DOCTORI ȘI DOCTORATE

DOCTORI ȘI DOCTORATE

(mesaj preluat de pe pagina de FB a Dl. Vlad Voiculescu)

În ultimele zile au ieșit la iveală din nou monstruozități din bietul nostru sistem de sănătate.

Pe lângă medici, asistente, infirmiere, brancardieri care muncesc de dimineața până seara, compensând toate lipsurile unui sistem bolnav și corupt, ce ne este dat să vedem aproape în fiecare zi te lasă fără respirație.

* Medic militar cu grad de colonel și salariu net de peste 2-3.000 de euro care „nu urcă la cabinet“ fără 500 de lei;

* Șoferi de ambulanță care pun viața pacienților în pericol mergând cu viteză redusă, ca să le rămână ceva motorină de furat;

* Zeci de copii infectați și zeci de părinți îngroziți din cauza lipsei respectării unor norme minime de igienă în spital și a ascunderii din nou a mizeriei sub preș de către instituțiile statului;

* Tupeu incredibil al unui medic purtător de cuvânt al unei maternități unde zeci de copii au fost infectați, punându-li-se viața în pericol, medic care nu își cere scuze (măcar în numele spitalului), nu spune ce măsuri concrete se vor lua, nu spune ce are nevoie de la distinsa doamnă primar Firea (în subordinea căreia este maternitatea), dar îi amenință pe pacienți că, dacă își vor cere drepturile, medicii din maternitate vor pleca în străinătate.

Iar acum jumătate de oră, acest mesaj, primit de la un medic rezident de la un spital universitar dintr-unul din primele trei mari centre universitare ale țării:

„Bună ziua, domnule Voiculescu,

Aș dori să vă întreb, poate dumneavoastră veți putea să mă sfătuiți: este posibil ca, în cazul unui medic rezident, medicul îndrumător să îl oblige să îi facă lucrarea de doctorat, având de ales între a face toată munca acestuia sau a fi dat afară din echipă și din spital, cu interzicerea participării la actul chirurgical în orice spital din România?
Este acesta un abuz? Dacă da, există o metodă prin care medicul rezident să se poată proteja și continua activitatea de învățământ în condiții decente?

Vă mulțumesc și vă cer scuze pentru deranj“.

De ce ne pleacă medicii tineri din țară? De-aia. Pentru că a rămâne… de prea multe ori echivalează cu a accepta compromisuri prea mari. Profesionale și morale.

Și, nu, situația nu mă miră deloc. Am cunoscut destui tineri medici care au scris lucrările de doctorat și diverse lucrări științifice ale celor care le condiționau astfel continuarea carierei. Era însă acum mai mulți ani. Se pare că, iată, vremea râmelor s-a întors.

I-aș îndemna însă pe cei care trec prin așa ceva să își vadă de treaba lor… și să îmi scrie. Și apoi să vedem împreună ce e de făcut*. Ceva va fi de făcut, mai devreme sau mai târziu. Un panou de „onoare“ al acestor distinși doctoranzi ar putea fi primul pas.

Corupția, nesimțirea și incompetența, tupeul… toate acestea trebuie să fie pedepsite drastic și scoase din rădăcină, dacă vrem ca România să se schimbe.

Sistemul nostru de sănătate nu este altceva decât o oglindă a societății. De curățarea lui va depinde însă sănătatea noastră și, da, rămânerea multora dintre noi pe aceste meleaguri până la vârsta la care însăși viața va depinde de acest sistem. Pentru mulți, această vreme a venit deja.


 

Bebeluş infectat pe secţia de neonatologie a SJU Baia Mare

Bebeluş infectat pe secţia de neonatologie a SJU Baia Mare

Părinţii unui copil acuză că bebeluşul lor, născut pe 14 septembrie, a contactat o bacterie în Spitalul Judeţean Baia Mare, Secţia de Neonatologie, iar pe corp i-au apărut mai multe leziuni.

„A fost declanşată o anchetă epidemiologică, urmează a fi recoltate probe de la personalul secţiei, mămicile internate şi de la micuţi. Ne străduim să aflăm în cel mai scurt timp cauza apariţiei unei asemenea infecţii. (…) Mai avem un caz identic pe secţie, iar cei doi micuţi au fost izolaţi. Părinţii au fost informaţi despre situaţie şi am luat toate măsurile care se impun într-un asemenea caz, dar, din punctul meu de vedere, situaţia nu e gravă”, a spus Vasile Pop.

