Malpraxisul medical

Care sunt pasii pentru reclamarea unui doctor care greseste?

Malpraxisul este o greseala, o neglijenta profesionala care ar fi putut fi evitata si care a avut drept rezultat vatamarea sanatatii, a integritatii corporale sau chiar pierderea vietii pacientului. Afla din materialul de mai jos ce pot face pacientii care depisteaza un caz de malpraxis: cui se adreseaza, pe cine trag la raspundere si ce pasi trebuie sa urmeze atunci cand considera ca medicul a gresit?

Dispozitiile aplicabile in materia malpraxisului sunt reprezentate de Titlul XV – raspunderea civila a personalului medical si a furnizorului de produse si servicii medicale, sanitare si farmaceutice din Legea nr. 95/2006 privind reforma in domeniul sanatatii, cu modificarile si completarile ulterioare si normele de aplicare al acestuia.

Aceste reglementari ar putea fi, insa, modificate pe viitor, intrucat o propunere legislativa in acest sens se afla in dezbateri la Camera Deputatilor (Camera decizionala), dupa ce anterior a fost respinsa de Senat.

„Proiectul de lege cuprinde o serie de modificari cu privire la procedura de stabilire a existentei unui caz de malpraxis si la modalitatea de acordare a despagubirilor, un element de noutate absoluta fiind, spre exemplu, politele de asigurare pentru daunele morale. Insa, pana la intrarea in vigoare a modificarilor (daca se va intampla), trebuie sa ne raportam la legea in forma sa actuala”, explica specialistul.

Asadar, potrivit Legii nr. 95/2006, aplicabila in momentul de fata, „malpraxisul este eroarea profesionala savarsita in exercitarea actului medical sau medico-farmaceutic, generatoare de prejudicii asupra pacientului, implicand raspunderea civila a personalului medical si a furnizorului de produse si servicii medicale, sanitare si farmaceutice.”

Cu alte cuvinte, malpraxisul este o greseala, o neglijenta profesionala care ar fi putut fi evitata si care a avut drept rezultat vatamarea sanatatii, a integritatii corporale sau chiar pierderea vietii pacientului.

Cine raspunde pentru aceasta greseala medicala?

Exista mai multe categorii de persoane care pot fi trase la raspundere.

Astfel, vorbim, in primul rand, de personalul medical, adica, asa cum este definit la art. 642 din legea sanatatii, „medicul, medicul dentist, farmacistul, asistentul medical si moasa care acorda servicii medicale.”

Personalul medical raspunde pentru mai multe prejudicii, dintre care:

  • prejudiciile produse din eroare, care includ si neglijenta, imprudenta sau cunostinte medicale insuficiente in exercitarea profesiunii, prin acte individuale in cadrul procedurilor de preventie, diagnostic sau tratament;
  • prejudiciile ce decurg din nerespectarea reglementarilor legii privind confidentialitatea, consimtamantul informat si obligativitatea acordarii asistentei medicale;
  • prejudiciile produse in exercitarea profesiei si atunci cand isi depaseste limitele competentei.

Prin exceptie, insa, personalul medical nu raspunde pentru daunele sau prejudiciile produse in urmatoarele situatii:

  • cand isi depaseste limitele competentei in cazuri de urgenta in care nu este disponibil personal medical ce are competenta necesara;
  • cand sunt cauzate de: conditiile de lucru, dotarile insuficiente cu echipament de diagnostic si tratament, infectiile nosocomiale, efectele adverse, complicatiile si riscurile in general acceptate ale metodelor de investigatie si tratament, viciile ascunse ale materialelor sanitare, echipamentelor si dispozitivelor medicale, substantele medicale si sanitare folosite;
  • cand actioneaza cu buna-credinta in situatii de urgenta, cu respectarea competentei acordate.

De asemenea, pot fi trase la raspundere si unitatile sanitare, publice sau private, furnizoare de servicii medicale, care raspund civil pentru prejudiciile produse de personalul medical angajat, in solidar cu acesta, precum si pentru prejudiciile cauzate, in mod direct sau indirect, pacientilor, generate de nerespectarea reglementarilor interne ale unitatii sanitare.

In plus, ele se fac vinovate si pentru pentru prejudiciile produse in activitatea de preventie, diagnostic sau tratament, in situatia in care acestea sunt consecinta:

  • infectiilor nosocomiale, cu exceptia cazului cand se dovedeste o cauza externa ce nu a putut fi controlata de catre institutie;
  • defectelor cunoscute ale dispozitivelor si aparaturii medicale folosite in mod abuziv, fara a fi reparate;
  • folosirii materialelor sanitare, dispozitivelor medicale, substantelor medicamentoase si sanitare, dupa expirarea perioadei de garantie sau a termenului de valabilitate a acestora, dupa caz;
  • acceptarii de echipamente si dispozitive medicale, materiale sanitare, substante medicamentoase si sanitare de la furnizori, fara asigurarea prevazuta de lege, precum si subcontractarea de servicii medicale sau nemedicale de la furnizori fara asigurare de raspundere civila in domeniul medical;

De malpraxis pot fi acuzati, totodata, furnizorii de utilitati catre unitatile sanitare publice sau private care raspund civil pentru prejudiciile cauzate pacientilor, generate de furnizarea necorespunzatoare a utilitatilor.

De asemenea, pot fi facute vinovate si unitatile sanitare publice sau private, furnizoare de servicii medicale (si furnizorii de servicii medicale sau nemedicale, subcontractate de catre acestea) si producatorii de echipamente si dispozitive medicale, substante medicamentoase si materiale sanitare care raspund civil pentru prejudiciile produse pacientilor in activitatea de preventie, diagnostic si tratament, generate in mod direct sau indirect de viciile ascunse ale echipamentelor si dispozitivelor medicale, substantelor medicamentoase si materialelor sanitare, in perioada de garantie/valabilitate.

„In afara de persoanele mai sus indicate, asiguratorul mai poate fi obligat la plata despagubirilor pentru acoperirea prejudiciului generat de o eroare medicala, in ipoteza in care personalul medical implicat in actul de malpraxis a incheiat un contract de asigurare de raspundere civila profesionala pentru malpraxis”, a declarat avocatul Ionescu si Sava.

De altfel, personalul medical care acorda asistenta medicala este obligat sa incheie un asemenea contract de asigurare.

Asiguratorul acorda despagubiri pentru prejudiciile de care raspund asiguratii, precum si pentru cheltuielile de judecata ale persoanei prejudiciate prin actul medical, in limita raspunderii stabilita prin polita de asigurare.

„In situatia in care cuantumul despagubirilor depaseste limita sumei asigurate, atunci partea vatamata poate pretinde autorului prejudiciului plata diferentei pana la recuperarea integrala a acestuia”, a precizat avocatul.

Ce poate face pacientul daca banuieste ca este victima unui caz de malpraxis?

Inainte de toate, trebuie avut in vedere ca personalul medical are o obligatie de mijloace: trebuie sa depuna toate diligentele necesare si posibile pentru a trata pacientul.

„Prin urmare, putem vorbi despre malpraxis numai atunci cand personalul medical nu a depus aceste diligente, fiind neglijent, slab pregatit etc. Deci, cand trebuia sa procedeze intr-o anumita maniera in conditiile date si nu a facut-o”, atentioneaza Laura Mihalcea.

Asadar, cand intalnim un rezultat nefavorabil in urma unui tratament, pentru a atrage raspunderea, trebuie ca acest rezultat sa fi fost cauza unei greseli pe care personalul medical era obligat sa o evite.

„Sintetic, atragerea raspunderii personalului medical implicat si/sau a unitatii spitalicesti se face in doi pasi: stabilirea existentei unui caz de malpraxis si dovedirea prejudiciului suferit, care poate fi de doua feluri: moral si/sau material”, ne-a precizat reprezentantul Ionescu si Sava.

Mai exact, pentru primul pas (stabilirea existentei unui caz de malpraxis), legea sanatatii ne ofera doua variante alternative: fie sesizarea Comisiei de monitorizare si competenta profesionala pentru cazurile de malpraxis, fie sesizarea directa a instantei de judecata.

