Noi medicamente compensate

Încă 13 noi denumiri comune internaționale (DCI) intră pe listele medicamentelor compensate și gratuite de care beneficiază asigurații, cu sau fără contribuție personală, în sistemul public de sănătate.
Măsura are scopul să asigure accesul la tratament cu medicamente noi, inovative, pentru cât mai mulți pacienți diagnosticați cu afecțiuni pentru care sunt indicate aceste medicamente, informează un comunicat al Guvernului.
Guvernul a aprobat astăzi o Hotărâre prin care modifică și completează HG nr. 720/2008 pentru aprobarea Listei corespunzătoare medicamentelor de care beneficiază asigurații, cu sau fără contribuție personală, pe bază de prescripție medicală, în sistemul de asigurări sociale de sănătate, precum şi denumirile comune internaţionale corespunzătoare medicamentelor care se acordă în cadrul programelor naţionale de sănătate.
Noile medicamente introduse în lista celor prescrise compensat sau gratuit sunt molecule inovative destinate în principal tratamentului pacienților cu afecțiuni oncologice, hematologice, pneumologice, reumatologice, boli rare, diabet zaharat.
Unele dintre aceste medicamente vor fi disponibile pentru pacienți în scurt timp, iar altele imediat după alcătuirea protocoalelor terapeutice de către comisiile de specialitate abilitate.
Prin această măsură, Guvernul are în vedere asigurarea accesului continuu al persoanelor asigurate la medicamente pentru afecțiuni în stadii evolutive de boală pentru care în prezent nu există alternativă terapeutică, în contextul implementării unei liste de medicamente care să răspundă acestor cerințe prin raportare la fondurile alocate cu această destinație.
Introducerea celor 13 noi denumiri comune internaționale în tratamentele prescrise pacienților pe liste compensate și gratuite se face cu încadrarea în bugetul Fondului național unic de asigurări sociale de sănătate aprobat pentru 2016.
Măsura se va aplica începând cu 1 martie 2017 și a fost luată după consultarea Colegiului Farmaciștilor din România.

Ministrul Vlad Voiculescu și șeful său Dacian Cioloș au trecut prin guvern si aprobat Ordonanța de Urgență care schimbă regulile după care vor fi conduse spitalele.

Despre ce schimbări e vorba?

1. MANAGERII DE SPITAL POT FI ECONOMIȘTI SAU ORICE ALȚI PROFESIONIȘTI, NU DOAR MEDICI PRIMARI SAU CADRE UNIVERSITARE ÎN MEDICINĂ.

În viziunea Ordonanței de Urgență șefii de spital vor căpăta statut și atribuții mai apropiate de cele specifice unui manager.

Astăzi, managerii de spitale sînt, în marea majoritate, profesori doctori, validați de Universitățile de Medicină.

”Adevărul e simplu: în acest moment, 99% dintre managerii de mari spitale din Occident nu ar putea deveni niciodată manageri ai spitalelor noastre, pentru că nu sînt nici medici primari și nici cadre universitare în medicină”, a explicat unul dintre cei care a lucrat la modificarea Legii Sănătății.

Ideea MS este ca managerii să se dedice activității de organizare efectivă a spitalelor.

2. DIRECTORUL VA PUTEA SĂ AIBĂ RUDELE ANGAJATE ÎN SPITAL, DAR NU PE O ALTĂ POZIȚIE DE CONDUCERE!

Conflictele de interese sînt și ele reglementate mult mai dur prin Ordonanța de Urgență care modifică Legea Sănătății.

”Rudele pînă la gradul IV ale managerului nu vor putea deține funcții de conducere în același spital sau serviciu de ambulanță”, prevede legea, dacă această formă va fi adoptată de către guvern.

De asemenea, rudele de pînă la gradul IV nu pot deține acțiuni la companii aflate în relații cu spitalul.

Aici, guvernul nu a mers atît de departe pe cît și-ar dori asociațiile de pacienți, într-o realitate deformată de puterea marilor firme de medicamente și echipamente.

Companiile pharma nu aprovizionează direct spitalele. Ele au în general distribuitori. Ceea ce înseamnă că rudele managerilor vor putea deține părți sociale la firme, cîtă vreme aceste firme fac afaceri intermediate cu spitalele.

Ceea ce pentru organizațiile de pacienți pare puțin, este însă prea mult pentru nervii și interesele șefilor sănătății.

Puteti citi mai multe pe acest subiect aici.

Dosarul Electronic de Sănătate (DES)

Românii vor avea de astăzi CV medical: Toate bolile şi medicamentele prescrise vor fi în Dosarul Electronic de Sănătate. Medic de familie: „Nici nu ştiu în ce constă şi ce presupune. Numai să funcţioneze”

http://zf.ro/eveniment/romanii-vor-avea-de-astazi-cv-medical-toate-bolile-si-medicamentele-prescrise-vor-fi-in-dosarul-electronic-de-sanatate-medic-de-familie-nici-nu-stiu-in-ce-consta-si-ce-presupune-numai-sa-functioneze-15946116

Dosarul Electronic de Sănătate (DES), un sistem prin care medicii încarcă date despre istoricul şi afecţiunile pa­cienţilor, va deveni obligatoriu începând cu 12 noiembrie, iar doctorii vor putea urmări evoluţia unei probleme de sănătate şi tratamentul pe care l-a urmat un pacient, având astfel acces la aceste informaţii în cazul unor urgenţe medicale.

Pacienţii sunt cei care le pot permite doctorilor să acceseze dosarul electronic, însă, în cazul unor situaţii de urgenţă, medicii au acces la „date relevante“ pentru a le oferi îngrijirea medicală potrivită. Casa Naţională de Asigurări de Sănătate (CNAS) le impune tuturor medicilor să încarce date despre istoricul medical şi afecţiunile pacienţilor în Dosarul Electronic de Sănătate, susţinând că acest sistem nu se va bloca, aşa cum se întâmplă în cazul cardului de sănătate.

Conferinţa Internaţională a Consorţiului Universitaria „Educaţie pentru sănătate şi performanţă” Cluj-Napoca

Colegiul Pacientilor a fost prezent si in Cluj-Napoca la Conferinţa Internaţională a Consorţiului Universitaria  „Educaţie pentru sănătate şi performanţă”, in perioada 14-15 octombrie.

http://sport.ubbcluj.ro/Conferinta%20FEFS%202016%20RO/index.html

Sportul precum si „educatia pentru sanatate si performanta” duc la un stil de viata sanatos ceea ce previne aparitia mai multor afectiuni.

Acum suntem prezenti si la  Cluj-Napoca! Felicitari Ioana Hritcu pentru implicare!

Pentru a fi alaturi de noi va puteti inscrie gratuit pe site-ul nostru: https://colegiulpacientilor.org/inscrieri/

 

 

#sanatate,sport,educatie, pacienti,studenti,tineri,colegiul pacientilor,polaris#

„Salveaza-ti viata!” – Campania de preventie

Colegiul Pacientilor a fost alaturi de femeile din Asociatia Firmelor Bihorene pentru sustinerea campaniei de preventie.

Mijlocul lunii octombrie 2016 este dedicat, de către AFB, prevenirii bolilor grave în rândul femeilor. Astfel, AFB se alătură campaniei de prevenție „Salvează-ți viața”.

În data de 17 octombrie 2016, de la ora 18:00, în Cetatea Oradea, corpul C, etajul II, sala 4, o echipă de medici specialiști (oncologi, ginecologi, endocrinologi si de imagistică medicală) vin aproape de reprezentantele sexului frumos pentru a le vorbi despre importanța screeningului, pentru cancerul de sân, cancer de col uterin, dar și pentru depistarea bolilor endocrinologice si metabolice.

AFB a luat această poziție, de susținător al sănătății, tocmai din prisma faptului că marea parte a angajaților firmelor din asociație sunt femei, iar pentru un mediu de afaceri sănătos este important să ne purtăm de grijă unii altora, să ne susținem și să prevenim, pornind de la primul act, acela al informării, maladiile care pot destabiliza vieți, familii, implicit companii.

Detalii la link-ul:

Conferință de prevenire a cancerului în rândul femeilor, în Cetatea Oradea!

 

Yoshinori Ohsumi a castigat premiul Nobel în Medicină 2016

S-a anunțat, la Stockholm,

Yoshinori Ohsumi, a castigat premiul Nobel in Medicina pentru descoperirile privind mecanismul autofagiei, mecanismul fundamental prin care componentele celulare sînt degradate și reciclate.