Tatăl bebeluşului, Lorand Ilyes, a postat imagini pe pagina sa de Facebook cu copilul său, născut pe 14 septembrie, la SJU Baia Mare, prezentând infecţii la ureche, cap, braţe şi pe picioruşe. Acesta a mai menţionat că, în urma cu doi ani, când soţia sa a născut un alt băieţel, pe timpul spitalizării a prezentat acelaşi gen de infecţii, cel probabil contactate în spital.

Cazul a fost făcut public de tatăl bebeluşului, Lorand Ilyes. Acesta a și postat pe Facebook imagini cu leziunile suferite de micuț.

Tatăl bebeluşului susţine că au mai avut astfel de probleme și cu celălalt copil, care a contactat aceiaşi germeni la ultima internare în spital.

În urma acestui nou incident, familia spune că este decisă să plece din ţară.

”Dragi prieteni, cu lacrimi în ochii vă anunţăm că am luat decizia (împreună cu soţia mea), să plecăm din ţară! Căutăm ţara în care să ne relocăm, unde copiii pot creşte în siguranţă! Ca urmare, ne retragem din toate proiectele în care suntem implicaţi!”, a mai scris Lorand Ilyes.

Asociatie de pacienti Colegiul Pacientilor, drepturile pacientilor, sanatate, protectia pacientilor, infectii nosocomiale

Caz de malpraxis din Buzau rezolvat prin mediere!

Caz de malpraxis din Buzau rezolvat prin mediere!

Gabriela Leonte mediator din Buzău, a soluționat prin mediere un conflict intre un pacient din Buzau si un medic stomatolog pentru efectuarea defectuoasa a unei lucrari dentare.

Colegiul pacientilor Buzau. mediator

„In urma mediatizarii serviciului de suport in caz de MALPRAXIS,  pentru soluționarea conflictelor dintre pacienți și cadrele medicale sau instituțiile medicale, soluționare ce se va realiza prin intermediul procedurii de mediere, pus la dispozitia cetatenilor de catre Colegiul Pacientilor in parteneriat cu Consiliul de Mediere, pacientul X a inaintat o sesizare in vederea declansarii procedurii de mediere cu medicul stomatolog, pentru efectuarea defectuoasa a unei lucrari dentare.

Mediatorul a initiat demersurile pentru invitarea medicului stomatolog la sedinta de mediere alaturi de pacient, in conditii de confidentialitate, impartialitate si neutralitate, insa acesta nu a raspuns invitatiei. Pacienta a inaintat o sesizare si catre Colegiul Medicilor, dar in acelasi timp a pastrat intentia de a solutiona in mod amiabil, prin mediere, aceasta disensiune aparuta.  Medicul, a raspuns invitatiei primite de la mediator, in sensul acceptarii medierii.

Discutiile mediatorului cu partile au avut loc separat, astfel ca, atat pacientul, cat si medicul au avut oportunitatea sa-si prezinte propria realitate, mediatorul identificand  zonele de intersectie nonconflictuale ale celor doua realitati. S-au efectuat mai multe sesiuni separate cu partile, iar in urma observarii progresului partilor, acestea s-au intalnit intr-o discutie comuna finala.

Solutie:

 Solutia gasita de parti in aceasta situatie si consemnata in cadrul unui acord de mediere, a fost ca medicul sa faca lucrari reparatorii pe cheltuiala proprie, stabilind si data inceperii lucrarilor, sa ofere garantie o perioada limitata de timp pentru lucrarile efectuate si sa achite onorariul mediatorului.

Partile au decis sa pastreze confidentialitatea acordului de mediere, nedorind sa fie trimis pentru consfiintire la instanta de judecata sau pentru autentificare la notarul public. A fost transmis insa Colegiului Medicilor pentru incetarea demersurilor incepute la sesizarea pacientului.

Concluzie:

 Ca o concluzie, solutionarea conflictelor dintre pacienți și cadrele medicale prin mediere, prezinta avantaje pentru toate partile participante in procedura, mediatorul, in conditii de confidentialitate, impartialitate si neutralitate, utilizand tehnici specifice de mediere pentru identificarea si compatibilizarea nevoilor partilor”,  spus doamna Gabriela Leonte.