Procedura in fata Comisiei de monitorizare si competenta profesionala pentru cazurile de malpraxis – procedura facultativa

Comisia are competenta de a stabili daca in cadrul actului medical reclamat exista un caz de malpraxis, pe baza unui raport de expertiza intocmit de catre expertul/expertii desemnati de Comisie in acest sens.

Pacientul care se considera victima unui caz de malpraxis sau, dupa caz, succesorii persoanei decedate in urma unui caz de malpraxis pot sesiza Comisia, care stabileste daca exista un caz de malpraxis, in termen de 3 luni de la sesizare. In acest sens, Comisia desemneaza un expert/grup de experti care intocmeste un raport asupra cazului, pe baza caruia Comisia va lua decizia.

Decizia Comisiei poate fi atacata in termen de 15 zile de la comunicare, de orice persoana implicata (pacient, medic, asigurator etc.) la Judecatoria in raza careia a avut loc actul de malpraxis reclamat.

Daca se stabileste ca a existat un caz de malpraxis, persoana vatamata poate solicita instantei acordarea de despagubiri.

Procedura in fata instantei

Persoana interesata poate sesiza direct instanta de judecata (civila sau penala, in functie de situatie), nefiind obligata ca in prealabil sa parcurga procedura in fata Comisiei.

In acest caz, reclamantul va trebui sa dovedeasca existenta unui caz de malpraxis, nucleul probatoriului in acest sens fiind, bineinteles, raportul de expertiza medico-legala. „Oricat de clara ar parea greseala din documentele medicale, fara raport de expertiza este aproape imposibila dovedirea malpraxisului reclamat”, a precizat specialistul Ionescu si Sava.

Cel de-al doilea pas ar fi, conform avocatului, dovedirea prejudiciului in vederea obtinerii de despagubiri. In aceste situatii, numai instanta de judecata poate obliga persoanele responsabile la plata despagubirilor pentru prejudiciul cauzat prin actul de malpraxis.

Asadar, reclamantul trebuie sa arate instantei ca actul de malpraxis i-a cauzat un prejudiciu moral (dureri fizice, suferinte psihice, restrangerea posibilitatii victimei de a se bucura de viata) si/sau material (sumele de bani platite pentru o interventie chirurgicala care a esuat)si sa arate intinderea acestui prejudiciu.

In timp ce prejudiciul material este simplu de dovedit prin acte, prejudiciul moral este lasat la latitudinea instantei. „Asupra daunelor morale, instanta este chemata sa statueze in echitate pentru a acorda despagubiri apte sa constituie o satisfactie echitabila si proportionala cu suferinta victimei, in functie de imprejurarile concrete ale cauzei, neavand la dispozitie criterii matematice sau economice”, puncteaza avocatul contactat de noi.

Litigiul poate fi solutionat si pe cale amiabila?

Daca persoana vatamata, asiguratorul si asiguratul nu ajung la un consens in ceea ce priveste culpa asiguratului, cuantumul si modalitatea de plata a prejudiciului cauzat printr-un act de malpraxis, atunci persoana vatamata trebuie sa apeleze la instanta de judecata pentru a obtine despagubirile, asa cum am aratat anterior.

Totusi, instanta de judecata poate fi evitata, prin solutionarea amiabila a litigiului.

Mai precis, conform reglementarilor, despagubirile pentru un act de malpraxis se pot stabili pe cale amiabila in cazul in care rezulta cu certitudine raspunderea civila a asiguratului.

Concret, asiguratorul poate acorda in mod amiabil despagubiri, atunci cand raspunderea asiguratului este evidenta si cand partile implicate se inteleg cu privire la toate aspectele.

Cu toate acestea, explica mai departe avocatul, implicarea asiguratorului nu este obligatorie. Nu exista niciun impediment ca doctorul care a savarsit actul de malpraxis sa-si recunoasca greseala si, impreuna cu persoana vatamata, sa convina asupra despagubirilor si a modalitatii de plata. „Din nefericire, aceasta este o ipoteza de cele mai multe ori iluzorie”, sustine specialistul.

Probabil ca ceea ce prezinta un interes sustinut cand vorbim despre un caz de malpraxis este procedura de urmat pentru a obtine despagubiri.

„Cu toate acestea, consider ca orice persoana care a suferit de pe urma unei erori medicale urmareste nu numai sa i se confirme oficial ca este victima unui caz de malpraxis si sa fie sanctionata persoana responsabila, ci si sa i se acorde o suma de bani care sa aiba, cel putin teoretic, ca <destinatie> acoperirea prejudiciului suferit. Spun teoretic, pentru ca, aproape niciodata, suma de bani nu este de natura a acoperi prejudiciul victimei – care este in majoritatea cazurilor, cel putin in parte, unul moral”, a mentionat avocatul.

Colegiul Pacientilor – asociatie de pacienti,   malpraxis, drepturile pacientilor

Propunere – Legea prevenției in sănătate

Legea preventiei in sanatate intampina greutati in promulgare din cauza unor politicieni care nu sunt de acord sa sustina drepturile pacientilor. Prin aceasta lege putem preveni si diagnostica unele boli cronice, care depistate in anumite stadii, se pot vindeca.

Aceasta lege functioneaza in tarile dezvoltate, unde fiecare pacient beneficiaza de preventie in sanatate, ceea ce duce la speranta  ridicata de viata, in cazul depistarii unor boli cronice.

In acest caz, de ce in Romania sa nu functioneze? De ce noi sa nu avem drepuri la sanatate prin preventie? De ce sa cheltuim banii pe tratamente cand s-ar putea cheltui mult mai putini pentru preventie ?

Haideti sa sustinem aceasta lege si sa adunam voturi online.

Mai jos aveti proiectul de lege ce urmeaza sa intere in dezbatere si expunerea de motive:

„Legea privind activitatea de prevenție în sănătate

Capitolul 1- Dispozitii generale

Art.1 – (1) Prezenta lege asigura cadrul necesar pentru execitarea activitatii de preventie in domeniul sanatatii din Romania.

(2) Legea reglementeaza organizarea si functionarea sistemului national de preventie in sanatate.

(3) Preventia in sanatate este obligatia  pe care si-o asuma statul roman fata de cetatenii sai precum și oblogațiile pe care și le asumă cetățenii în privința sănătății lor.

Art.2 – (1) Preventia reprezinta un ansamblu de actiuni intersectoriale si coordonate, asigurate de A.N.P.S., impreuna cu ceteteanul, familia, societatea in ansamblul ei, pentru imbunatatirea starii de sanatate si cresterea calitatii vietii.

(2) Preventia reprezinta o componentă esentială a sistemului national de sanatate si se adreseaza tuturor cetatenilor romani.

Art.3 – Principiile activitatii de preventie sunt:

(1) Principiul echitatii – principiul fundamental care sta la baza serviciilor de preventie in sanatate si presupune asigurarea distributiei echitabile si a accesului tuturor cetatenilor, in mod echitabil si nediscriminatoriu la acest tip de servicii.

(2) Principiul subsidiaritatii- asigura implementarea deciziilor cat mai aproape de cetatean, precum si corelarea activitatii de preventie la nivel national in concordanta cu posibilitatile existente la nivel regional sau local.

(3) Principiul responsabilitatii- reprezinta cooptarea si implicarea activa a cetateanului in pastrarea sanatatii, precum si responsabilizarea autoritatilor din domeniul serviciilor preventive in promovarea sanatatii si prevenirea bolilor

(4) Principiul cooperarii multisectoriale-reprezinta actiunea coordonata a tuturor institutiilor implicate in realizarea activitatilor preventive din domeniul sanatatii.

(5) Principiul integralitatii- reprezinta asigurarea serviciilor de preventie in mod integrat, prin dezvoltarea unei infrastructuri durabile si functionale.

(6) Principiul eficientei-gestionarea eficienta si organizata a resurselor alocate serviciilor de preventie in scopul reducerii costurilor asistentei medicale curative

(7) Principiul transparenței – întreaga activitate în domeniul prevenției este complet transparentă, conform prevederilor legale în vigoare.