Cervetarile asupra mecanismul autofagiei au început prin anii ’60, cînd cercetătorii au remarcat faptul că celulele își distrug propriul conținut: practic, înveleau componentele în niște membrane și le duceau la centrul de reciclare, aflat tot în celulă. Mecanismul a fost dificil de studiat pînă prin anii ’90, cînd Yoshinori Ohsumi a făcut o serie de experimente și a elucidat mecanismele și genele implicate în autofagie.

Comitetul Nobel care la desemnat castigator a comunicat ca:

Descoperirile lui Ohsumi au condus la o nouă paradigmă în înțelegerea modului în care celulele își reciclează conținutul. Descoperirile lui au deschis calea înțelegerii importanței fundamentale a autofagiei în multe procese fiziologice, precum adaptarea la înfometare sau răspunsul la infecții. Mutațiile în genele responsabile de autofagie pot provoca boli, iar procesul autofagic este implicat în cîteva afecțiuni, inclusiv cancerul și bolile neurologice.

Conform comitetului Nobel, studiile lui Ohsumi și a echipei sale au demonstrat că autofagia este un element fundamental din viața celulară ce furnizează rapid energie și “blocuri de construcție” pentru reînnoirea componentelor celulare, lucrează în infecții la eliminarea bacteriilor și virușilor din celulă, ajută la dezvoltarea embrionului, la diferențierea celulară, și funcționează și ca CTC pentru eliminarea organelelor defecte (luptă împotriva îmbătrînirii, dacă vreți). În plus, s-au stabilit legături între perturbarea autofagiei și diabetul de tip II, boala Parkinson și alte afecțiuni ale bătrîneții. Mutațiile în genele autofagiei duc la boli genetice, iar defectarea mecanismului autofagiei poate duce la cancer. Normal că se fac studii peste studii, acum, privind autofagia și tratamentele problemelor asociate, iar toate astea (și un viitor mult mai sănătos pentru noi) sînt posibile datorită studiilor revoluționare ale lui Yoshinori Ohsumi.

Mai jos gasiti comunicatul oficial in limba engleza:

Press Release
2016-10-03

The Nobel Assembly at Karolinska Institutet has today decided to award

the 2016 Nobel Prize in Physiology or Medicine

to

Yoshinori Ohsumi

for his discoveries of mechanisms for autophagy

Summary
This year’s Nobel Laureate discovered and elucidated mechanisms underlying autophagy, a fundamental process for degrading and recycling cellular components.

The word autophagy originates from the Greek words auto-, meaning „self”, and phagein, meaning „to eat”. Thus,autophagy denotes „self eating”. This concept emerged during the 1960’s, when researchers first observed that the cell could destroy its own contents by enclosing it in membranes, forming sack-like vesicles that were transported to a recycling compartment, called the lysosome, for degradation. Difficulties in studying the phenomenon meant that little was known until, in a series of brilliant experiments in the early 1990’s, Yoshinori Ohsumi used baker’s yeast to identify genes essential for autophagy. He then went on to elucidate the underlying mechanisms for autophagy in yeast and showed that similar sophisticated machinery is used in our cells.

Ohsumi’s discoveries led to a new paradigm in our understanding of how the cell recycles its content. His discoveries opened the path to understanding the fundamental importance of autophagy in many physiological processes, such as in the adaptation to starvation or response to infection. Mutations in autophagy genes can cause disease, and the autophagic process is involved in several conditions including cancer and neurological disease.

Degradation – a central function in all living cells
In the mid 1950’s scientists observed a new specialized cellular compartment, called an organelle, containing enzymes that digest proteins, carbohydrates and lipids. This specialized compartment is referred to as a „lysosome” and functions as a workstation for degradation of cellular constituents. The Belgian scientist Christian de Duve was awarded the Nobel Prize in Physiology or Medicine in 1974 for the discovery of the lysosome. New observations during the 1960’s showed that large amounts of cellular content, and even whole organelles, could sometimes be found inside lysosomes. The cell therefore appeared to have a strategy for delivering large cargo to the lysosome. Further biochemical and microscopic analysis revealed a new type of vesicle transporting cellular cargo to the lysosome for degradation (Figure 1). Christian de Duve, the scientist behind the discovery of the lysosome, coined the term autophagy, „self-eating”, to describe this process. The new vesicles were named autophagosomes.

Autophagosome.
Figure 1: Our cells have different specialized compartments. Lysosomes constitute one such compartment and contain enzymes for digestion of cellular contents. A new type of vesicle called autophagosome was observed within the cell. As the autophagosome forms, it engulfs cellular contents, such as damaged proteins and organelles. Finally, it fuses with the lysosome, where the contents are degraded into smaller constituents. This process provides the cell with nutrients and building blocks for renewal.

During the 1970’s and 1980’s researchers focused on elucidating another system used to degrade proteins, namely the „proteasome”. Within this research field Aaron Ciechanover, Avram Hershko and Irwin Rose were awarded the 2004 Nobel Prize in Chemistry for „the discovery of ubiquitin-mediated protein degradation”. The proteasome efficiently degrades proteins one-by-one, but this mechanism did not explain how the cell got rid of larger protein complexes and worn-out organelles. Could the process of autophagy be the answer and, if so, what were the mechanisms?

A groundbreaking experiment
Yoshinori Ohsumi had been active in various research areas, but upon starting his own lab in 1988, he focused his efforts on protein degradation in the vacuole, an organelle that corresponds to the lysosome in human cells. Yeast cells are relatively easy to study and consequently they are often used as a model for human cells. They are particularly useful for the identification of genes that are important in complex cellular pathways. But Ohsumi faced a major challenge; yeast cells are small and their inner structures are not easily distinguished under the microscope and thus he was uncertain whether autophagy even existed in this organism. Ohsumi reasoned that if he could disrupt the degradation process in the vacuole while the process of autophagy was active, then autophagosomes should accumulate within the vacuole and become visible under the microscope. He therefore cultured mutated yeast lacking vacuolar degradation enzymes and simultaneously stimulated autophagy by starving the cells. The results were striking! Within hours, the vacuoles were filled with small vesicles that had not been degraded (Figure 2). The vesicles were autophagosomes and Ohsumi’s experiment proved that authophagy exists in yeast cells. But even more importantly, he now had a method to identify and characterize key genes involved this process. This was a major break-through and Ohsumi published the results in 1992.

Yeast.
Figure 2: In yeast (left panel) a large compartment called the vacuole corresponds to the lysosome in mammalian cells. Ohsumi generated yeast lacking vacuolar degradation enzymes. When these yeast cells were starved, autophagosomes rapidly accumulated in the vacuole (middle panel). His experiment demonstrated that autophagy exists in yeast. As a next step, Ohsumi studied thousands of yeast mutants (right panel) and identified 15 genes that are essential for autophagy.

Autophagy genes are discovered
Ohsumi now took advantage of his engineered yeast strains in which autophagosomes accumulated during starvation. This accumulation should not occur if genes important for autophagy were inactivated. Ohsumi exposed the yeast cells to a chemical that randomly introduced mutations in many genes, and then he induced autophagy. His strategy worked! Within a year of his discovery of autophagy in yeast, Ohsumi had identified the first genes essential for autophagy. In his subsequent series of elegant studies, the proteins encoded by these genes were functionally characterized. The results showed that autophagy is controlled by a cascade of proteins and protein complexes, each regulating a distinct stage of autophagosome initiation and formation (Figure 3).

Stages of autophagosome formation
Figure 3: Ohsumi studied the function of the proteins encoded by key autophagy genes. He delineated how stress signals initiate autophagy and the mechanism by which proteins and protein complexes promote distinct stages of autophagosome formation.

Autophagy – an essential mechanism in our cells
After the identification of the machinery for autophagy in yeast, a key question remained. Was there a corresponding mechanism to control this process in other organisms? Soon it became clear that virtually identical mechanisms operate in our own cells. The research tools required to investigate the importance of autophagy in humans were now available.

Thanks to Ohsumi and others following in his footsteps, we now know that autophagy controls important physiological functions where cellular components need to be degraded and recycled. Autophagy can rapidly provide fuel for energy and building blocks for renewal of cellular components, and is therefore essential for the cellular response to starvation and other types of stress. After infection, autophagy can eliminate invading intracellular bacteria and viruses. Autophagy contributes to embryo development and cell differentiation. Cells also use autophagy to eliminate damaged proteins and organelles, a quality control mechanism that is critical for counteracting the negative consequences of aging.

Disrupted autophagy has been linked to Parkinson’s disease, type 2 diabetes and other disorders that appear in the elderly. Mutations in autophagy genes can cause genetic disease. Disturbances in the autophagic machinery have also been linked to cancer. Intense research is now ongoing to develop drugs that can target autophagy in various diseases.

