintelor mamoase de acasa ale graiului romanesc atunci cand ne e mai greu? Nu am vrut sa plec, dar vedeti si dumneavaostra… nu am avut de ales. Nu ma plang totusi, pentru ca eu am putut pleca. Dar ce facem cu restul dintre noi? Cei care stau in spitale pline de infectii nosocomiale, pentru care nimeni nu isi asuma raspunderea, ba chiar cu care se lauda. „Avem tot ce ne trebuie…”, imi amintesc de la Colectiv si mi se ridica parul pe ceafa. Cum sa lasi oamenii sa moara cu bunastiinta pentru mine este un mister. Cum sa detii mecanismele sa faci o schimbare si sa nu o faci este o enigma. Aceasta detasare de empatie, de responsabilitatea celor carora le este incredintata viata noastra a devenit deja o actiune criminala a celor care sunt ignoranti. Articolul 34 din Constitutie poarta titlul “Dreptul la ocrotirea sănătăţii” si spune ca: (1) Dreptul la ocrotirea sănătăţii este garantat si (2) Statul este obligat să ia măsuri pentru asigurarea igienei şi a sănătăţii publice. Daca mai marii acestei tari au uitat aceste cuvinte, eu zic sa incepem sa le reamintim si apoi, sa ne cerem dreptul la viata.

Agenția Națională de Transplant are un nou director executiv

Ministrul Sănătății, Sorina Pintea a semnat Ordinul de numire al dr. Alexandra Anca Mureșan în funcția de director executiv al Agenției Naționale de Transplant.

Se impune restructurarea Agenției Naționale de Transplant, pentru buna funcționare și transparentizare a activității de transplant în România. Numirea de astăzi este un prim pas în acest sens. Am încredere că noul director executiv va reuși să organizeze un sistem care să funcționeze în condiții optime, în beneficiul pacienților a căror viață depinde de efectuarea unui transplant. Mai mult, sperăm că noua lege a transplantului va putea fi gata în cel mai scurt timp pentru consultare. Mi-am propus să continui să fac tot ce-mi stă în putință pentru ca drama tânărului care a pierdut ieri lupta cu viața să nu se mai repete” , a declarat Sorina Pintea, ministrul Sănătății.

Printre atribuțiile directorului executiv al ANT, se numără:

– Reprezentarea ANT în relațiile cu organele statului, precum și cu persoane fizice sau juridice din țară și din străinătate,

– Aprobarea regulamentului de ordine interioară și normele privind disciplina tehnologică și administrativă,

– Acreditarea și reacreditarea centrelor de transplant,

– Autorizarea importului și exportului de organe, țesuturi și celule de origine umană destinate transplantării la om, cu respectarea reglementărilor legale în vigoare,

– Supravegherea sistemului de calitate, securitate sanitară și trasabilitate a organelor, țesuturilor și celulelor de origine umană destinate transplantării, în conformitate cu directivele și recomandările Uniunii Europene.

Noul director executiv al Agenției Naționale de Transplant, dr. Alexandra Anca Mureșan este medic primar chirurgie generală din anul 2013. Până în prezent și-a desfășurat activitatea la Institutul Regional de Gatroenterologie și Hepatologie „prof. dr. Octavian Fodor” din Cluj Napoca. Este un bun cunoscător al proceselor de control al calității și a normelor legislative din domeniul sanitar.

19 medicamente noi intră pe listele acordate compensat și gratuit

Lista medicamentelor compensate și gratuite de care beneficiază asigurații, cu sau fără contribuție personală, în sistemul public de sănătate, se completează cu încă 19 noi denumiri comune internaționale (DCI), potrivit unei hotărâri de guvern adoptată în ședința de astăzi.

Este vorba despre o Hotărâre prin care modifică și completează HG nr. 720/2008 pentru aprobarea Listei corespunzătoare medicamentelor de care beneficiază asigurații, cu sau fără contribuție personală, pe bază de prescripție medicală, în sistemul de asigurări sociale de sănătate, precum şi denumirile comune internaţionale corespunzătoare medicamentelor care se acordă în cadrul programelor naţionale de sănătate.

Astfel, pe lista medicamentelor de care beneficiază asigurații incluși în programele naționale de sănătate cu scop curativ în tratamentul ambulatoriu și spitalicesc se adaugă 14 DCI-uri, printre care și imunoglobulina umană normală.

Este vorba despre tratarea unor boli grave, precum infecția HIV/SIDA și tratamentul postexpunere, diabetul zaharat, boli neurologice degenerative și inflamator-imune, ca și pentru tratamentul bolnavilor incluși în Programul național de oncologie, în Programul național de diagnostic și tratament pentru boli rare și sepsis sever, Programul de transplant medular și Programul de transplant renal, transplant combinat de rinichi și pancreas.

Pe lista de DCI-uri corespunzătoare medicamentelor de care beneficiază asigurații în regim de compensare 100% se introduc 4 denumiri, pentru colagenoze majore, pentru Boala Gaucher și pentru Psoriazis cronic sever (plăci), iar pe lista cu regim de compensare 50% din prețul de referință se adaugă 1 medicament.