Gabriela Leonte, Mediator Buzău 

Pentru sesizari ne puteti scrie la adresa: sesizari@colegiulpacientilor.org

 

colegiul pacientilor malpraxis

Inclusiv in doze mici alcolul este nociv sanatatii arata rezultatele unui amplu studiu publicat in The Lancet

Studiul privind sarcina globală a bolii arată că, deși consumul moderat de alcool poate proteja de anumite boli – în special boala cardiacă ischemică și diabetul zaharat – efectul pozitiv este complet anulat „de riscurile asociate cu cancerele, care au crescut în directa corelatie cu consumul”.

Publicat săptămâna aceasta în The Lancet, studiul este unul dintre cele mai semnificative până în prezent, potrivit cercetătorilor datorită amplorii datelor sale.

Cercetătorii au analizat datele din 195 de țări și teritorii între 1990 și 2016 de la persoane cu vârste între 15 și 95 de ani care nu au băut deloc sau au avut doar o băutură pe zi.

2,4 miliarde de consumatori de alcool

Potrivit studiului, 2,4 miliarde de oameni din întreaga lume consumă alcool în mod regulat, din care 1,5 miliarde bărbați și 0,9 miliarde de femei.

Danemarca are cel mai mare procent de bărbați (97,1%) și femei (95,3%) care au raportat consumul de alcool în anul precedent.

În 2010, Belarus a fost țara în care consumul de alcool a fost cel mai mare, cu o medie de 17,5 litri de alcool pe cap de locuitor, potrivit Organizației Mondiale a Sănătății.

Cele mai ridicate niveluri ale consumului de alcool pe cap de locuitor se regăsesc în Europa, primele 10 fiind alcătuite exclusiv din națiuni din vechiul continent.

Boala nu te intreaba cand vrei sa vina

Boala nu te intreaba cand vrei sa vina. Boala nu discrimineaza, nu alege dupa varsta, nu cauta sa faca dreptate intre buni si rai. Boala vine pe nepusa masa si acel „nu o sa mi se intample mie” se dovedeste a fi un scut inexistent in fata momentului in care sanatatea decide sa te saboteze. Si eu stiu, pentru ca am fost si eu acel om caruia nu i se intampla niciodata nimic.

Sa va povestesc asadar despre mine. Anul trecut, pe cand aveam 29 de ani, eram o tanara care se mandrea cu o sanatate aproape de fier: o raceala ocazionala la schimbarea de sezon sau o forma usoara de varicela in liceu. Sport, inot, alergat, ridicat greutati, ma simteam wonderwoman cand terminam un antrenament si ma apucam imediat de urmatorul. Am crescut la bunici la tara, asa ca am mancat dintotdeauna constant si cu mare pofta patrunjel, pastarnac, urzici, leurda si alte verdeturi cu nume dubioase culese de pe camp. Eram eu si corpul meu care nu ma lasase niciodata, la bine si la greu.

Pasul 1. Toate bune si frumoase si sanatoase pana in septembrie 2017, anul trecut dupa cum spuneam, cand intr-o zi de joi, asteptand o prietena medic endocrinolog pe patul din cabinetul ei, dintr-o pura intamplare si mai mult o joaca, m-am trezit pac, cu un aparat ecograf pe gatul meu – „Hai sa-ti fac o ecografie daca tot esti aici si m-ai asteptat atata”. Imi amintesc si acum ca am intrebat-o – spre rusinea mea- daca si barbatii si femeile au tiroida, atat de putine stiam despre acest subiect. Am vazut-o ca se schimba la fata, mi-a zis ca am un nodul care arata ciudat si ca trebuie sa ii facem o punctie. „Punctie? Cum adica? Sa imi bage un ac in gat? Ca sa vada ce? Nu o sa mi se intample mie”.

Pasul 2. Intrebi in stanga si in dreapta unde sa faci punctia. „La Parhon. Anatomul patalog de acolo este cel mai bun din Romania, cel mai precis, dar vezi ca ia spaga, dar na, ce zice el, e lege. Ah, si vezi ca e greu sa intri la el”. Asa ca ce sa faci? Te duci la Parhon in Bucuresti si te asezi la coada. La coada e impropriu spus, pentru ca in holul rotund din fata cabinetului anatomo-patologului era o mare de oameni, de exemplu, miercuri la 8.30 dimineata cand am ajuns eu. Liste nescrise, cu o ordine mai mult bazata pe memoria vizuala a celor care tineau cu dintii de locul lor, dictau ordinea. Era oameni veniti din toata tara. Mai bogati, mai saraci, cei mai multi mai saraci, in fata noastra intrau urgentele din spital si oameni imbracati mai bine care intrau cu cineva de mana. Degeaba vociferam noi, plebea. „Ne asteapta” – ni se raspundea taios. Si da-i si stai. Toata smecheria era sa nu te misti de acolo, sa nu te duci la toaleta ca fraierul, cum li s-a intamplat unora fix cand a iesit doctorul pe sala si a strigat poruncitor: „Doar pe voi astia de aici va mai primesc. Care nu e aici sa fie sanatos”. Femeia aia care se dusese la toaleta cu copilul ei degeaba l-a implorat plangand. Nu a mai primit-o. Venise de la Galati cu microbuzul de 6 dimineata. Bine, adevarul e ca nici nu parea ca are multi bani. Cred ca doar isi platea contributiile la stat si venise numai pe cardul de sanatate.