Autophagy has been known for over 50 years but its fundamental importance in physiology and medicine was only recognized after Yoshinori Ohsumi’s paradigm-shifting research in the 1990’s. For his discoveries, he is awarded this year’s Nobel Prize in physiology or medicine.

Key publications
Takeshige, K., Baba, M., Tsuboi, S., Noda, T. and Ohsumi, Y. (1992). Autophagy in yeast demonstrated with proteinase-deficient mutants and conditions for its induction. Journal of Cell Biology 119, 301-311

Tsukada, M. and Ohsumi, Y. (1993). Isolation and characterization of autophagy-defective mutants of Saccharomyces cervisiae. FEBS Letters 333, 169-174

Mizushima, N., Noda, T., Yoshimori, T., Tanaka, Y., Ishii, T., George, M.D., Klionsky, D.J., Ohsumi, M. and Ohsumi, Y. (1998). A protein conjugation system essential for autophagy. Nature 395, 395-398

Ichimura, Y., Kirisako T., Takao, T., Satomi, Y., Shimonishi, Y., Ishihara, N., Mizushima, N., Tanida, I., Kominami, E., Ohsumi, M., Noda, T. and Ohsumi, Y. (2000). A ubiquitin-like system mediates protein lipidation. Nature, 408, 488-492

Yoshinori Ohsumi was born 1945 in Fukuoka, Japan. He received a Ph.D. from University of Tokyo in 1974. After spending three years at Rockefeller University, New York, USA, he returned to the University of Tokyo where he established his research group in 1988. He is since 2009 a professor at the Tokyo Institute of Technology.

The Nobel Assembly, consisting of 50 professors at Karolinska Institutet, awards the Nobel Prize in Physiology or Medicine. Its Nobel Committee evaluates the nominations. Since 1901 the Nobel Prize has been awarded to scientists who have made the most important discoveries for the benefit of mankind.

DESCOPERIRE DE ULTIMĂ ORĂ ÎN TRATAMENTUL CANCERULUI: CERCETĂTORII AU DESCOPERIT O MODALITATE DE A FACE CELULELE LEUCEMIEI SĂ SE UCIDĂ ÎNTRE ELE

Cercetătorii s-au luptat ani la rând pentru a găsi leacul împotriva cancerului, încă de când au început să înțeleagă ce este cancerul cu adevărat. Un leac pentru această maladie gravă este scopul final, dar cei mai mulți medici și pacienți ar fi în extaz doar să aibă acces la noi tratamente.

Un tratament care transformă celulele canceroase în celule sănătoase, ar fi, astfel, ideal. Grație unui studiu revoluționar, realizat de oamenii de știință de la Institutul de Cercetare Scripps (TSRI), această nouă formă, puternică de terapie a cancerului ar putea fi într-adevăr o metodă revoluționară de distrugere a celulelor canceroase.

O descoperire accidentală

Echipa laboratorului lucra la dezvoltarea unor terapii menită să se adreseze anumitor deficiențe ale celulelor sanguine sau ale factorului imun atunci când au observat unele efecte neobișnuite ale anticorpilor asupra celulelor măduvei osoase. Medicii au căutat anticorpi care activează receptorii factorului de creștere asupra celulelor măduvei osoase imature, adică anticorpii care ar putea fi capabili de a determina aceste celule să se maturizeze în tipuri de celule sanguine specifice.

După identificarea cu succes unui număr de anticorpi care au activat celulele receptorilor de măduvă osoasă în acest fel, cercetătorii au observat ca unii dintre aceștia au dovedit efecte neașteptate asupra celulelor. Așadar, acestea s-au transformat în celule radical diferite de ceea ce era de așteptat să devină, cum ar fi celulele neuronale. Această particularitate a determinat echipa să folosească metoda nou descoperită pentru a transforma celulele canceroase ale măduvei (celulele leucemiei) în celule non-canceroase.

Transformarea

În noul studiu, Richard A. Lerner, profesor titular împreună cu profesorul Lita Annenberg Hazen Imunochimie la TSRI și investigator principal, au lucrat în echipă cu colegii participanți la studiu, inclusiv primul autor Kyungmoo Da, profesor asistent de biologie celulară și moleculară la TSRI. Ei au decis să testeze 20 de anticorpi de activare a receptorilor recent descoperiți asupra celulelor leucemiei mieloide acute prelevate de la pacienți umani. Unul dintre anticorpi a sfârșit prin a avea un impact incredibil asupra celulelor leucemiei.

Cele mai multe celule ale leucemiei mieloide acute au prezentat activarea receptorului trombopoietinei (TPO), un receptor de anticorp selectiv activat și în celulele măduvei osoase. Când anticorpul a fost aplicat la celulele măduvei sănătoase, celulele s-au transformat prin maturizare în celule-trombocite (megacariocite) producătoare de sânge.

Echipa a mers mai departe cu experimentul și a constatat că, în cazul unor expuneri îndelungate la anticorpi și alte condiții reglementate, celulele dendritice s-au maturizat chiar mai mult. Produsul final a fost un grup de celule care semănă foarte mult cu celulele natural killer (NK). Unul dintre sistemele imunitare de apărare rapide ale organismului, celulele NK sunt capabile de a ataca rapid agenții patogeni și tumorile, chiar dacă acestea nu conțin biomarkerii identificați în mod normal, de alte celule ale sistemului imunitar potențial periculoase.

Fratricidul

Celulele NK induse au demonstrat câteva caracteristici unice, observate de echipa de cercetători prin microscopie electronică. Celulele posedau anumite dendrite folosite pentru extindere care puteau pătrunde printre membranele exterioare ale celulelor leucemiei aflate în apropiere – – tipul de celule care ar fi putu fi în continuare, dacă nu ar fi fost expuse la anticorp.

„Este o cu totul nouă abordare a cancerului, și vom face tot posibilul să ajungem să o testăm la pacienții umani, cât mai curând posibil”, a declarat Lerner. „Desfășurăm negocieri cu companiile farmaceutice pentru a aplica acest tratament direct la om, după studiile de toxicitate preclinice adecvate”.

Sursa: MedicalDaily

CANCERUL DE SAN

Cancerul de San reprezinta principala cauza de mortalitate prin cancer la femeie si este cel mai frecvent tip de cancer diagnosticat la femei, in 140 de tari din cele 184 ale lumii.  Incidenţa canc…

Source: CANCERUL DE SAN

Colegiul Pacientilor, asociatie de pacienti, protectia pacientilor, drepturile pacientilor.

Malpraxisul medical

Care sunt pasii pentru reclamarea unui doctor care greseste?

Malpraxisul este o greseala, o neglijenta profesionala care ar fi putut fi evitata si care a avut drept rezultat vatamarea sanatatii, a integritatii corporale sau chiar pierderea vietii pacientului. Afla din materialul de mai jos ce pot face pacientii care depisteaza un caz de malpraxis: cui se adreseaza, pe cine trag la raspundere si ce pasi trebuie sa urmeze atunci cand considera ca medicul a gresit?

Dispozitiile aplicabile in materia malpraxisului sunt reprezentate de Titlul XV – raspunderea civila a personalului medical si a furnizorului de produse si servicii medicale, sanitare si farmaceutice din Legea nr. 95/2006 privind reforma in domeniul sanatatii, cu modificarile si completarile ulterioare si normele de aplicare al acestuia.

Aceste reglementari ar putea fi, insa, modificate pe viitor, intrucat o propunere legislativa in acest sens se afla in dezbateri la Camera Deputatilor (Camera decizionala), dupa ce anterior a fost respinsa de Senat.

„Proiectul de lege cuprinde o serie de modificari cu privire la procedura de stabilire a existentei unui caz de malpraxis si la modalitatea de acordare a despagubirilor, un element de noutate absoluta fiind, spre exemplu, politele de asigurare pentru daunele morale. Insa, pana la intrarea in vigoare a modificarilor (daca se va intampla), trebuie sa ne raportam la legea in forma sa actuala”, explica specialistul.

Asadar, potrivit Legii nr. 95/2006, aplicabila in momentul de fata, „malpraxisul este eroarea profesionala savarsita in exercitarea actului medical sau medico-farmaceutic, generatoare de prejudicii asupra pacientului, implicand raspunderea civila a personalului medical si a furnizorului de produse si servicii medicale, sanitare si farmaceutice.”

Cu alte cuvinte, malpraxisul este o greseala, o neglijenta profesionala care ar fi putut fi evitata si care a avut drept rezultat vatamarea sanatatii, a integritatii corporale sau chiar pierderea vietii pacientului.

Cine raspunde pentru aceasta greseala medicala?

Exista mai multe categorii de persoane care pot fi trase la raspundere.