Art.4. – Scopurile activitatii de preventie sunt urmatoarele:

a) promovarea sanatatii si educatia pentru sanatate inclusiv actiuni care actioneaza asupra determinantilor sociali si a inechitatilor in starea de sanatate;

  1. b) sprijin, comunicare si mobilizare sociala pentru sanatate;
  2. c) ocrotirea sanatatii și combaterea bolilor infecto-contagioase;
  3. d) prevenirea aparitiei imbolnavirilor;
  4. e) stoparea sau diminuarea avansarii procesului de imbolnavire
  5. f) prevenirea si/sau reducerea complicatiilor imbolnavirilor;
  6. g) evitarea deceselor premature.

Capitolul II – Modalități de realizarea prevenției în sănătate

Art. 5. – (1) Prevenția se desfășoară în baza unei strategii pe termen mediu si lung materializate sub forma unui Program național de prevenție multianual care are subprograme anuale.

(2) Strategia si programul privind prevenția  în sănătate se aproba de Guvern in conformitate cu prevederile prezentei legi la propunerea  Agenției Naționale de Prevenție în Sănătate, cu avizul Ministerului Sănătății.

(3) Programul național multianual de prevenție se va prezenta  Parlamentului, la investirea guvernului, odată cu programul de guvernare.

(4) Subprogramul anual de prevenție în sănătate este prezentat Parlamentului pentru dezbatere si adoptare, anterior prezentării și dezbaterii legii bugetului; bugetul destinat prevenției în sănătate este anexa la bugetul Ministerului Sănătății.

Capitolul III – Finanțarea activității de prevenție

Art.6. – (1) Finanțarea activității de prevenție se asigura din bugetul de stat, prin bugetul Ministerului Sănătății, FNUASS, bugetul Ministerului Tineretului și Sportului, bugetul Ministerului Educației precum și bugetele locale și alte surse, inclusiv din donații si sponsorizări, potrivit legislației in vigoare.

(2) Prin legea bugetului de stat, anual, Agenția Națională de Prevenție în Sănătate, cu aprobarea Guvernului precizează sumele alocate și programele finanțate astfel încât obiectivele strategice sa fie realizate in baza strategiei si programului național de prevenție in sănătate.

(3) Sumele prevăzute in bugetul de stat pentru activitatea de prevenție în sănătate nu pot fi mai mici decât 10% din fondurile publice alocate sistemului național de sănătate prin bugetul Ministerului Sănătății.

(4) Guvernul are obligația de a întreprinde măsurile necesare astfel încât sumele alocate din bugetul de stat prin bugetele ministerelor precum și din bugetele locale să însumeze minim 0,5% din Produsul Intern Brut.

Capitolul IV- Autoritatea competenta in domeniul serviciilor de prevenție

Art. 7. – (1) Prezenta lege reglementează̆ înființarea, organizarea şi funcționarea Agenției  Naționale de Prevenție în Sănătate.

  1. a) Agenției Naționale de Prevenție în Sănătate, denumită în continuare A.N.P.S., se înființează̆ prin reorganizarea Ministerului Sănătății și respectiv a Direcțiilor de Sănătate Publică,
  2. b) A.N.P.S. este autoritate administrativă autonomă, de specialitate, cu personalitate juridică, aflată în coordonarea Ministerului Sănătății,
  3. c) A.N.P.S. este finanțată din bugetul de stat prin bugetul Ministerului Sănătății
  4. d) A.N.P.S. îşi exercită atribuțiile potrivit prevederilor prezentei legi, prin preluarea tuturor atribuțiilor şi prerogativelor Ministerului Sănătății, Institutul de Sănătate Publică, precum și ale Direcțiilor de Sănătate Publică în desfășurarea, coordonarea și implementarea programelor de prevenție în domeniul sănătății.

(2) A.N.P.S. are sediul central în municipiul București, şi are birouri, în toate județele țării sau în orice altă localitate de pe teritoriul României în funcţie de necesităţi.

Art. 8 – (1) În sensul prezentei ordonanţe de urgenţă, supravegherea exercitată de A.N.P.S. priveşte activitatea:

  1. a) prevenirea și combaterea bolilor infecto-contagioase;
  2. b) depistarea precoce a bolilor cronice;
  3. c) reducerea impactului factorilor de risc în populația generală

(2) A.N.P.S.este autoritate competentă la nivel naţional pentru aplicarea şi urmărirea respectării actelor normative de directă aplicabilitate emise la nivelul Uniunii Europene, în domeniile la care se face referire în alin. (1), dacă prin lege nu se prevede altfel.

Art. 9 – (1) Activitatea exercitată de A.N.P.S., prevăzută la art.8 alin.(1), litera a) se realizează prin:

  1. a) achiziția de vaccinuri, conform necesităților obiective ale României, ținând cont de recomandările OMS;
  2. b) asigurarea distribuției vaccinurilor pe întreg teritoriu României, prin birourile teritoriale;
  3. c) desfășurarea campaniilor de promovare și informare a populației generale privind vaccinarea;
  4. d) finanțarea campaniilor de vaccinare în vederea atingerea obiectivelor stabilite la alin (1), lit a), pentru fiecare medic și unitate administrativ teritorială în parte;
  5. e) finanțarea activității de supreveghere epidelmiologică pe întreg teritoriul României;
  6. f) dispunerea de măsuri şi aplicarea de sancţiuni.

(2) Supravegherea exercitată de A.N.P.S., prevăzută la art.8 alin.(1), litera b) se realizează prin:

  1. a) identificarea și achiziția instrumentelor necesare medicilor de familie precum și medicilor specialiști pentru depsitarea factorilor de risc pentru fiecare boală cronică în populația generală, fără discriminare;
  2. b) crearea programelor individualizate de diagnostic precoce pentru fiecare pacient în parte;
  3. c) finanțarea programelor naționale de investigații paraclinice pentru depsistarea precoce a bolilor cronice;
  4. d) elaborarea de regulamente, norme, instrucțiuni, general aplicabile și obligatorii, atât pentru medici cât și pentru pacienți;
  5. e) crearea unui mecanism transparent de rambursare a activității medicilor, respectiv plată per rezultat;
  6. f) dispunerea de măsuri și aplicarea de sancțiuni pentru nerespectarea prevederilor de la litera d).

(3) Activitatea exercitată de A.N.P.S., prevăzută la art.8 alin.(1), litera c) se realizează prin:

  1. a) identificarea factorilor de risc semnificativi pentru populația României, ținând cont de specificul local;
  2. b) desfășurarea de acțiuni de informare a populației privind acești factori de risc;
  3. c) elaborarea de regulamente, norme, instrucțiuni, general aplicabile și obligatorii, prin care populația generală să aibă acces și să poată identifica cu ușurință factorii de risc pentru sănătatea lor;
  4. d) inițierea, împreună cu Ministerul Sănătății, a proiectelor de lege necesare pentru desfășurarea activității specifice, inclusiv constituirea unui sistem de bonificații pentru cetățenii care acordă un interes personal crescut față de măsurile de prevenție;
  5. e) elaborarea de programe de activități transsectoriale în vederea creării de mecanisme de stimulare a populației pentru urmarea unui mod de viață sănătos;
  6. f) exercitarea controlului aplicării măsurilor prevăzute la literele c) și d), dispunerea de măsuri și aplicarea de sancțiuni.

Art.10. – A.N.P.S., membrii conducerii şi personalul acesteia pot solicita şi au obligația de a accepta colaborarea cu orice altă instituţie, organism, organizație non-guvernamentală sau autoritate în exercitarea atribuțiilor lor conferite de lege.

Art. 11. – (1) A.N.P.S.este condusă de un consiliu format din 11 membri, după cum urmează:

  1. a) 8 membrii propuși, prin rotație, de către societățile medicale profesionale implicate în tratamentu bolilor cronice cu impact în România;
  2. c) 1 membru propus de Președenția României;
  3. d) 1 membru propus de Camera Deputaților
  4. e) 1 membru propus de Senatul României.