Intru si eu la 4 jum (16:30) in cele din urma – ce bine! ca stateam in holul purgatoriului de 8 ore si renuntasem deja sa beau apa de vreo 3. „Da, domnisoara,, intindeti-va acolo”. „Stiti, eu am si o ecogra..” „Nu ma intereseaza. Am zis sa va dezbracati de bluza si sa va intindeti”. Asa ca ce sa faci? Te dezbraci de bluza si te intinzi. Se uita cu ecograful, se stramba, ia o foaie cu un orar, noteaza scurt si apasat si imi zice „te duci si iti faci calcitonina, daca iti iese mare, vii aici si te bag urgent pe masa sa te taiem. Daca nu, vineri pe 15 septembrie la 10 dimineata vii sa iti fac punctia.” Ce? Calcitonina? Operatie? Despre ce vorbeste? Pana sa il intreb, deschide usa  si il striga pe urmatorul. Asa ca ma apuc sa caut pe google si incep sa mai sun ce prieteni medici am. Te descurci cum poti. In fine, ma duc sa imi fac acest bau-bau de calcitonina, iese bineinteles mica, pentru ca eu sunt un om puternic si sanatos si vineri pe 15 septembrie la 10 dimineata am venit sa imi faca punctia. „Destul de repede ai fost programata de pe o saptamana pe alta” mi-au zis multi. Ce sa zic? Cred ca ma imbracasem cu hainele bune si parea ca am bani.

Am intrat la ora 1, dar ce mai contau 3 ore in plus de asteptat? Am repetat procedura cu intinsul si dezbracatul, mi-a facut faimoasa punctie, iar eu am rezistat fara sa scrasnesc, pentru ca asa cum v-am spus, eu sunt tare puternica si nu ma intimideaza ace bagate fara anestezie in gat sau cand mi se spune „sa nu  te misti, sa nu faci hemoragie interna”. Intra, iese, pune celulele pe o lamela, si eu, intrucat fusesem prevenita ca exista o cutuma pentru care ma pregatisem de dinainte, il intreb ceea ce nu stiam nici cum sa formulez: „si.. spuneti-mi, cum se procedeaza? Cat va datorez? Cand vin rezultatele?…”. Raspunsul lui? Scurt si taios: „Domnisoara, depinde cat de urgent e.”.[pauza de consternare] Cat de urgent e? Cat de urgent era? Cat de urgent era sa stiu daca e malign sau nu? In 5 secunde am strabatut mintal toate buzunarele portofelului meu, am inmultit cu ecuatia urgentei, am adaugat sporul de sanatate si pentru ca citisem ca pretul de la casierie pentru punctie este de 270 lei (bani pe care spitalul nu i-a incasat), mi-a reiesit urgent un rezultat de 100 euro. A fost intr-adevar un calcul matematic bun, pentru ca in 1h30 m-a rechemat la el in cabinet. Si aici incepe o sceneta extrasa din teatrul absurd.