Astfel, vorbim, in primul rand, de personalul medical, adica, asa cum este definit la art. 642 din legea sanatatii, „medicul, medicul dentist, farmacistul, asistentul medical si moasa care acorda servicii medicale.”

Personalul medical raspunde pentru mai multe prejudicii, dintre care:

  • prejudiciile produse din eroare, care includ si neglijenta, imprudenta sau cunostinte medicale insuficiente in exercitarea profesiunii, prin acte individuale in cadrul procedurilor de preventie, diagnostic sau tratament;
  • prejudiciile ce decurg din nerespectarea reglementarilor legii privind confidentialitatea, consimtamantul informat si obligativitatea acordarii asistentei medicale;
  • prejudiciile produse in exercitarea profesiei si atunci cand isi depaseste limitele competentei.

Prin exceptie, insa, personalul medical nu raspunde pentru daunele sau prejudiciile produse in urmatoarele situatii:

  • cand isi depaseste limitele competentei in cazuri de urgenta in care nu este disponibil personal medical ce are competenta necesara;
  • cand sunt cauzate de: conditiile de lucru, dotarile insuficiente cu echipament de diagnostic si tratament, infectiile nosocomiale, efectele adverse, complicatiile si riscurile in general acceptate ale metodelor de investigatie si tratament, viciile ascunse ale materialelor sanitare, echipamentelor si dispozitivelor medicale, substantele medicale si sanitare folosite;
  • cand actioneaza cu buna-credinta in situatii de urgenta, cu respectarea competentei acordate.

De asemenea, pot fi trase la raspundere si unitatile sanitare, publice sau private, furnizoare de servicii medicale, care raspund civil pentru prejudiciile produse de personalul medical angajat, in solidar cu acesta, precum si pentru prejudiciile cauzate, in mod direct sau indirect, pacientilor, generate de nerespectarea reglementarilor interne ale unitatii sanitare.

In plus, ele se fac vinovate si pentru pentru prejudiciile produse in activitatea de preventie, diagnostic sau tratament, in situatia in care acestea sunt consecinta:

  • infectiilor nosocomiale, cu exceptia cazului cand se dovedeste o cauza externa ce nu a putut fi controlata de catre institutie;
  • defectelor cunoscute ale dispozitivelor si aparaturii medicale folosite in mod abuziv, fara a fi reparate;
  • folosirii materialelor sanitare, dispozitivelor medicale, substantelor medicamentoase si sanitare, dupa expirarea perioadei de garantie sau a termenului de valabilitate a acestora, dupa caz;
  • acceptarii de echipamente si dispozitive medicale, materiale sanitare, substante medicamentoase si sanitare de la furnizori, fara asigurarea prevazuta de lege, precum si subcontractarea de servicii medicale sau nemedicale de la furnizori fara asigurare de raspundere civila in domeniul medical;

De malpraxis pot fi acuzati, totodata, furnizorii de utilitati catre unitatile sanitare publice sau private care raspund civil pentru prejudiciile cauzate pacientilor, generate de furnizarea necorespunzatoare a utilitatilor.

De asemenea, pot fi facute vinovate si unitatile sanitare publice sau private, furnizoare de servicii medicale (si furnizorii de servicii medicale sau nemedicale, subcontractate de catre acestea) si producatorii de echipamente si dispozitive medicale, substante medicamentoase si materiale sanitare care raspund civil pentru prejudiciile produse pacientilor in activitatea de preventie, diagnostic si tratament, generate in mod direct sau indirect de viciile ascunse ale echipamentelor si dispozitivelor medicale, substantelor medicamentoase si materialelor sanitare, in perioada de garantie/valabilitate.

„In afara de persoanele mai sus indicate, asiguratorul mai poate fi obligat la plata despagubirilor pentru acoperirea prejudiciului generat de o eroare medicala, in ipoteza in care personalul medical implicat in actul de malpraxis a incheiat un contract de asigurare de raspundere civila profesionala pentru malpraxis”, a declarat avocatul Ionescu si Sava.

De altfel, personalul medical care acorda asistenta medicala este obligat sa incheie un asemenea contract de asigurare.

Asiguratorul acorda despagubiri pentru prejudiciile de care raspund asiguratii, precum si pentru cheltuielile de judecata ale persoanei prejudiciate prin actul medical, in limita raspunderii stabilita prin polita de asigurare.

„In situatia in care cuantumul despagubirilor depaseste limita sumei asigurate, atunci partea vatamata poate pretinde autorului prejudiciului plata diferentei pana la recuperarea integrala a acestuia”, a precizat avocatul.

Ce poate face pacientul daca banuieste ca este victima unui caz de malpraxis?

Inainte de toate, trebuie avut in vedere ca personalul medical are o obligatie de mijloace: trebuie sa depuna toate diligentele necesare si posibile pentru a trata pacientul.

„Prin urmare, putem vorbi despre malpraxis numai atunci cand personalul medical nu a depus aceste diligente, fiind neglijent, slab pregatit etc. Deci, cand trebuia sa procedeze intr-o anumita maniera in conditiile date si nu a facut-o”, atentioneaza Laura Mihalcea.

Asadar, cand intalnim un rezultat nefavorabil in urma unui tratament, pentru a atrage raspunderea, trebuie ca acest rezultat sa fi fost cauza unei greseli pe care personalul medical era obligat sa o evite.

„Sintetic, atragerea raspunderii personalului medical implicat si/sau a unitatii spitalicesti se face in doi pasi: stabilirea existentei unui caz de malpraxis si dovedirea prejudiciului suferit, care poate fi de doua feluri: moral si/sau material”, ne-a precizat reprezentantul Ionescu si Sava.

Mai exact, pentru primul pas (stabilirea existentei unui caz de malpraxis), legea sanatatii ne ofera doua variante alternative: fie sesizarea Comisiei de monitorizare si competenta profesionala pentru cazurile de malpraxis, fie sesizarea directa a instantei de judecata.

Procedura in fata Comisiei de monitorizare si competenta profesionala pentru cazurile de malpraxis – procedura facultativa

Comisia are competenta de a stabili daca in cadrul actului medical reclamat exista un caz de malpraxis, pe baza unui raport de expertiza intocmit de catre expertul/expertii desemnati de Comisie in acest sens.

Pacientul care se considera victima unui caz de malpraxis sau, dupa caz, succesorii persoanei decedate in urma unui caz de malpraxis pot sesiza Comisia, care stabileste daca exista un caz de malpraxis, in termen de 3 luni de la sesizare. In acest sens, Comisia desemneaza un expert/grup de experti care intocmeste un raport asupra cazului, pe baza caruia Comisia va lua decizia.

Decizia Comisiei poate fi atacata in termen de 15 zile de la comunicare, de orice persoana implicata (pacient, medic, asigurator etc.) la Judecatoria in raza careia a avut loc actul de malpraxis reclamat.

Daca se stabileste ca a existat un caz de malpraxis, persoana vatamata poate solicita instantei acordarea de despagubiri.

Procedura in fata instantei

Persoana interesata poate sesiza direct instanta de judecata (civila sau penala, in functie de situatie), nefiind obligata ca in prealabil sa parcurga procedura in fata Comisiei.

In acest caz, reclamantul va trebui sa dovedeasca existenta unui caz de malpraxis, nucleul probatoriului in acest sens fiind, bineinteles, raportul de expertiza medico-legala. „Oricat de clara ar parea greseala din documentele medicale, fara raport de expertiza este aproape imposibila dovedirea malpraxisului reclamat”, a precizat specialistul Ionescu si Sava.

Cel de-al doilea pas ar fi, conform avocatului, dovedirea prejudiciului in vederea obtinerii de despagubiri. In aceste situatii, numai instanta de judecata poate obliga persoanele responsabile la plata despagubirilor pentru prejudiciul cauzat prin actul de malpraxis.

Asadar, reclamantul trebuie sa arate instantei ca actul de malpraxis i-a cauzat un prejudiciu moral (dureri fizice, suferinte psihice, restrangerea posibilitatii victimei de a se bucura de viata) si/sau material (sumele de bani platite pentru o interventie chirurgicala care a esuat)si sa arate intinderea acestui prejudiciu.

In timp ce prejudiciul material este simplu de dovedit prin acte, prejudiciul moral este lasat la latitudinea instantei. „Asupra daunelor morale, instanta este chemata sa statueze in echitate pentru a acorda despagubiri apte sa constituie o satisfactie echitabila si proportionala cu suferinta victimei, in functie de imprejurarile concrete ale cauzei, neavand la dispozitie criterii matematice sau economice”, puncteaza avocatul contactat de noi.

Litigiul poate fi solutionat si pe cale amiabila?