(2) Membrii consiliului A.N.P.S. sunt numiţi de Primul Ministru, prin hotărâre de guvern.

(3) Conducerea executivă a A.N.P.S. este asigurată de un președinte cu rang de secretar de stat și de un vicepreședinte cu rang de subsecretar de stat;

(4) Conducerea birourilor județene este asigurată de un sef birou;

(5) A.N.P.S. preia, prin transfer de la Ministerului Sănătății, Institutul de Sănătate Publică, precum și ale Direcțiilor de Sănătate Publică tot personalul implicat în desfășurarea, coordonarea și implementarea programelor de prevenție în domeniul sănătății.

Art. 12 – (1) Membrii A.N.P.S. trebuie să îndeplinească următoarele condiţii:

  1. a) să fie cetăţeni români cu domiciliul în România, cu o bună reputaţie şi pregătire profesională şi o experienţă profesională corespunzătoare în domeniile de competenţă;
  2. b) să observe cu atenție și să evite conflictul de interese.

Art. 13 – (1) Revocarea din funcţie a unui membru al Consiliului A.N.P.S.se face când acesta nu mai îndeplineşte condiţiile pentru exercitarea funcţiei sale sau dacă se face vinovat de comiterea de fapte reprobabile în exercitarea funcţiei şi sau în legătură cu aceasta.

(2) Revocarea din funcție se face de către primul minitru, prin hotărâre de guvern, la solicitarea motivată a organismului care la propus.

(3) Membrul A.N.P.S. revocat va fi înlocuit în termen de 30 de zile.

Art. 14 – (1) Preşedintele este reprezentantul de drept al A.N.P.S., ca autoritate administrativă autonomă, ca persoană juridică de drept public şi în raporturi de drept comun.

(2) În cazul imposibilităţii temporare de exercitare a prerogativelor preşedintelui, reprezentarea A.N.P.S.revine vicepreşedintelui.

Art. 15 – (1) Convocarea Consiliului A.N.P.S.se face de către Preşedinte ori de câte ori este necesar sau la solicitarea a cel puţin 8 membri ai acestuia.

(2) Consiliul A.N.P.S.deliberează valabil în prezenţa a cel puţin jumătate plus unu dintre membrii săi, incluzând preşedintele sau, în absenţa acestuia, unul dintre vicepreşedinţi.

(3) Hotărârile sunt adoptate cu votul majorităţii membrilor prezenţi, iar în caz de balotaj, este decisiv votul preşedintelui sau, în absenţa acestuia, cel al vicepreşedintelui care conduce dezbaterile.

(4) Hotărârea adoptată este obligatorie pentru președintele A.N.P.S., precum și pentru orice alt mambru al A.N.P.S..

Art. 16 – (1) Structura organizatorică, numărul de posturi, atribuţiile de conducere şi de execuţie ale personalului, criterii de angajare şi selectare a personalului care să asigure desfăşurarea în bune condiţii a activităţii, se stabilesc de către Consiliul A.N.P.S., sens în care acesta trebuie să aprobe cel puţin: organigrama, regulamentul de organizare şi funcţionare, regulamentul intern.

(2) În activitatea descrisă la alin (1) consiliul A.N.P.S. are obligația de a observa structura organizatorică precum și structura  și cheltuielile de personal ale Ministerului Sănătății și respectiv Direcțiile de Sănătate Publică pe care le preia.

(2) Consiliul A.N.P.S.stabileşte prin regulament propriu regimul şi principiile privind remunerarea membrilor Consiliului şi a personalului angajat. În baza acestuia, Consiliul hotărăşte nivelul remunerării membrilor săi şi a personalului angajat, cu luarea în considerare a nivelul remuneraţiei acordate unor poziţii şi funcţii similare din Ministreul Sănătății și respectiv DJSP.

Art. 17 – (1) În numele A.N.P.S., preşedintele A.N.P.S. prezintă și supune aprobării Comisiilor de sănătate reunite ale Senatului și Camerei Deputaților, cu avizul Ministrului Sănătății, până la data de 10 februarie a anului următor, raportul anual al A.N.P.S., care cuprinde activităţile acesteia din anul anterior, precum și activitățile planificate pentru anul în curs.

(2) Respingerea raportului anual prin votul Comisiilor reunite de sănătate atrage după sine obligația guvernului de a reevalua activitatea președintelui și a consiliului A.N.P.S.

(3) Raportul prevăzut la alin.(1) se publică de către A.N.P.S., după prezentarea acestuia în Parlament.

Art.18 – (1) A.N.P.S. se finanţează din bugetul de stat, prin bugetul Ministerului Sănătății precum și din venituri proprii.

Art.19 – Bugetul de venituri și cheltuieli se aprobă de către consiliul A.N.P.S. în conformitate cu obiectivele şi atribuţiile acesteia.

Art.20 – A.N.P.S. poate să cumpere, să închirieze sau să dobândească în proprietate ori în folosinţă imobilele necesare desfăşurării activităţii din sursele de finanţare prevăzute la art.18 alin.(2).

Art.21 – (1) A.N.P.S.preia de la Ministerul Sănătății, Direcțiile Județene de Sănătate Publică și respectiv Institutul de Sănătate Publică pe bază de protocoale de predare-preluare încheiate cu fiecare dintre acestea, în termen de 30 zile de la data numirii membrilor consiliului al A.N.P.S., disponibilităţile băneşti existente în conturi și patrimoniul stabilit pe baza situaţiilor financiare întocmite potrivit art. 28 alin. (1) din Legea contabilităţii nr. 82/1991, republicată, cu modificările şi completările ulterioare, precum şi celelalte drepturi şi obligaţii ce decurg din acestea.

(2) Protocoalele prevăzute la alin.(1) intră în vigoare la data semnării ultimului protocol.

Art.22 – A.N.P.S.preia numărul de posturi şi personalul de la Ministerul Sănătății, Direcțiile Județene de Sănătate Publică și respectiv Institutul de Sănătate Publică, care au atribuțiuni în activitatea de prevenție în sănătate, cu menţinerea tuturor drepturilor avute la data preluării, inclusiv cele salariale.

 Capitolul V – Controlul activității A.N.P.S.

Art 23. (1) Controlul activităților, evaluarea rezultatelor activităților prevăzute la art 6. alin. (1) fac obiectul activității specifice a Institutului de Sănătate Publică., numit în continuare I.S.P.

(2) În domeniul prevenției în sănătate, în privința activităților A.N.P.S, de la art.6 alin.(1) litera a), I.S.P are următoare obligații:

  1. a) de a analiza recomadările OMS și de a verifica dacă obiectivele propuse de Consiliul A.N.P.S. sunt în concordanță cu acestea și dacă răspund nevoilor României;
  2. b) de a evalua eficiența campaniilor de informare în privința vaccinării și de a propune acțiuni și măsuri de natură a aîmbunătăți aceste campanii
  3. c) de a evalua atingerea obiectivelor de profilaxie recomandate de OMS și asumate de programul A.N.P.S.

(3) În domeniul prevenției în sănătate, în privința activităților A.N.P.S, de la art.6 alin.(1) litera b), I.S.P are următoare obligații:

  1. a) evaluarea instrumentelor puse la dispozția medicilor în vederea depsitării precoce a bolilor;
  2. b) evaluarea eficienței programelor individualizate de diagnostic;
  3. c) evaluarea bugetului alocat pentru fiecare program de depistare, în funcție de incidența prezumată a bolilor și de riscurile pentru sănătatea populației;
  4. d) evaluarea gradului de atingere a obiectivelor propuse de A.N.P.S. pentru medicii de familie și specialiști și validarea măsurilor de recompensă și sancțiune;

(4) În domeniul prevenției în sănătate, în privința activităților A.N.P.S, de la art.6 alin.(1) litera c), I.S.P are următoare obligații:

  1. a) de a evalua eficiența acțiunilor de informare privind factorii de risc generali;
  2. b) de a evalua eficiența în promovarea actelor normative, legi, regulamente, norme și dispoziții;
  3. c) de a evalua eficiența activităților transsectoriale, modul în care diferitele instituții colaborează cu A.N.P.S.