In timp ce se uita spre ecranul calculatorului si tasteaza cu putere pe o tastatura ingalbenita de timp, cu butoane care scot un zgomot de masina de scris, incepe: „In Japonia.. In Japonia, da? In Japonia, medicii pot tine sub observatie acesti noduli”. Pauza. „Dar la noi nu. Doar in Japonia.” Pauza. „Intelegeti ce va zic?” Se intoarce spre mine si se uita pe sub ochelari. Eu zic nu. Intre timp da foaia la print si mi-o inmaneaza, in timp ce ii suna telefonul si raspunde. Eu nu inteleg ce citesc, sunt 5 randuri pe care scrie: nuclear nuclear nuclear inflamator nuclear cuvant neintelegibil si iar nuclear. „Da, draga da.. Aoleu! Ce e la noi in conducere acum, da, draga ca si-a pus-o pe aia de la minister, ce sa iti mai povestesc.. ca asa e la noi in tara. Da, draguta, da”. Eu in continuare citeam „nuclear nuclear nuclear”, si nu intelegeam nimic. Incheie convorbirea si revine: „da, deci, ati face bine sa va scoateti cat mai repede tiroida.” Eu: „Pai, nu inteleg.” „Domnisoara, daca vreti sa intelegeti, daca nu, va priveste”. Eu nu intelegeam de ce sa scot din mine un organ despre care, repet, abia aflasem ca exista, daramite sa mai cred ca e si defect. „Deci, va rog” – arata cu mana spre usa. Ok… „As vrea sa duc lamele si la un alt laborator pentru a 2 opinie, e totusi o…” – moment in care se dezlantuie: „ce? Credeti ca isi pune altcineva parafa pe alt rezultat? Dumneavoastra stiti cine sunt eu? Le luati, dar le luati cu semnatura! Sa va fie bine inteles”. Si asa am iesit plangand, semi-umilita din nou, complet confuza despre nuclearul ala, dar victorioasa ca nu mi-am parasit celulele in vortexul de la piata Aviatorilor in care realitatea are alte reguli.

Pasul 3 – Acceptarea ideii ca nodulul e malign si ca trebuie operat urgent. Sun in stanga si dreapta toti prietenii, care isi suna toti prietenii, care gasesc toti medicii, care sa imi spuna despre cei mai buni chirurgi care fac aceasta operatie la noi. Vorbesc cu 2 dintre ei. Ambii imi spun acelasi lucru: Romania este o tara cu risc crescut de afectiuni ale tiroidei, cel mai probabil din cauza accidentului din 1986 de la Cernobil. Toata fasia Bucuresti – Buzau – Moldova pare sa fie plina de tiroida autoimuna, Hashimoto, noduli maligni. Intrucat populatia merge arareori sa faca preventiv o ecografie, chirurgii ajung sa opereze nu numai 8-900 de pacienti pe an, dar cazurile in sine care ajung la spital sunt adesea in stadiu avansat, cand deja problema este grava, iar interventia presupune riscuri mai mari.

Apoi incep sa invat despre aceste riscuri asociate: aflu ca tiroida este situata foarte aproape de nervul laringeu recurent, iar rezectia ei trebuie sa nu lezeze sub nicio forma acest nerv intrucat este cel care controleaza vorbirea. In strainatate, acest nerv este evidentiat in timpul operatiei printr-un aparat care emite impulsuri electrice. La noi, deoarece acest aparat lipseste, chirurgii lucreaza „pe orb” si nu pot stii daca ating nervul decat dupa operatie, cand pacientul este rugat sa vorbeasca. Daca poate. „Draga mea, eu nu pot sa iti garantez vocea dupa interventie, suntem limitati de… imprejurari. Facem si noi ce putem” – mi-a spus oarecum cerandu-si scuze primul chirurg cu care am discutat.

Prin urmare, in cadrul procedurii efectuate la noi in tara, chirurgul obisnuieste sa lasa un strat mai gros de celule tiroidiene, ca sa nu se apropie prea mult de nerv. Dezavantajul este ca, cu cat raman mai multe celulele tiroidiene, cu atat vor trebui facute mai multe sedinte de iod radioactiv ulterioare, pentru a distruge chimic ceea ce bisturiul nu a taiat mecanic – asta in cazul in care se confirma diagnosticul.

Si ajungem astfel la o alta hiba procedurala despre care am aflat in decursul operatiei. Intrucat diagnosticul de malignitate trebuie confirmat, protocolul medical spune ca mai intai trebuie extrasa jumatatea bolnava din tiroida, suturata incizia, asteptat rezultatul anatomo-patolog timp de 3 sapt, si in cazul in care vine pozitiv, intervenit din nou pentru extragere si jumatatea ramasa. Deci, de parca riscurile impuse nu erau deja indeajuns de mari, statul te cam obliga sa faci interventia asta de 2 ori in decurs de 1 luna. In strainatate, protocolul permite un examen extemporaneu, adica pe masa de operatie anatomo-patologul examineaza jumatatea scoasa si decide pe loc daca nodulul e malign sau nu – daca pastram sau nu si cealalata jumatate. Astfel, se rezolva totul intr-o singura interventie.