Daca persoana vatamata, asiguratorul si asiguratul nu ajung la un consens in ceea ce priveste culpa asiguratului, cuantumul si modalitatea de plata a prejudiciului cauzat printr-un act de malpraxis, atunci persoana vatamata trebuie sa apeleze la instanta de judecata pentru a obtine despagubirile, asa cum am aratat anterior.

Totusi, instanta de judecata poate fi evitata, prin solutionarea amiabila a litigiului.

Mai precis, conform reglementarilor, despagubirile pentru un act de malpraxis se pot stabili pe cale amiabila in cazul in care rezulta cu certitudine raspunderea civila a asiguratului.

Concret, asiguratorul poate acorda in mod amiabil despagubiri, atunci cand raspunderea asiguratului este evidenta si cand partile implicate se inteleg cu privire la toate aspectele.

Cu toate acestea, explica mai departe avocatul, implicarea asiguratorului nu este obligatorie. Nu exista niciun impediment ca doctorul care a savarsit actul de malpraxis sa-si recunoasca greseala si, impreuna cu persoana vatamata, sa convina asupra despagubirilor si a modalitatii de plata. „Din nefericire, aceasta este o ipoteza de cele mai multe ori iluzorie”, sustine specialistul.

Probabil ca ceea ce prezinta un interes sustinut cand vorbim despre un caz de malpraxis este procedura de urmat pentru a obtine despagubiri.

„Cu toate acestea, consider ca orice persoana care a suferit de pe urma unei erori medicale urmareste nu numai sa i se confirme oficial ca este victima unui caz de malpraxis si sa fie sanctionata persoana responsabila, ci si sa i se acorde o suma de bani care sa aiba, cel putin teoretic, ca <destinatie> acoperirea prejudiciului suferit. Spun teoretic, pentru ca, aproape niciodata, suma de bani nu este de natura a acoperi prejudiciul victimei – care este in majoritatea cazurilor, cel putin in parte, unul moral”, a mentionat avocatul.

Colegiul Pacientilor – asociatie de pacienti,   malpraxis, drepturile pacientilor

Propunere – Legea prevenției in sănătate

Legea preventiei in sanatate intampina greutati in promulgare din cauza unor politicieni care nu sunt de acord sa sustina drepturile pacientilor. Prin aceasta lege putem preveni si diagnostica unele boli cronice, care depistate in anumite stadii, se pot vindeca.

Aceasta lege functioneaza in tarile dezvoltate, unde fiecare pacient beneficiaza de preventie in sanatate, ceea ce duce la speranta  ridicata de viata, in cazul depistarii unor boli cronice.

In acest caz, de ce in Romania sa nu functioneze? De ce noi sa nu avem drepuri la sanatate prin preventie? De ce sa cheltuim banii pe tratamente cand s-ar putea cheltui mult mai putini pentru preventie ?

Haideti sa sustinem aceasta lege si sa adunam voturi online.

Mai jos aveti proiectul de lege ce urmeaza sa intere in dezbatere si expunerea de motive:

„Legea privind activitatea de prevenție în sănătate

Capitolul 1- Dispozitii generale

Art.1 – (1) Prezenta lege asigura cadrul necesar pentru execitarea activitatii de preventie in domeniul sanatatii din Romania.

(2) Legea reglementeaza organizarea si functionarea sistemului national de preventie in sanatate.

(3) Preventia in sanatate este obligatia  pe care si-o asuma statul roman fata de cetatenii sai precum și oblogațiile pe care și le asumă cetățenii în privința sănătății lor.

Art.2 – (1) Preventia reprezinta un ansamblu de actiuni intersectoriale si coordonate, asigurate de A.N.P.S., impreuna cu ceteteanul, familia, societatea in ansamblul ei, pentru imbunatatirea starii de sanatate si cresterea calitatii vietii.

(2) Preventia reprezinta o componentă esentială a sistemului national de sanatate si se adreseaza tuturor cetatenilor romani.

Art.3 – Principiile activitatii de preventie sunt:

(1) Principiul echitatii – principiul fundamental care sta la baza serviciilor de preventie in sanatate si presupune asigurarea distributiei echitabile si a accesului tuturor cetatenilor, in mod echitabil si nediscriminatoriu la acest tip de servicii.

(2) Principiul subsidiaritatii- asigura implementarea deciziilor cat mai aproape de cetatean, precum si corelarea activitatii de preventie la nivel national in concordanta cu posibilitatile existente la nivel regional sau local.

(3) Principiul responsabilitatii- reprezinta cooptarea si implicarea activa a cetateanului in pastrarea sanatatii, precum si responsabilizarea autoritatilor din domeniul serviciilor preventive in promovarea sanatatii si prevenirea bolilor

(4) Principiul cooperarii multisectoriale-reprezinta actiunea coordonata a tuturor institutiilor implicate in realizarea activitatilor preventive din domeniul sanatatii.

(5) Principiul integralitatii- reprezinta asigurarea serviciilor de preventie in mod integrat, prin dezvoltarea unei infrastructuri durabile si functionale.

(6) Principiul eficientei-gestionarea eficienta si organizata a resurselor alocate serviciilor de preventie in scopul reducerii costurilor asistentei medicale curative

(7) Principiul transparenței – întreaga activitate în domeniul prevenției este complet transparentă, conform prevederilor legale în vigoare.

Art.4. – Scopurile activitatii de preventie sunt urmatoarele:

a) promovarea sanatatii si educatia pentru sanatate inclusiv actiuni care actioneaza asupra determinantilor sociali si a inechitatilor in starea de sanatate;

  1. b) sprijin, comunicare si mobilizare sociala pentru sanatate;
  2. c) ocrotirea sanatatii și combaterea bolilor infecto-contagioase;
  3. d) prevenirea aparitiei imbolnavirilor;
  4. e) stoparea sau diminuarea avansarii procesului de imbolnavire
  5. f) prevenirea si/sau reducerea complicatiilor imbolnavirilor;
  6. g) evitarea deceselor premature.

Capitolul II – Modalități de realizarea prevenției în sănătate

Art. 5. – (1) Prevenția se desfășoară în baza unei strategii pe termen mediu si lung materializate sub forma unui Program național de prevenție multianual care are subprograme anuale.

(2) Strategia si programul privind prevenția  în sănătate se aproba de Guvern in conformitate cu prevederile prezentei legi la propunerea  Agenției Naționale de Prevenție în Sănătate, cu avizul Ministerului Sănătății.

(3) Programul național multianual de prevenție se va prezenta  Parlamentului, la investirea guvernului, odată cu programul de guvernare.

(4) Subprogramul anual de prevenție în sănătate este prezentat Parlamentului pentru dezbatere si adoptare, anterior prezentării și dezbaterii legii bugetului; bugetul destinat prevenției în sănătate este anexa la bugetul Ministerului Sănătății.

Capitolul III – Finanțarea activității de prevenție

Art.6. – (1) Finanțarea activității de prevenție se asigura din bugetul de stat, prin bugetul Ministerului Sănătății, FNUASS, bugetul Ministerului Tineretului și Sportului, bugetul Ministerului Educației precum și bugetele locale și alte surse, inclusiv din donații si sponsorizări, potrivit legislației in vigoare.

(2) Prin legea bugetului de stat, anual, Agenția Națională de Prevenție în Sănătate, cu aprobarea Guvernului precizează sumele alocate și programele finanțate astfel încât obiectivele strategice sa fie realizate in baza strategiei si programului național de prevenție in sănătate.

(3) Sumele prevăzute in bugetul de stat pentru activitatea de prevenție în sănătate nu pot fi mai mici decât 10% din fondurile publice alocate sistemului național de sănătate prin bugetul Ministerului Sănătății.

(4) Guvernul are obligația de a întreprinde măsurile necesare astfel încât sumele alocate din bugetul de stat prin bugetele ministerelor precum și din bugetele locale să însumeze minim 0,5% din Produsul Intern Brut.

Capitolul IV- Autoritatea competenta in domeniul serviciilor de prevenție

Art. 7. – (1) Prezenta lege reglementează̆ înființarea, organizarea şi funcționarea Agenției  Naționale de Prevenție în Sănătate.

  1. a) Agenției Naționale de Prevenție în Sănătate, denumită în continuare A.N.P.S., se înființează̆ prin reorganizarea Ministerului Sănătății și respectiv a Direcțiilor de Sănătate Publică,
  2. b) A.N.P.S. este autoritate administrativă autonomă, de specialitate, cu personalitate juridică, aflată în coordonarea Ministerului Sănătății,
  3. c) A.N.P.S. este finanțată din bugetul de stat prin bugetul Ministerului Sănătății
  4. d) A.N.P.S. îşi exercită atribuțiile potrivit prevederilor prezentei legi, prin preluarea tuturor atribuțiilor şi prerogativelor Ministerului Sănătății, Institutul de Sănătate Publică, precum și ale Direcțiilor de Sănătate Publică în desfășurarea, coordonarea și implementarea programelor de prevenție în domeniul sănătății.