(5) În urma activităților de la alin. (2) – (4), I.S.P. întocmește semestrial un raport de evaluare a gradului de implementare a programelor propuse de consiliul A.N.P.S. precum și a modului în care conducerea executivă a A.N.P.S. pune în aplicare acest program; raportul este înaintat către Consiliul A.N.P.S. și ministrul sănătații.

(6) În cazul în care I.S.P. constată existența unor vulnerabilități sau amenințări imediate la adresa sănătății publice înaintează deîndată un raport către A.N.P.S și Ministerul Sănătății împreună cu un set de propuneri pentru rezolvarea situației.

Capitolul VI – beneficiarii programelor și acțiunilor de prevenție

Art 24. Toți cetățenii români precum și rezidenții legali au dreptul de a beneficia de programele, măsurile și acțiunile de prevenție indiferent de calitatea lor de asigurat.

Art. 25. (1) Toți beneficiarii programelor, măsurilor și acțiunilor de prevenție care contribuie activ la menținerea sănătății lor pot beneficia de stimulente financiare din partea Casei Naționale de Asigurări de Sănătate (CNAS) precum și a asigurătorilor privați.

(2) În cazul sistemului național de asigurări sociale de sănătate stimulentele financiare acordate de CNAS se constituie sub forma unor transferuri din Fondul Național Unic de Asigurări Sociale de Sănătate, într-un cont personal de economii de sănătate (CES), care ca unică destinație acoperirea unor cheltuieli de sănătate, cheltuieli efectuate conform condițiilor stabilite prin Contractul-cadru care reglementează condițiile acordării asistenței medicale în cadrul sistemului național de asigurări sociale de sănătate (numit în continuare Contract-cadru) .

(4) Cuantumul sumelor acordate ca stimulente financiare precum și condițiile de aplicare specifice se stabilesc prin Contractul-cadru.

(4) În cazul asigurărilor private de sănătate modalitățile de stimulare financiară se stabilesc prin contractul de asigurare.

(5) Persoanele care doresc să beneficieze de stimulentele financiare prevăzute la alin (1), indiferent dacă aceste stimulente sunt acordate de CNAS sau asigurătorii privați, trebuie să îndeplinească cumulativ minim două condiții:

  1. a) să prezinte o stare bună de sănătate sau după caz să demonstreze că respectă întocmai recomandările medicului;
  2. b) să demonstreze practicarea activă a unui sport prin participarea la competiții sportive.

Art. 26. (1) Orice cetățean român, indiferent de calitatea de asigurat are dreptul de a refuza participarea la programele și acțiunile de prevenție în sănătate desfășurare de ANPS.

(2) În cazul în care persoana refuză participarea la acțiunile de prevenție de la art. 8, alin (1) litera a) și respectiv b) aceasta poate suporta parțial sau în totalitate costurile tratamentelor medicale, conform normelor de aplicare a prezentei legi precum și a Contractului-cadru.

(3) Refuzul persoanei se exprimă în scris, motivat și cuprinde obligatoriu:

  1. a) declarația pe proprie răspundere că a luat la cunoștință de indicațiile medicului și de riscurile din punct de vedere medical la care se supune prin refuzul său;
  2. b) declarația pe proprie răspundere că a luat la cunoștință de prevederile art. 27 din prezenta lege precum și de prevederile specifice din Contractul-cadru, referitoare la situația sa medicală și refuzul său.

(4) În cazul minorilor sau a persoanelor care nu au capacitatea de exercițiu, părintele, respectiv tutorele legal au obligația de a exprima în scris refuzul de a participa la programele, măsurile și acțiunile de prevenție.

Capitolul VII – Dispoziții finale și tranzitorii

Art. 27.- Prezenta lege intra in vigoare la 30 zile de la publicarea in Monitorul Oficial al Romaniei, Partea I.

Art 28. – În termen de 90 de zile de la intrarea în vigoare Ministerul Sănătății elaborează, împreună cu instituțiile abilitate, normele de aplicare a prezentei legi.”

 

EXPUNERE DE MOTIVE

Programul national privind evaluarea starii de sanatate a populatiei in asistenta medicala primara, aprobat prin Hotararea de Guvern nr.276/2007, cu modificarile si completarile ulterioare si desfasurat in perioada 2007-2008, a fost un real succes din punct de vedere al obiectivelor urmarite: evaluarea starii de sanatate a populatiei si a factorilor de risc, prevenirea imbolnavirilor si mai ales a complicatiilor, depistarea precoce a afectiunilor din domeniul oncologic, cardiovascular, diabet etc.

Deși un succes, atât pentru autorități, cat si pentru pacienti, lipsa preocuparilor pentru continuarea si extinderea acestui program pune în pericol starea de sanatate a populatiei. Programul a aratat  ca o preventie corect implementata la nivel national poate imbunatati starea generala de sanatate a populatiei, dar poate si scadea semnificativ costurile cu sanatatea.

Mentionam ca Romania a fost un exemplu pozitiv la nivelul Uniunii Europene numai in anul 2008, cand s-a situat pe primul loc in ceea ce priveste fondurile alocate activitatii de preventie ca urmare a programului generic intitulat ,,Analize gratuite”

Astfel, pentru aceste considerente, se impune elaborarea si aplicarea unui program extins, coerent si consecvent de preventie si de urmarire a starii generale de sanatate, la nivel national.

Ca atare, adoptarea prezentului act normativ, care asigura cadrul legal necesar pentru execitarea activitatii de preventie in domeniul sanatatii din Romania, este absolut necesara.

Prezenta propunere legislativa stabileste principiile si obiectivele preventiei in sanatate si obligativitatea statului de a concepe strategii pe termen lung si mediu pentru imbunatatirea indicatorilor sanitari, un rol esential revenind activitatii de preventie.

Motivația capitolului III. In Propunerea legislativa are in vedere introducerea unui Program național de preventie cu actualizare anuala, prevăzând totodată și modul in care este adoptat Programul,dar si modul in care va fi finantata activitatea de preventie la nivel national. Astfel, actul normativ stabileste o limita bugetara minima alocata activitatii de preventie din Romania, respectiv nu mai putin de 10% din sumele publice alocate sistemului național de sănătate (MS şi CNAS).

Prezenta propunere legislativă introduce obligativitatea susținerii prin bugetul de stat a întregului program național de prevenție, precum și adoptarea anuală a programului concomitent cu alocarea sumelor necesare prin legea bugetului.

Pentru a îmbunătăți starea de sănătate si de utilizare a fondurilor publice este obligatoriu  ca autoritățile guvernamentale sa organizeze si desfășoare o activitate îndelungată în domeniul prevenției si de aceea numai prin lege se creează mecanismele de realizare a obiectivelor propuse.

Motivația capitolului IV. Pentru a putea gestiona in mod unitar o activitate de prevenție realizata multisectorial la nivel național, pentru a putea urmări in cadrul; unor programe multianuale anumite obiective dar si pentru a putea dezvolta rapid strategii in domeniul prevenției este necesara înființarea unei instituții noi, specializate, care sa gestioneze separat si exclusiv acest domeniu. Având in vedere aceste motive, se prevede înființarea  Agenției  Naționale de Prevenție in Sănătate, denumita in continuare ANPS, institutie publica aflata in coordonarea Ministerului Sănătății.

Trebuie precizat că intenția noastră nu este de a crea o nouă instituție și de a crește cheltuiala publică, ci de folosi unitar resursele financiare și umane din Ministerul Sănătății (MS), Direcțiile de Sănătate Publică (DSP) precum și din Institutul Național de Sănătate Publică (INSP), care deja au atribuțiuni în domeniul prevenției.

Motivul principal al înființării unei asemenea structuri este necesitatea de a avea o singură entitate responsabilă, condusă de o persoană care este singur responsabilă de obținerea rezultatelor așteptate. Activitatea președintelui acestei agenții este supusă controlului de către guvern prin intermediul unui consiliu numit de primul ministru.