Asa ca ma sperii si incep sa caut un chirurg in afara. „Nu se poate, vreau sa imi pastrez vocea”, „Nu se poate, trebuie sa ma misc repede, daca a inceput deja sa se raspandeasca?”, „Nu se poate, nu mi se intampla mie”. Ei bine, ghici ce? Mi se intampla mie… Ca sa ma intelegeti, balanta contului meu de lei era cam de 2000 lei, din care mai aveam de platit si rata la prima casa pana la urmatorul salariu de peste 2 saptamani; iar contul de euro avea -2 euro (da, da, minus – comisioane, dobanzi, sau cine stie ce fac ei acolo). Nu castig nici mult, nici putin; nu am copii, nu am persoane in intretinere, am doar o rata la apartament si imi duc salariul de la o luna la alta. Ideea e ca nu iti pui niciodata bani deoparte pentru cazuri din astea pentru ca: 1. Nu iti ajung sa pui deoparte si 2. Oricum, nu mi se intampla mie.

Deci, desi nu aveam bani, incep si caut. Nu te gandesti cum, te gandesti ca trebuie sa rezolvi. Imi sun iar colegi de liceu, de facultate, vecini, si ei suna mai departe, „hai ca am gasit un chirurg in Israel”, „si eu unu in Anglia”, „si eu unu in Viena”, „si eu tot pe ala din Viena”. Bingo. Am ales Viena pentru simplul motiv ca acel chirurg mi-a fost recomandat din doua surse diferite. I-am scris intr-o vineri, mi-a raspuns in cateva ore, mi-a explicat intr-un mail lung scris pe capitole si cu culori diferite ce problema am si cum se poate rezolva, care sunt optiunile, ce se intampla daca nu fac operatia, m-a intrebat daca pot sa vin in 5 zile si mi-a spus cat costa. Si acum imi amintesc, mi s-au taiat picioarele cand am vazut 15.000 euro. Plus ca mai aveam aia 2 euro datorie la banca.

Cumva, nu stiu cum, sau stiu, dar nu inteleg, de la toti oamenii minunati (a se citi care fac minuni) de la locul meu de munca, de la incredibilii mei prieteni, au pus toti mana de la mana de la mana de zeci de ori, si in 5 zile am avut banii, am virat avansul, am luat biletul de avion si m-am dus inainte increzatoare, fara sa ma indoiesc nicio secunda ca operatia nu va iesi perfect. Si am avut parte de oameni care nu m-au facut sa plang, care mi-au vorbit frumos, care m-au mangaiat cand plangeam de frica, si de o operatie fara nicio complicatie, cu o cicatrice mica si m-am si ales cu o excursie la Viena.

Acum – Pasul 4. Tiroida fusese extrasa complet, pentru diagnosticul se confirmase: nodul malign – carcinom papilar. Mi se intamplase mie. Ba mai mult, incepusera sa fie afectati si ganglionii din jur, boala incepuse sa treaca mai departe in statiile sistemului limfatic si era o problema de timp pana sa isi faca tabara in alta parte a corpului… poate nu mai eram eu sanatoasa, dar cu siguranta, eram extrem de norocoasa pentru ca am descoperit asta la timp. Acum trebuia ca restul celulelor ramase in corp sa dispara printr-un tratament de iod radioactiv. Celulele tiroidiene mananca iod, asa ca urma sa le dam iod otravit. Din acest motiv, cu o luna inainte de tratament, nu am avut voie sa mananc nici un aliment cu iod, cu scopul de o infometa cat mai mult celulele si de a face tratamentul cat mai eficient. In gandul meu, m-am bucurat pentru ca stiam ca tratamentul asta se face si la noi. In practica a fost mai complicat.

Protocolul medical spune ca perioada optima de initiere pentru a interveni cat de rapid posibil inainte de o eventuala raspandire ulterioara a celulelor bolnave este de 4-6 saptamani de la operatie. In Romania, existau anul trecut in total 11 paturi pentru toti pacientii din tara: cateva la Parhon, cateva la Fundeni si cateva la Chiricuta Cluj. Si 3 la prefectura si 2 la primarie.. Prin urmare, dupa interventii si telefoane si alte pile, mi s-a spus ca pot sa ma programeze undeva peste 4 luni. Sau si mai repede, depinde cati bani am. Adica depinde de cati bani dau ca sa ma bag in fata unuia care a dat bani mai putini, peste banii pe care oricum i-am dat amandoi pe fluturasul de salariu luna de luna – eu, timp de 8 ani.