(2) A.N.P.S. are sediul central în municipiul București, şi are birouri, în toate județele țării sau în orice altă localitate de pe teritoriul României în funcţie de necesităţi.

Art. 8 – (1) În sensul prezentei ordonanţe de urgenţă, supravegherea exercitată de A.N.P.S. priveşte activitatea:

  1. a) prevenirea și combaterea bolilor infecto-contagioase;
  2. b) depistarea precoce a bolilor cronice;
  3. c) reducerea impactului factorilor de risc în populația generală

(2) A.N.P.S.este autoritate competentă la nivel naţional pentru aplicarea şi urmărirea respectării actelor normative de directă aplicabilitate emise la nivelul Uniunii Europene, în domeniile la care se face referire în alin. (1), dacă prin lege nu se prevede altfel.

Art. 9 – (1) Activitatea exercitată de A.N.P.S., prevăzută la art.8 alin.(1), litera a) se realizează prin:

  1. a) achiziția de vaccinuri, conform necesităților obiective ale României, ținând cont de recomandările OMS;
  2. b) asigurarea distribuției vaccinurilor pe întreg teritoriu României, prin birourile teritoriale;
  3. c) desfășurarea campaniilor de promovare și informare a populației generale privind vaccinarea;
  4. d) finanțarea campaniilor de vaccinare în vederea atingerea obiectivelor stabilite la alin (1), lit a), pentru fiecare medic și unitate administrativ teritorială în parte;
  5. e) finanțarea activității de supreveghere epidelmiologică pe întreg teritoriul României;
  6. f) dispunerea de măsuri şi aplicarea de sancţiuni.

(2) Supravegherea exercitată de A.N.P.S., prevăzută la art.8 alin.(1), litera b) se realizează prin:

  1. a) identificarea și achiziția instrumentelor necesare medicilor de familie precum și medicilor specialiști pentru depsitarea factorilor de risc pentru fiecare boală cronică în populația generală, fără discriminare;
  2. b) crearea programelor individualizate de diagnostic precoce pentru fiecare pacient în parte;
  3. c) finanțarea programelor naționale de investigații paraclinice pentru depsistarea precoce a bolilor cronice;
  4. d) elaborarea de regulamente, norme, instrucțiuni, general aplicabile și obligatorii, atât pentru medici cât și pentru pacienți;
  5. e) crearea unui mecanism transparent de rambursare a activității medicilor, respectiv plată per rezultat;
  6. f) dispunerea de măsuri și aplicarea de sancțiuni pentru nerespectarea prevederilor de la litera d).

(3) Activitatea exercitată de A.N.P.S., prevăzută la art.8 alin.(1), litera c) se realizează prin:

  1. a) identificarea factorilor de risc semnificativi pentru populația României, ținând cont de specificul local;
  2. b) desfășurarea de acțiuni de informare a populației privind acești factori de risc;
  3. c) elaborarea de regulamente, norme, instrucțiuni, general aplicabile și obligatorii, prin care populația generală să aibă acces și să poată identifica cu ușurință factorii de risc pentru sănătatea lor;
  4. d) inițierea, împreună cu Ministerul Sănătății, a proiectelor de lege necesare pentru desfășurarea activității specifice, inclusiv constituirea unui sistem de bonificații pentru cetățenii care acordă un interes personal crescut față de măsurile de prevenție;
  5. e) elaborarea de programe de activități transsectoriale în vederea creării de mecanisme de stimulare a populației pentru urmarea unui mod de viață sănătos;
  6. f) exercitarea controlului aplicării măsurilor prevăzute la literele c) și d), dispunerea de măsuri și aplicarea de sancțiuni.

Art.10. – A.N.P.S., membrii conducerii şi personalul acesteia pot solicita şi au obligația de a accepta colaborarea cu orice altă instituţie, organism, organizație non-guvernamentală sau autoritate în exercitarea atribuțiilor lor conferite de lege.

Art. 11. – (1) A.N.P.S.este condusă de un consiliu format din 11 membri, după cum urmează:

  1. a) 8 membrii propuși, prin rotație, de către societățile medicale profesionale implicate în tratamentu bolilor cronice cu impact în România;
  2. c) 1 membru propus de Președenția României;
  3. d) 1 membru propus de Camera Deputaților
  4. e) 1 membru propus de Senatul României.

(2) Membrii consiliului A.N.P.S. sunt numiţi de Primul Ministru, prin hotărâre de guvern.

(3) Conducerea executivă a A.N.P.S. este asigurată de un președinte cu rang de secretar de stat și de un vicepreședinte cu rang de subsecretar de stat;

(4) Conducerea birourilor județene este asigurată de un sef birou;

(5) A.N.P.S. preia, prin transfer de la Ministerului Sănătății, Institutul de Sănătate Publică, precum și ale Direcțiilor de Sănătate Publică tot personalul implicat în desfășurarea, coordonarea și implementarea programelor de prevenție în domeniul sănătății.

Art. 12 – (1) Membrii A.N.P.S. trebuie să îndeplinească următoarele condiţii:

  1. a) să fie cetăţeni români cu domiciliul în România, cu o bună reputaţie şi pregătire profesională şi o experienţă profesională corespunzătoare în domeniile de competenţă;
  2. b) să observe cu atenție și să evite conflictul de interese.

Art. 13 – (1) Revocarea din funcţie a unui membru al Consiliului A.N.P.S.se face când acesta nu mai îndeplineşte condiţiile pentru exercitarea funcţiei sale sau dacă se face vinovat de comiterea de fapte reprobabile în exercitarea funcţiei şi sau în legătură cu aceasta.

(2) Revocarea din funcție se face de către primul minitru, prin hotărâre de guvern, la solicitarea motivată a organismului care la propus.

(3) Membrul A.N.P.S. revocat va fi înlocuit în termen de 30 de zile.

Art. 14 – (1) Preşedintele este reprezentantul de drept al A.N.P.S., ca autoritate administrativă autonomă, ca persoană juridică de drept public şi în raporturi de drept comun.

(2) În cazul imposibilităţii temporare de exercitare a prerogativelor preşedintelui, reprezentarea A.N.P.S.revine vicepreşedintelui.

Art. 15 – (1) Convocarea Consiliului A.N.P.S.se face de către Preşedinte ori de câte ori este necesar sau la solicitarea a cel puţin 8 membri ai acestuia.

(2) Consiliul A.N.P.S.deliberează valabil în prezenţa a cel puţin jumătate plus unu dintre membrii săi, incluzând preşedintele sau, în absenţa acestuia, unul dintre vicepreşedinţi.

(3) Hotărârile sunt adoptate cu votul majorităţii membrilor prezenţi, iar în caz de balotaj, este decisiv votul preşedintelui sau, în absenţa acestuia, cel al vicepreşedintelui care conduce dezbaterile.

(4) Hotărârea adoptată este obligatorie pentru președintele A.N.P.S., precum și pentru orice alt mambru al A.N.P.S..

Art. 16 – (1) Structura organizatorică, numărul de posturi, atribuţiile de conducere şi de execuţie ale personalului, criterii de angajare şi selectare a personalului care să asigure desfăşurarea în bune condiţii a activităţii, se stabilesc de către Consiliul A.N.P.S., sens în care acesta trebuie să aprobe cel puţin: organigrama, regulamentul de organizare şi funcţionare, regulamentul intern.

(2) În activitatea descrisă la alin (1) consiliul A.N.P.S. are obligația de a observa structura organizatorică precum și structura  și cheltuielile de personal ale Ministerului Sănătății și respectiv Direcțiile de Sănătate Publică pe care le preia.

(2) Consiliul A.N.P.S.stabileşte prin regulament propriu regimul şi principiile privind remunerarea membrilor Consiliului şi a personalului angajat. În baza acestuia, Consiliul hotărăşte nivelul remunerării membrilor săi şi a personalului angajat, cu luarea în considerare a nivelul remuneraţiei acordate unor poziţii şi funcţii similare din Ministreul Sănătății și respectiv DJSP.

Art. 17 – (1) În numele A.N.P.S., preşedintele A.N.P.S. prezintă și supune aprobării Comisiilor de sănătate reunite ale Senatului și Camerei Deputaților, cu avizul Ministrului Sănătății, până la data de 10 februarie a anului următor, raportul anual al A.N.P.S., care cuprinde activităţile acesteia din anul anterior, precum și activitățile planificate pentru anul în curs.