Strategia, programele multianuale și anuale se fac împreună cu societățile medicale de profil care sunt reprezentate în consiliu și sunt supuse controlului parlamentar.

 

În capitolul IV sunt prezentate principalele direcții de acțiune în domeniul prevenției:

– prevenirea și combaterea bolilor infecto-contagioase și transmisibile;

– depistarea precoce a bolilor cronice

– măsuri de informare și conștientizare a populației privind un mod de viață care promovează sănătatea.

Obiectul principal al acestei legi în domeniul strategiei combaterii bolilor cronice este crearea unui mecanism funcțional privind profilaxia primară și numai a profilaxiei primare. Profilaxia secundară a bolilor cronice, respectiv combaterea complicațiilor bolilor intră în domeniul de expertiză al medicilor de familie și a medicilor de specialitate și se include în acțiunile specifice cu caracter curativ.

De asemenea trebuie observat că ANPS are, împreună cu Ministerul Sănătății rol de inițiativă legislativă, prin promovarea sau susținerea de inițiative care să influențeze un mod de viață sănătos.

ANPS are obligația de a conlucra și coordona eforturile organizațiilor neguvernamentale precum și programele intersectoriale.

Motivația capitolului V. Controlul îndeplinirii obiectivelor ANPS se realizează de INSP, pentru fiecare activitate în parte. INSP are rolul de a identifica obiective strategice, cum este de exemplu rata de vaccinare specifică recomandată de OMS și să verifice în teren dacă ANSP atinge aceste obiective specifice. În acest fel avem o evaluare obiectivă a activității ANSP și ne asigurăm că obiectivele nu rămân la stadiul de intenții frumase.

Motivația capitolului VI. În acest capitol sunt precizate drepturile beneficiarilor programelor de prevenție precum și posibilitatea de a introduce prin Contractul Cadru unele mecanisme de bonus-malus.

Se prevede posibilitatea unor stimulente financiare sub forma unei rambursări din FNUASS a unor sume, dacă beneficiarii își mențin starea de sănătate. Această rambursare nu se face „în buzunarul” beneficiarului ci într-un cont de economii de sănătate CE. Acest CES este un tip de cont de economii special în care beneficiarul și angajatorul său contribuie cu bani. Acești bani pot fi folosiți de beneficiar numai pentru servicii de sănătate; dacă banii nu sunt consumați atunci ei se capitalizează și se atașează pensiei. prin acest mecanism cetățenii sunt stimulați să se îngrijească de sănătatea lor.

Pentru a beneficia de aceste stimulente beneficiarii trebuie să demonstreze preocuparea pentru menținerea sănătății prin faptul că nu accesează servicii de sănătate și prin participarea la o  activitate sportivă. Deși poate părea ciudat este introdusă obligația de a participa la competiții sportive care ținteste două obiective posibile:

– participarea la competiții, evident de amatori, înseamnă activitate sportivă susținută, presupune legitimarea sportivilor amatori și creșterea numărului de sportivi legitimați în sportul respectiv, ceea ce duce la creșterea sportul de masă și atrage posibilitatea pentru federațiile sportive în cauză de a accesa fonduri și programe de la federațiile europene sau mondiale; trebie precizat că atragerea de fonduri este condiționată de procentul din populația țării care este legitimată la respectiva federație.

– evident că la competiții va veni și familia imediată a beneficiarilor și copii vor învăța, prin imitație, de la părinții lor că este bine și frumos să facă sport. Este dovedit că copii care încep o activitate sportivă la vârsta de 5 ani continuă activitatea sportivă pe toată perioada școlii. Apoi chiar dacă după 18 ani reduc această activitate, ei vor duce în continuare o viață mai activă, decât ceilalți adolescenți, riscul de obezitate este mult redus, sunt mult mai atenți și receptivi la ceea ce definește un stil de viață sănătos. În continuare șansa de a relua această activitate sportivă la vârsta adultului tânăr este mult mai mare.

 

Legea prevede posibilitatea ca beneficiarii să refuze participarea la programele, măsurile și acțiunile de prevenție. Sau altfel spus să refuze vaccinarea sau participarea la programele de diagnostic precoce. Dar totodată, prin Contractul-cadru, se poate impune asiguraților să suporte parțial sau total costurile tratamentelor bolilor care ar fi putut fi prevenite. Astfel asigurații pot să suporte costurile unor tratamente, care altfel ar fi fost în totalitate gratuite: o pacientă cu cancer mamar depistat în stadiul III, care a refuzat participarea la programele de depistare prin mamografie poate fi obligată să suporte o contribuție la costurile curative în cuantum de 10 sau 20% dar fără a depăși anumite limite care se stabilesc prin Contractul-cadru. Sau un pacient cu hipertensiune arterială, care a refuzat să se prezinte la controlul medical solicitat de medic poate fi obligat să suporte nu doar 50% din costul tratamentului ci 70% din toate costurile de diagnostic și tratament.

Intenția noastră este aceea de a crea inițial un mecanism de bonificații care să fi coroborat, în prima etapă, cu acțiuni susținute de informare a beneficiarilor despre măsurile de prevenție. Abia într-o etapă ulterioară, probabil într-un termen rezonabil de 5 ani să fie implementate și aplicate măsuri penalizatoare. Toate aceste măsuri bonus-malus se reglementează prin contractul-cadru pentru a asigura flexibilitatea acestor măsuri și adaptarea lor la realitățile României.

 

Având in vedere cele prezentate mai sus, va supunem prezenta propunere legislativa spre dezbatere si adoptare.

 

 

Implantare extracardiacă a unui defibrilator cardioverter epicardic cu sondă de defibrilare subcutanată.

image.jpegImplantare extracardiacă a unui defibrilator cardioverter epicardic cu sondă de defibrilare subcutanată.

În data de 20 ianuarie 2016, în cadrul Cardiopediatric Center din Spitalul Monza, a fost efectuată, în premieră, o intervenție de implantare extracardiacă a unui defibrilator cardioverter epicardic cu sondă de defibrilare subcutanată.
Pacienta, în vârstă de 3 ani si 9 luni, a suferit anterior mai multe evenimente de stop cardiorespirator, în urma cărora situația a devenit alarmantă și solicitantă pentru părinți, aceștia fiind nevoiti sa renunțe la activitatea profesională și să se dedice în totalitate îngrijirii fetiței, împărțind intervalul nocturn pentru o supraveghere continuă în timpul somnului fetiței.
Micuța pacientă a tolerat bine procedura, fără incidente și fără complicații. Externarea a avut loc după 4 zile de la operație, în urma căreia pacienta a devenit o fetiță veselă, comunicativă și cu poftă de joacă. Pe de altă parte, familia a scăpat de grija permanentă care a marcat-o cumplit în ultimele 7 luni de coșmar, în care au fost nevoiți să o monitorizeze pe tot parcursul nopții.
Momentul plecării din spital a fost unul emotionant și în același timp, plin de bucurie și fericire pentru familie, și nu în ultimul rând încărcat de satisfacție profesională pentru echipa medicală a Spitalului Monza.

Colegiul Pacientilor – asociatie de pacienti, aparam drepturile pacientilor si ii informam.

Medicii ar putea fi înlocuiţi de roboţi!

Davos: Medicii şi avocaţii ar putea fi înlocuiţi de roboţi!

Inteligenţa artificială este pe cale să declanşeze schimbări terifiante pe piaţa muncii, milioane de medici, avocaţi şi alţi specialişti fiind în pericol să rămână pe dinafară, avertizează experţi participanţi la Forumul Economic Mondial de la Davos.
Andrew Moore, decan al facultăţii de informatică de la Carnegie Mellon University, arată că maşinile efectuează deja multe dintre „sarcinile plictisitoare ale funcţionarilor”, computerele fiind capabile să ajute acocaţii să pregătească milioane de documente pentru procese, relatează The Telegraph.

„Unul după altul, veţi vedea că activităţi despre care credeam că necesită inteligenţa personală pot fi automatizate”, a spus Moore în timpul unui seminar la Davos.