19 mai- Ziua Internațională a Medicului de Familie

Medicul de familie – omul care pe unii dintre noi ne cunoaște încă de când eram copii și care de fiecare dată când ne vede își amintește de noi, chiar dacă poate trec prin fața sa zilnic zeci de pacienți.

Și doamna doctor Liliana Luca și-a amintit de noi când am vizitat-o pentru acest interviu. Doamna Liliana Luca este medic de familie la Reșița, având o vechime de aproape 18 ani în domeniu. Un medic cu pasiune pentru ceea ce face, care iubește să ajute oamenii și care mereu este cu zâmbetul pe buze, lucru care pentru mulți dintre noi vine uneori ca o încurajare și ne ajută să trecem mai ușor de ,,teama de a merge la medic”.

Ne bucurăm că ne-a răspuns la întrebările de mai jos și și îi mulțumim pentru timpul acordat.

1. De cât timp profesați în domeniu?

De când a apărut specialitatea „medicină de familie” în România, adică 1999-2000. Sunt aproximativ 18.

2. De ce tocmai profesia de medic de familie?

De formație sunt pediatru. Când a apărut medicina de familie mi s-a părut că mi se potrivește , și am luat-o cumva de la 0. Era un pionerat, dar m-am adaptat din mers și fiind destul de tânără pe atunci am făcut față la muncă, drumuri, cursuri și examene .

3. Cum ați defini profesia de medic de familie? Ce ar trebui să reprezinte medicul de familie pentru noi, pacienții?

Medicul de familie este cel care nu se gândeste doar la semnele și simptomele unei boli , ci încearcă să le așeze în contextul istoric al pacientului, se gândește la aspectul psihologic și chiar social al acestuia, poate chiar geografic, fără să exagerez. Una face un medic de familie pentru un pacient în București, și alta la satul X aflat la 100 km depărtare de un orășel, și ăla fără spital. Medicul de familie adună datele și medicația date de 5 medici specialiști și o „așează”. Și nu în ultimul rând , medicul de familie cunoaște mai multe generații ale aceleiași familii, de la bunic până la nepot, chiar strănepot .

Pentru pacienți, medicul de familie ar trebui să reprezinte omul „de încredere”. Cel pe care-l poate întreba orice, cel căruia îi poate spune orice. Și că a fumat marijuana, că a avut contact sexual neprotejat, și ca s-a certat cu iubitul , sau că vrea să-și dea copilul la înot. Într-un cuvânt, să facă parte din familie …

4. Care sunt 2-3 cele mai frumoase lucruri pe care vi le aduce această profesie?

Sunt mai mult de 2-3 lucruri. Dar o să încerc să aleg! Medicul de familie este norocos că are aproape întotdeauna feedback. Unui medic de la Urgență rar pacientul vine să-i spună cum ”s-a sfârșit”, dar medicul de familie cunoaște rezultatul muncii sale. Când un copil de câțiva ani fuge spre tine și te îmbrătisează îți trece tot necazul… Odată , o învățătoare le-a dat o compunere unor elevi: să scrie dacă s-ar trezi adulți în dimineața următoare, cine ar vrea să fie. Unul a scris Michael Jackson, altul Madonna, iar o fetiță ”doctorița Luca”!

Eu sunt o persoană credincioasă, dar nu prea bisericoasă, asta e altă discuție. Am mers într-o seară la biserică să vorbesc pentru un parastas. Acolo, unde se aprindeau lumânări pentru vii și morți, era o doamnă, pacientă de-a mea, pentru care nici măcar nu-mi aduceam aminte să fi făcut ceva special. Nu știu de ce, am simțit nevoia să-i spun că nu vin prea des la biserică. A zâmbit și mi-a arătat o foaie, era un pomelnic, iar numele meu era ACOLO… Sunt multe povești frumoase în spatele muncii mele, mai multe decât îmi aduc aminte chiar.

5. Care este partea cea mai grea a profesiei?

Poate credeți că o să incriminez sistemul informatic, lipsa banilor, sau imposibilitatea de a ajuta un pacient care nu-și poate face investigații. NU! Peste astea treci …Treci și peste problemele financiare, și peste răutățile unora- oamenii sunt de multe feluri. Cel mai greu e să pierzi bătălii, să dai vești proaste , și să nu poți să faci nimic pentru un pacient grav.

6. Ce sfat le-ați da celor care își doresc să urmeze această profesie?

Nu cred că sunt mulți cei care doresc să facă medicină de familie, dar pentru cei care vor le dau doar un sfat prietenesc: să-și iubească meseria, să nu o transforme într-o afacere, și să nu devină „scriitori”, adică spun că cel mai simplu e să transcrii rețete și să dai bilete de trimitere…Poate e bine și așa, îți câștigi existența, dar nu te împaci tu cu tine la sfârșitul zilei…