(2) Respingerea raportului anual prin votul Comisiilor reunite de sănătate atrage după sine obligația guvernului de a reevalua activitatea președintelui și a consiliului A.N.P.S.

(3) Raportul prevăzut la alin.(1) se publică de către A.N.P.S., după prezentarea acestuia în Parlament.

Art.18 – (1) A.N.P.S. se finanţează din bugetul de stat, prin bugetul Ministerului Sănătății precum și din venituri proprii.

Art.19 – Bugetul de venituri și cheltuieli se aprobă de către consiliul A.N.P.S. în conformitate cu obiectivele şi atribuţiile acesteia.

Art.20 – A.N.P.S. poate să cumpere, să închirieze sau să dobândească în proprietate ori în folosinţă imobilele necesare desfăşurării activităţii din sursele de finanţare prevăzute la art.18 alin.(2).

Art.21 – (1) A.N.P.S.preia de la Ministerul Sănătății, Direcțiile Județene de Sănătate Publică și respectiv Institutul de Sănătate Publică pe bază de protocoale de predare-preluare încheiate cu fiecare dintre acestea, în termen de 30 zile de la data numirii membrilor consiliului al A.N.P.S., disponibilităţile băneşti existente în conturi și patrimoniul stabilit pe baza situaţiilor financiare întocmite potrivit art. 28 alin. (1) din Legea contabilităţii nr. 82/1991, republicată, cu modificările şi completările ulterioare, precum şi celelalte drepturi şi obligaţii ce decurg din acestea.

(2) Protocoalele prevăzute la alin.(1) intră în vigoare la data semnării ultimului protocol.

Art.22 – A.N.P.S.preia numărul de posturi şi personalul de la Ministerul Sănătății, Direcțiile Județene de Sănătate Publică și respectiv Institutul de Sănătate Publică, care au atribuțiuni în activitatea de prevenție în sănătate, cu menţinerea tuturor drepturilor avute la data preluării, inclusiv cele salariale.

 Capitolul V – Controlul activității A.N.P.S.

Art 23. (1) Controlul activităților, evaluarea rezultatelor activităților prevăzute la art 6. alin. (1) fac obiectul activității specifice a Institutului de Sănătate Publică., numit în continuare I.S.P.

(2) În domeniul prevenției în sănătate, în privința activităților A.N.P.S, de la art.6 alin.(1) litera a), I.S.P are următoare obligații:

  1. a) de a analiza recomadările OMS și de a verifica dacă obiectivele propuse de Consiliul A.N.P.S. sunt în concordanță cu acestea și dacă răspund nevoilor României;
  2. b) de a evalua eficiența campaniilor de informare în privința vaccinării și de a propune acțiuni și măsuri de natură a aîmbunătăți aceste campanii
  3. c) de a evalua atingerea obiectivelor de profilaxie recomandate de OMS și asumate de programul A.N.P.S.

(3) În domeniul prevenției în sănătate, în privința activităților A.N.P.S, de la art.6 alin.(1) litera b), I.S.P are următoare obligații:

  1. a) evaluarea instrumentelor puse la dispozția medicilor în vederea depsitării precoce a bolilor;
  2. b) evaluarea eficienței programelor individualizate de diagnostic;
  3. c) evaluarea bugetului alocat pentru fiecare program de depistare, în funcție de incidența prezumată a bolilor și de riscurile pentru sănătatea populației;
  4. d) evaluarea gradului de atingere a obiectivelor propuse de A.N.P.S. pentru medicii de familie și specialiști și validarea măsurilor de recompensă și sancțiune;

(4) În domeniul prevenției în sănătate, în privința activităților A.N.P.S, de la art.6 alin.(1) litera c), I.S.P are următoare obligații:

  1. a) de a evalua eficiența acțiunilor de informare privind factorii de risc generali;
  2. b) de a evalua eficiența în promovarea actelor normative, legi, regulamente, norme și dispoziții;
  3. c) de a evalua eficiența activităților transsectoriale, modul în care diferitele instituții colaborează cu A.N.P.S.

(5) În urma activităților de la alin. (2) – (4), I.S.P. întocmește semestrial un raport de evaluare a gradului de implementare a programelor propuse de consiliul A.N.P.S. precum și a modului în care conducerea executivă a A.N.P.S. pune în aplicare acest program; raportul este înaintat către Consiliul A.N.P.S. și ministrul sănătații.

(6) În cazul în care I.S.P. constată existența unor vulnerabilități sau amenințări imediate la adresa sănătății publice înaintează deîndată un raport către A.N.P.S și Ministerul Sănătății împreună cu un set de propuneri pentru rezolvarea situației.

Capitolul VI – beneficiarii programelor și acțiunilor de prevenție

Art 24. Toți cetățenii români precum și rezidenții legali au dreptul de a beneficia de programele, măsurile și acțiunile de prevenție indiferent de calitatea lor de asigurat.

Art. 25. (1) Toți beneficiarii programelor, măsurilor și acțiunilor de prevenție care contribuie activ la menținerea sănătății lor pot beneficia de stimulente financiare din partea Casei Naționale de Asigurări de Sănătate (CNAS) precum și a asigurătorilor privați.

(2) În cazul sistemului național de asigurări sociale de sănătate stimulentele financiare acordate de CNAS se constituie sub forma unor transferuri din Fondul Național Unic de Asigurări Sociale de Sănătate, într-un cont personal de economii de sănătate (CES), care ca unică destinație acoperirea unor cheltuieli de sănătate, cheltuieli efectuate conform condițiilor stabilite prin Contractul-cadru care reglementează condițiile acordării asistenței medicale în cadrul sistemului național de asigurări sociale de sănătate (numit în continuare Contract-cadru) .

(4) Cuantumul sumelor acordate ca stimulente financiare precum și condițiile de aplicare specifice se stabilesc prin Contractul-cadru.

(4) În cazul asigurărilor private de sănătate modalitățile de stimulare financiară se stabilesc prin contractul de asigurare.

(5) Persoanele care doresc să beneficieze de stimulentele financiare prevăzute la alin (1), indiferent dacă aceste stimulente sunt acordate de CNAS sau asigurătorii privați, trebuie să îndeplinească cumulativ minim două condiții:

  1. a) să prezinte o stare bună de sănătate sau după caz să demonstreze că respectă întocmai recomandările medicului;
  2. b) să demonstreze practicarea activă a unui sport prin participarea la competiții sportive.

Art. 26. (1) Orice cetățean român, indiferent de calitatea de asigurat are dreptul de a refuza participarea la programele și acțiunile de prevenție în sănătate desfășurare de ANPS.

(2) În cazul în care persoana refuză participarea la acțiunile de prevenție de la art. 8, alin (1) litera a) și respectiv b) aceasta poate suporta parțial sau în totalitate costurile tratamentelor medicale, conform normelor de aplicare a prezentei legi precum și a Contractului-cadru.

(3) Refuzul persoanei se exprimă în scris, motivat și cuprinde obligatoriu:

  1. a) declarația pe proprie răspundere că a luat la cunoștință de indicațiile medicului și de riscurile din punct de vedere medical la care se supune prin refuzul său;
  2. b) declarația pe proprie răspundere că a luat la cunoștință de prevederile art. 27 din prezenta lege precum și de prevederile specifice din Contractul-cadru, referitoare la situația sa medicală și refuzul său.

(4) În cazul minorilor sau a persoanelor care nu au capacitatea de exercițiu, părintele, respectiv tutorele legal au obligația de a exprima în scris refuzul de a participa la programele, măsurile și acțiunile de prevenție.

Capitolul VII – Dispoziții finale și tranzitorii

Art. 27.- Prezenta lege intra in vigoare la 30 zile de la publicarea in Monitorul Oficial al Romaniei, Partea I.

Art 28. – În termen de 90 de zile de la intrarea în vigoare Ministerul Sănătății elaborează, împreună cu instituțiile abilitate, normele de aplicare a prezentei legi.”

 

EXPUNERE DE MOTIVE

Programul national privind evaluarea starii de sanatate a populatiei in asistenta medicala primara, aprobat prin Hotararea de Guvern nr.276/2007, cu modificarile si completarile ulterioare si desfasurat in perioada 2007-2008, a fost un real succes din punct de vedere al obiectivelor urmarite: evaluarea starii de sanatate a populatiei si a factorilor de risc, prevenirea imbolnavirilor si mai ales a complicatiilor, depistarea precoce a afectiunilor din domeniul oncologic, cardiovascular, diabet etc.

Deși un succes, atât pentru autorități, cat si pentru pacienti, lipsa preocuparilor pentru continuarea si extinderea acestui program pune în pericol starea de sanatate a populatiei. Programul a aratat  ca o preventie corect implementata la nivel national poate imbunatati starea generala de sanatate a populatiei, dar poate si scadea semnificativ costurile cu sanatatea.