În opinia sa, multe dintre profesiile despre care oamenii cred că necesită inteligenţă, cum sunt profesiile de avocaţi şi de medici, pot fi automatizate în mare măsură, iar carierele de acest tip s-ar putea restrânge.

Zhang Ya-Qin, preşedintele Baidu, cea mai mare companie chineză care oferă servicii de căutare pe Internet, consideră că robotizarea îi poate face pe oameni mai leneşi şi mai dependenţi de tehnologie.

„Pe măsură ce computerele devin mai inteligente şi oamenii vor fi mai dependenţi de acestea, ei vor deveni mai puţin inteligenţi şi mai leneşi, pentru că nu vor mai gândi atât de mult cum o fac în mod normal. Acesta este un motiv de îngrijorare”, a spus el.

În pofida acestor avertismente, participanţii la discuţii au fost de acord că perspectiva generală a pieţei muncii rămâne pozitivă, rolurile urmând să evolueze către sectoare mai creative.

Cercetările recente efectuate de University of Oxford arată că terapeuţii, angajaţii din sectorul sănătăţii şi cel social sunt cel mai puţin expuşi la riscul automatizării, în timp ce angajaţii în activităţi de telemarketing şi agenţii de asigurări sunt în cel mai mare pericol.

„Există unele domenii în care ne vom folosi mai mult de roboţi pentru a ajuta oamenii, care vor rămâne titularii unor roluri precum învăţarea copiilor mici sau îngrijirea acestora, activităţi pentru care este nevoie de grijă şi interacţiune umană”, a explicat Moore.

În opinia sa vor avea loc schimbări extraordinare, dar lucrurile pe care le vor face oamenii cu ajutorul robotizării vor deveni mai interesante.

Christopher Pissarides, deţinătorul unui premiu Nobel în Economie, şi Erik Brynjolfsson, profersor la MIT, avertizează că autorităţile vor fi nevoite să reinventeze complet sistemele educaţionale, pentru a se adapta schimbărilor care vor fi aduse de creşterea automatizării.

Ei au spus că încurajarea antreprenoriatului este esenţială.

„Este dificil să înveţi maşinile să fie cu adevărat creative. Este practic imposibil ca un robot să vină cu o idee nouă de afaceri”, a arătat Brynjolfsson.

Stuart Russell, profesor de informatică la University of California, Berkeley, este foarte optimist că maşinile pot îmbunătăţi standardul de viaţă al oamenilor.

„Dacă inteligenţa artificială poate amplifica inteligenţa noastră, atunci am putea vorbi despre o epocă de aur a umanităţii, cu posibilitatea eliminării bolilor şi a sărăciei, facilitată de tehnologie”, a spus Russell.

Cu toate acestea, Russell crede că automobilele autonome sunt la ani distanţă de a deveni o prezenţă obişnuită în trafic, computerele nefiind încă suficient de inteligente pentru a controla toate situaţiile posibile.

sursa: ziarul financiar

Colegiul Pacientilor: Asociatie de pacienti, Protectia pacientilor, Drepturile Pacientilor, Informatea Pacientilor.

 

AFECȚIUNILE NEUROLOGICE, DURERILE DE SPATE ȘI DE CAP AMELIORATE PRIN CHIROPRACTICĂ DE MEDICUL AMERICAN LOU JACOBS

image

Intermedicas aduce în România, printr-un parteneriat exclusiv, pe Dr. Lou Jacobs, chiropractor american de top–

București, 20 ianuarie 2016: Intermedicas (www.intermedicas.com), prima clinică de second opinion din România, îl aduce la București pe dr. Lou Jacobs, renumit chiropractor din Statele Unite ale Americii. Tratamentul chiropractic se adresează unei arii largi de afecțiuni, precum durerile de spate, migrenele sau problemele neurologice. Dr. Lou Jacobs, primul chiropractor american atestat în România și unul dintre cei doi chiropractori recunoscuți de către Ministerul Sănătății, va oferi consultații de specialitate în București, în perioada 8 februarie – 2 martie.

Chiropractica este o formă de medicină alternativă care se concentrează pe manipularea gentilă a coloanei vertebrale pentru a elimina dereglările sistemului nervos, ameliorând diverse condiții medicale. Cele mai comune dintre acestea sunt durerile de spate, migrenele și durerile de cap, hipertensiunea, astmul, infecțiile urechii, alergiile, sciatica, scolioza, hernia de disc sau nevralgiile. Tratamentul chiropractic s-a dovedit eficient și în ameliorarea durerilor cauzate de leziuni produse în cadrul activității sportive sau dureri legate de sarcină.

Dr. Lou Jacobs este fondatorul Centrului Jacobs de Chiropractică, Acupunctură și Chiropractică Perinatală și Pediatrică din Maine, SUA. În cei peste 13 ani de experiență, dr. Lou a rezolvat cu succes un număr semnificativ de cazuri complexe.

 

 

Colegiul Pacientilor: Asociatie de pacienti, Protectia Pacientilor ,Drepturile Pacientilor, Informarea Pacientilor

 

 

SCREENING CANCER DE COL UTERIN

Source: SCREENING CANCER DE COL UTERIN

Importanta screening-ului

Source: Importanta screening-ului

Ce este screeningul?

Screeningul reprezinta totalitatea investigatiilor efectuate pentru a afirma sau infirma prezenta unei boli, inaintea aparitiei simptomelor. Acestea pot descoperi aceste boli in stadii incipiente. Daca se descopera bolile in faza primara, acestea sunt mult mai usor de tratat. Atunci cand simptomele apar, unele boli sunt intr-o faza avansata iar sansele de vindecare devin minime sau chiar imposibile.

Oamenii de stiinta studiaza incidenta in populatie a diferitelor tipuri de boli si de asemenea factorii de risc legati de mediul inconjurator si de stilul de viata. Aceste informatii sunt necesare pentru a selecta anumite persoane care vor fi testate, pentru a stabilii teste de screening si la cat timp aceste teste se vor repeta. Testele de screening se fac inainte de a dezvolta simptome ale bolii si este important de stiut, ca daca se efectueaza anumite teste nu inseamna obligatoriu prezenta bolii.

Ce boli se verifica prin screening?

La momentul actual sunt recomandate screening-urile pentru :

  • dislipidemie – determinarea profilului lipidic
  • diagnosticarea anevrismului de aorta (la barbati > 65 ani, fumatori);
  • cancerul de san – mamografie;
  • cancerul colorectal – testul hemocult, rectosigmoidoscopia, colonoscopia;
  • boli cu transmitere sexuala pentru persoane aflate la risc sau femei insarcinate (chlamidia, gonoreea, hepatita B, sifilisul, virusul imunodeficientei umane – HIV);

De catre cine este recomandat screeningul?

Testele screening sunt recomandate de catre medic, dupa o discutie prealabila cu pacientul. Se vor lua in considerare sexul si varsta. Se va tine cont de dovezile existente in acest moment (bazate pe studii clinice, analize statistice) privind beneficiile si riscurile pe care le implica un anumit tip de investigatie. Aceste screening-uri se pot adresa unei comunitati in care exista o prevalenta crescuta a unei anumite afectiuni, dar sunt si recomandari individuale tinind cont de factorii de risc ai fiecarei persoane.

Care sunt factorii de risc?

Factorul de risc este o variabila care se asociaza cu un risc crescut de a face o anumita boala, dar nu este neaparat cauza acelei boli (de exemplu fumatul este factor de risc pentru cancerul pulmonar sau cancerul digestiv, dar nu toti pacientii care fumeaza vor face cancer).
Identificarea factorilor de risc presupune o discutie medic-pacient privind: istoricul medical familial, tipul de activitate desfasurata, conditii de munca, expunere la noxe, obiceiuri alimentare, comportamentul sexual, gradul de activitate fizica, consumul de droguri.

Homeopatia. Ce este? Cum functioneaza?

In primul rand, pentru a putea oferi o explicatie cat mai corecta, este necesara clarificarea anumitori notiuni.