Si ca mai mult… si acum vine una tare: pentru ca iodul asta e scump, poate pacientul nu primeste intotdeauna doza de care are nevoie. Si i se da o supa lunga si mai e rechemat si peste 1 an, si peste 2, si peste 5, asta daca boala nu se raspandeste intre timp si are statul noroc si mai scapa de cate unul dintre noi..

Asa ca iata-ma din nou la Viena peste 4 saptamani, targul de Craciun avea un om in plus care bea vin fiert, dar care se pregatea de internare. 5 zile am hibernat in subsolul spitalului AKH, pentru ca emiteam radiatii. 5 zile mi-au lasat mancarea la usa si imi strigau ceva deloc romantic in limba aceasta a dragostei care este germana. Am iesit si m-am mai izolat cateva zile intr-o camera de hotel. M-am spalat încontinuu, am baut apa încontinuu, ca sa iasa iodul din mine. Dupa tratament, o luna m-am simtit ingrozitor. Nu ma puteam ridica de pe canapea, dormeam încontinuu, eram slabita si nu stiam cand era zi sau noapte.

Acum sunt bine. Ma bucur ca tratamentul meu nu m-a afectat fizic, nu mi-a cazut parul, cicatricea ramasa nu este deloc mare. Acum nu am voie sa raman insarcinata 12 luni, pana la urmatorul control care ar trebui sa imi spuna ca am scapat complet. Prevazatoare fiind pentru acest din urma control, am zis sa merg din timp la Parhon, sa ma programez din ianuarie pentru noiembrie. Dupa ce am ajuns printr-o combinatie de pile si asteptat la coada timp de 3 ore ca sa intru la medicul care se ocupa de tratamentul cu iod, acesta se uita peste dosarul meu si il impinge la loc catre mine: „Asa, si la mine de ce ati venit?”. Mi s-au umezit ochii instant. Nu mai eram la fel de puternica precum inainte. „Ca sa ma programez din timp pentru noiembrie…” „Veniti in august pentru noiembrie, e prea devreme” „Stiti, data trecuta nu a fost timp suficient…” „In august!”. Si uite asa, de fiecare data cand plec de la Parhon, plec plangand.

Sunt bine, sanatoasa, si fara complicatii, acum ca m-am dus in afara. De la Viena pare adesea sa vina salvarea. Am auzit ca si in Turcia au centre bune. Dar de Franta care stiti ceva? De ce este nevoie sa strabatem mii de km pentru a beneficia de tratament si pentru a capata compasiune pentru durerea noastra, cand noi tot ne-am dori atat de tare alinarea cuvintelor mamoase de acasa ale graiului romanesc atunci cand ne e mai greu? Nu am vrut sa plec, dar vedeti si dumneavaostra… nu am avut de ales. Nu ma plang totusi, pentru ca eu am putut pleca. Dar ce facem cu restul dintre noi? Cei care stau in spitale pline de infectii nosocomiale, pentru care nimeni nu isi asuma raspunderea, ba chiar cu care se lauda. „Avem tot ce ne trebuie…”, imi amintesc de la Colectiv si mi se ridica parul pe ceafa. Cum sa lasi oamenii sa moara cu bunastiinta pentru mine este un mister. Cum sa detii mecanismele sa faci o schimbare si sa nu o faci este o enigma. Aceasta detasare de empatie, de responsabilitatea celor carora le este incredintata viata noastra a devenit deja o actiune criminala a celor care sunt ignoranti. Articolul 34 din Constitutie poarta titlul “Dreptul la ocrotirea sănătăţii” si spune ca: (1) Dreptul la ocrotirea sănătăţii este garantat si (2) Statul este obligat să ia măsuri pentru asigurarea igienei şi a sănătăţii publice. Daca mai marii acestei tari au uitat aceste cuvinte, eu zic sa incepem sa le reamintim si apoi, sa ne cerem dreptul la viata.

Tanar ucis de un sistem medical bolnav!

Tanar ucis de un sistem medical bolnav!

Călin Farcaș, tânărul din Brasov, care avea nevoie de un transplant de plamani, s-a stins.

Ajuns intr-un sistem medical bolnav, fara o legislatie coerenta acest tanar nu a mai avut sansa la viata. Maine putem fi oricare dintre noi,  o victima a unui sistem incorsetat si depasit de realitate.