Mentionam ca Romania a fost un exemplu pozitiv la nivelul Uniunii Europene numai in anul 2008, cand s-a situat pe primul loc in ceea ce priveste fondurile alocate activitatii de preventie ca urmare a programului generic intitulat ,,Analize gratuite”

Astfel, pentru aceste considerente, se impune elaborarea si aplicarea unui program extins, coerent si consecvent de preventie si de urmarire a starii generale de sanatate, la nivel national.

Ca atare, adoptarea prezentului act normativ, care asigura cadrul legal necesar pentru execitarea activitatii de preventie in domeniul sanatatii din Romania, este absolut necesara.

Prezenta propunere legislativa stabileste principiile si obiectivele preventiei in sanatate si obligativitatea statului de a concepe strategii pe termen lung si mediu pentru imbunatatirea indicatorilor sanitari, un rol esential revenind activitatii de preventie.

Motivația capitolului III. In Propunerea legislativa are in vedere introducerea unui Program național de preventie cu actualizare anuala, prevăzând totodată și modul in care este adoptat Programul,dar si modul in care va fi finantata activitatea de preventie la nivel national. Astfel, actul normativ stabileste o limita bugetara minima alocata activitatii de preventie din Romania, respectiv nu mai putin de 10% din sumele publice alocate sistemului național de sănătate (MS şi CNAS).

Prezenta propunere legislativă introduce obligativitatea susținerii prin bugetul de stat a întregului program național de prevenție, precum și adoptarea anuală a programului concomitent cu alocarea sumelor necesare prin legea bugetului.

Pentru a îmbunătăți starea de sănătate si de utilizare a fondurilor publice este obligatoriu  ca autoritățile guvernamentale sa organizeze si desfășoare o activitate îndelungată în domeniul prevenției si de aceea numai prin lege se creează mecanismele de realizare a obiectivelor propuse.

Motivația capitolului IV. Pentru a putea gestiona in mod unitar o activitate de prevenție realizata multisectorial la nivel național, pentru a putea urmări in cadrul; unor programe multianuale anumite obiective dar si pentru a putea dezvolta rapid strategii in domeniul prevenției este necesara înființarea unei instituții noi, specializate, care sa gestioneze separat si exclusiv acest domeniu. Având in vedere aceste motive, se prevede înființarea  Agenției  Naționale de Prevenție in Sănătate, denumita in continuare ANPS, institutie publica aflata in coordonarea Ministerului Sănătății.

Trebuie precizat că intenția noastră nu este de a crea o nouă instituție și de a crește cheltuiala publică, ci de folosi unitar resursele financiare și umane din Ministerul Sănătății (MS), Direcțiile de Sănătate Publică (DSP) precum și din Institutul Național de Sănătate Publică (INSP), care deja au atribuțiuni în domeniul prevenției.

Motivul principal al înființării unei asemenea structuri este necesitatea de a avea o singură entitate responsabilă, condusă de o persoană care este singur responsabilă de obținerea rezultatelor așteptate. Activitatea președintelui acestei agenții este supusă controlului de către guvern prin intermediul unui consiliu numit de primul ministru.

Strategia, programele multianuale și anuale se fac împreună cu societățile medicale de profil care sunt reprezentate în consiliu și sunt supuse controlului parlamentar.

 

În capitolul IV sunt prezentate principalele direcții de acțiune în domeniul prevenției:

– prevenirea și combaterea bolilor infecto-contagioase și transmisibile;

– depistarea precoce a bolilor cronice

– măsuri de informare și conștientizare a populației privind un mod de viață care promovează sănătatea.

Obiectul principal al acestei legi în domeniul strategiei combaterii bolilor cronice este crearea unui mecanism funcțional privind profilaxia primară și numai a profilaxiei primare. Profilaxia secundară a bolilor cronice, respectiv combaterea complicațiilor bolilor intră în domeniul de expertiză al medicilor de familie și a medicilor de specialitate și se include în acțiunile specifice cu caracter curativ.

De asemenea trebuie observat că ANPS are, împreună cu Ministerul Sănătății rol de inițiativă legislativă, prin promovarea sau susținerea de inițiative care să influențeze un mod de viață sănătos.

ANPS are obligația de a conlucra și coordona eforturile organizațiilor neguvernamentale precum și programele intersectoriale.

Motivația capitolului V. Controlul îndeplinirii obiectivelor ANPS se realizează de INSP, pentru fiecare activitate în parte. INSP are rolul de a identifica obiective strategice, cum este de exemplu rata de vaccinare specifică recomandată de OMS și să verifice în teren dacă ANSP atinge aceste obiective specifice. În acest fel avem o evaluare obiectivă a activității ANSP și ne asigurăm că obiectivele nu rămân la stadiul de intenții frumase.

Motivația capitolului VI. În acest capitol sunt precizate drepturile beneficiarilor programelor de prevenție precum și posibilitatea de a introduce prin Contractul Cadru unele mecanisme de bonus-malus.

Se prevede posibilitatea unor stimulente financiare sub forma unei rambursări din FNUASS a unor sume, dacă beneficiarii își mențin starea de sănătate. Această rambursare nu se face „în buzunarul” beneficiarului ci într-un cont de economii de sănătate CE. Acest CES este un tip de cont de economii special în care beneficiarul și angajatorul său contribuie cu bani. Acești bani pot fi folosiți de beneficiar numai pentru servicii de sănătate; dacă banii nu sunt consumați atunci ei se capitalizează și se atașează pensiei. prin acest mecanism cetățenii sunt stimulați să se îngrijească de sănătatea lor.

Pentru a beneficia de aceste stimulente beneficiarii trebuie să demonstreze preocuparea pentru menținerea sănătății prin faptul că nu accesează servicii de sănătate și prin participarea la o  activitate sportivă. Deși poate părea ciudat este introdusă obligația de a participa la competiții sportive care ținteste două obiective posibile:

– participarea la competiții, evident de amatori, înseamnă activitate sportivă susținută, presupune legitimarea sportivilor amatori și creșterea numărului de sportivi legitimați în sportul respectiv, ceea ce duce la creșterea sportul de masă și atrage posibilitatea pentru federațiile sportive în cauză de a accesa fonduri și programe de la federațiile europene sau mondiale; trebie precizat că atragerea de fonduri este condiționată de procentul din populația țării care este legitimată la respectiva federație.

– evident că la competiții va veni și familia imediată a beneficiarilor și copii vor învăța, prin imitație, de la părinții lor că este bine și frumos să facă sport. Este dovedit că copii care încep o activitate sportivă la vârsta de 5 ani continuă activitatea sportivă pe toată perioada școlii. Apoi chiar dacă după 18 ani reduc această activitate, ei vor duce în continuare o viață mai activă, decât ceilalți adolescenți, riscul de obezitate este mult redus, sunt mult mai atenți și receptivi la ceea ce definește un stil de viață sănătos. În continuare șansa de a relua această activitate sportivă la vârsta adultului tânăr este mult mai mare.

 

Legea prevede posibilitatea ca beneficiarii să refuze participarea la programele, măsurile și acțiunile de prevenție. Sau altfel spus să refuze vaccinarea sau participarea la programele de diagnostic precoce. Dar totodată, prin Contractul-cadru, se poate impune asiguraților să suporte parțial sau total costurile tratamentelor bolilor care ar fi putut fi prevenite. Astfel asigurații pot să suporte costurile unor tratamente, care altfel ar fi fost în totalitate gratuite: o pacientă cu cancer mamar depistat în stadiul III, care a refuzat participarea la programele de depistare prin mamografie poate fi obligată să suporte o contribuție la costurile curative în cuantum de 10 sau 20% dar fără a depăși anumite limite care se stabilesc prin Contractul-cadru. Sau un pacient cu hipertensiune arterială, care a refuzat să se prezinte la controlul medical solicitat de medic poate fi obligat să suporte nu doar 50% din costul tratamentului ci 70% din toate costurile de diagnostic și tratament.

Intenția noastră este aceea de a crea inițial un mecanism de bonificații care să fi coroborat, în prima etapă, cu acțiuni susținute de informare a beneficiarilor despre măsurile de prevenție. Abia într-o etapă ulterioară, probabil într-un termen rezonabil de 5 ani să fie implementate și aplicate măsuri penalizatoare. Toate aceste măsuri bonus-malus se reglementează prin contractul-cadru pentru a asigura flexibilitatea acestor măsuri și adaptarea lor la realitățile României.

 

Având in vedere cele prezentate mai sus, va supunem prezenta propunere legislativa spre dezbatere si adoptare.