Medicina umana

Este un concept ce inglobeaza un conglomerat complex de ramuri stiintifice care au ca scop comun pastrarea, diagnosticarea si terapia starii de sanatate a omului.

Medicina se invata in cadrul Facultatilor acreditate de Medicina si Farmacie Umana iar absolventii acestora se vor numi medici si farmacisti.

Terapia umana

Terapia este o ramura stiintifica a medicinei care are ca scop pastrarea si tratarea starii de sanatate a omului. La baza acesteia sta motto-ul “Primum non nocere“, adica “In primul rand nu face rau“.

Pentru a servi scopului, terapia utilizeaza numeroase metode si variante terapeutice, toate fiind subordonate ideii de baza, precum:

    • Terapia medicamentoasa de sinteza sau semisinteza
    • Terapia naturista
    • Terapia chirurgicala
    • Apiterapia
    • Fitoterapia
    • Acupunctura
    • Reflexoterapia
    • Presopunctura
    • Dietoterapia
    • Homeopatia etc.

Deci putem afirma cu certitudine ca medicina este numai una si se invata la Facultatea de Medicina si Farmacie Umana, iar terapiile sunt mai multe si trebuiesc aplicate exclusiv de catre cadrele sanitare competente precum medici, terapeuti sau asistenti medicali autorizati.

Dintre numeroasele metode terapeutice cunoscute si practicate astazi in lume astazi vreau sa va supun atentiei Homeopatia.

Ce este Homeopatia?

Primele surse ale Homeopatiei au aparut in antichitate, Hipocrates fiind cel care a pus bazele primelor principii terapeutice ce au dus la aparitia Homeopatiei.

Motivul pentru care Homeopatia nu este foarte cunoscuta astazi este datorita lui Galenus, cel mai reprezentativ elev al lui Hipocrates, care a preferat, din dorinta de a se afirma si de a iesi din umbra profesorului sau, sa dezvolte o linie terapeutica diferita fata de acesta, ceea ce azi noi cunoastem ca alopatie sau terapie conventionala.

Reaparitia Homeopatiei in universul terapeutic se datoreaza medicului german Hahnemann, care in 1784 a redescoperit si apoi a dezvoltat Homeopatia.

De atunci si pana in prezent Homeopatia a cunoscut si cunoaste o dezvoltare si o fundamentare stiintifica deosebita.

Este o terapie recunoscuta la nivel mondial, cu prezenta in facultati si universitati de medicina de renume, spitale, clinici si centre de cercetare in tari precum Anglia, America, Franta, Italia, Olanda, Spania, Germania, Canada si bineinteles Romania.

Validitatea acestei terapii este in continuare confirmata de prezenta ei in programele de sanatate publica din Franta, Anglia si alte tari europene.

In Romania are o prezenta foarte bine stabilita, in facultatile de medicina, centre de cercetare, medici si cercetatori de renume ce utilizeaza, promoveaza si recomanda terapia Homeopatica.

In ultimii ani, cercetarile si studiile stiintifice realizate in institute de renume mondial au transformat metoda Homeopatica dintr-una empirica in una stiintifica venind cu mecanisme si dovezi concrete in favoarea utilizarii acestei terapii.

De ce Homeopatia?

Homeopatia este o metoda terapeutica ce actioneaza in sensul stimularii propriilor mecanisme de aparare si reglaj ale organismului. Astfel, putem afirma ca Homeopatia “trezeste“ si stimuleaza capacitatile proprii de aparare si reactie ale organismului, mecanisme inhibate de agresiune/boala.

Homeopatia are numeroase avantaje ca metoda terapeutica

Primul avantaj este acela ca poate fi aplicata tuturor categoriilor de varsta – de la copilul nou nascut pana la varste foarte inaintate. Un alt avantaj este acela ca foloseste ca materie prima numai substante 100% naturale, in dilutii infinitezimale (foarte mici), neexistand astfel pericolul unui raspuns negativ al organismului, de tipul alergiilor sau intolerantelor – deci nu are contraindicatii, nu are efecte adverse si nu are efecte secundare.

Nu in ultimul rand se poate aminti si de avantajul economic – atat de important in acest moment in tara noastra. Medicamentele homeopatice sunt mult mai ieftine, atat pentru pacient cat si pentru Casele de Asigurari, spre deosebire de tratamentele conventionale.

Evident este faptul ca Homeopatia, ca si oricare alta modalitate terapeutica conventionala sau alternativa, are si limite. Astfel, trebuie sa privim tratamentul homeopat ca o alternativa terapeutica avantajoasa din punct de vedere medical sau economic dar sa nu consideram ca aceasta terapie ar fi imbatabila. Este doar o optiune avantajoasa.

Ce trateaza Homeopatia?

Homeopatia trateaza, ca si celelalte tipuri de terapii toata gama de boli sau afectiuni ce pot aparea la om. Evident ca are si puncte forte – atunci cand este foarte eficienta, dar are si puncte slabe – atunci cand eficienta ei scazuta determina medicul sa apeleze la o alta metoda terapeutica.

Concluzie

Homeopatia, ca metoda terapeutica moderna si larg raspandita, este o alternativa avantajoasa din punct de vedere medical si economic pentru tratamentul unei game foarte largi de boli sau afectiuni.

Este imperios necesar sa fie aplicata de catre medici cu competenta in homeopatie, medici care dupa pregatirea medicala de baza au studiat suplimentar si Homeopatia si – foarte important – sa se utilizeze medicamente homeopatice inregistrate – recunoscute oficial de catre Ministerul Sanatatii.

Articol scrie de:
Dr. Cadar Sorin Dan
Medic Primar O.R.L.
Medic Homeopat
Presedinte ARHC (arhc.ro)

Activitati de informare publica la centrul comercial ERA din Oradea

Colegiul Pacientilor a desfasurat saptamana trecuta o campanie de informare si preventie in Oradea, activitatile s-au desfasurat in cadrul complexului Era Park cu sprijinul voluntarilor si membrilor asociatiei noastre din Bihor.

Colegiul Pacientilor se implica activ in comunicarea catre public a beneficiilor unei abordari medicale preventive in cea ce priveste investigarea starii de sanatate si a factorilor de risc.

Este esential sa va vedeti cu medicul dumneavoastra de familie de cel putin de doua ori pe an, minim o data la 12 luni sa efectuati un set cat mai extins de analize de biochimie, hematologie si urina precum si o ecografie generala ca minimum necesar unei abordari preventive. Dupa 30 ani barbatii ar trebui sa faca un test PSA si femeile testul PAP.

Cereti medicului sa va dovedeasca prin investigatiile facute diagnosticul pe care il pune si nu acceptati finalizarea consultatiei fara asumarea de catre acesta a unui diagnostic sau a unei recomandari de investigatii suplimentare sau consult de specialitate.

pacientul informat de asociatia pacientilor Era Oradea Colegiul Pacientilor colegiul pacientilor campanie de informare asociatia pacientilor CP la Era Shoping Center asociatia pacientilor CP la Era Oradea asociatia pacientilor colegiul pacientilor asociatia de pacienti informeaza asociatia de pacienti CP Bihor asociatia de pacienti

Colegiul Pacientilor in Lotus Mall Oradea

In acest sfarsit de saptamana colegii nostri de la Oradea cu spirjinul unui grup de voluntari inimosi si a Spitalului Pelican desfasoara o campanie de informare publica despre problematica calitatii serviciilor medicale in Romania. Campania consta in informarea publicului referitor la misiunea si obiectivele asociatiei noastre precum si colectarea feedback-ului cetatenilor privitor la perceptia lor asupra calitatii actului medical.

Intentionam sa colectam la nivel national feedback-ul a cel putin 1000 pacienti privitor la perceptia lor asupra calitatii serviciilor medicale din tara noastra pornind de la medicina de familie, medicina de specialitate, spitalizare, abonamente si asigurari private de sanatate.

Rezultatele studiului vor fi prezentate publicului larg la sfarsitul lunii noiembrie 2015. Oricine doreste poate sa isi spuna parerea completand formularul de la acest link pana la 15 Noiembrie 2015.