Cazul lui Călin Farcaş a devenit cunoscut în luna aprilie când, împreună cu familia și prietenii, și-a cerut dreptul la viață. Diagnosticat cu o afecţiune severă la ambii plămâni, Călin aștepta de doi ani transplatul salvator, dar autorităţile române nici măcar nu l-au pus pe o listă de aşteptare.

Luni noapte, inima lui a încetat să mai bată. Alături de familie, prietena din copilărie i-a fost alături până la capăt.

„A fost super optimist, nu am cuvinte. Era super implicat şi pentru alte personae, tot timpul era să ajute. Era foarte supărat pe statul român. El avea şansa la viaţă, nu i-a oferit-o. Cele mai mari piedici? Că nu avem acord semnat cu Eurotransplant”, spune Denisa, prietena din copilărie a lui Călin.

Oamenii au fost impresionați de povestea lui, iar Călin a reușit să strângă cei 200.000 de euro necesari transpalantului de plămâni. A vrut să plece în străinătate, dar cele mai multe clinici l-au refuzat pentru că România nu mai are un acord cu Eurotransplant. S-a optat pentru India, dar, până au fost gata actele, Călin s-a stins la Institutul Marius Nasta din Capitală. Avea 29 de ani.

„El ar fi trebuit să plece în India pentru transplant, dar cei de la compania aeriană au cerut un aviz medical pentru zbor. Niciunul dintre doctori nu a putut semna că rezistă zborului şi atunci ne-am îndreptat către alte clinici din Europa. Răspunsul a fost negativ din cauză că boala lui era foarte gravă şi nu se putea face operaţia în ţară. Pentru el, din păcate, a fost mult prea târziu”, spune Ioan Toma, unchiul lui Călin.

Medicii au făcut tot ce se putea dar, din păcate, viața lui Călin atârna de un fir de păr. 

„Pacientul s-a internat la noi în urmă cu şase zile. A fost internat direct în terapie intensivă. Era într-o stare foarte proastă. Boala de care suferea era foarte severă şi foarte rară. Se pare că de când a fost diagnosticat avea simptome severe”, spune Irina Strâmbu, purtător de cuvânt Marius Nasta.

Indignat pe situația în care se afla, Călin Farcaș scria un mesaj în urmă cu doar trei luni:

„Împreună trebuie să tragem un semnal de alarmă faţă de sistemul nostru de sănătate, care, în timp, a ajuns la acest stadiu, să nu îţi mai poată acorda ajutorul de care ai nevoie. În această situaţie sunt eu acum, dar mâine poate fi oricine”, spunea Călin. 

„Credem ca un sistem medical viabil trebuie sa aiba o politica coerenta si  sa sustina nevoile pacientilor. Resursele trebuiesc orientate acolo unde este nevoie si nu sa asteptam ani de zile sa  sa apara o lege. Asta inseamna evolutie si pana la urma un beneficiu pentru noi toti” a precizat presedintele Colegiului Pacientilor, Cristian SAS.

Asociatie de pacienti Colegiul Pacientilor, drepturile pacientilor, sanatate

Sa o ajutam pe Miruna-Maria!

Sa o ajutam pe Miruna-Maria!

„Buna, numele meu este Ivașcu Miruna Maria si am 5 anișori, am fost diagnosticata pe data de 17 mai cu o tumora la coloana. Mai precis doctorii mi-au zis ca am o tumora mare si 2 mai mici ! De 3 săptămâni nu mai pot merge in picioare si doctorii au zis ca sunt șanse de 1% sa mai pot merge vreodată ! Luni pe data de 21 Mai voi intra in operație de urgenta si după aceea vor urma procedurile de chimioterapie! In momentul de fata parintii mei au luat in vedere mai multe variante pentru tratament in Germania sau Viena ! Îmi doresc foarte mult sa pot merge din nou si sa ma pot juca cu ceilalți copii de vârsta mea ! Familia mea este alături de mine dar nu avem posibilitățile materiale sa începem un tratament atât de scump . In momentul de fata sunt internata la spitalul de copii Marie Curie ! Stiu ca am un drum lung si greu de parcurs dar eu si părinții mei suntem pregătiți sa înfruntăm acest obstacol peste care speram ca vom trece cu bine! Insa fara ajutorul dumneavoastră nu am nici o șansă !

Daca doriți sa o ajutati pe Miruna o puteți face si in conturile deschise pentru ea titular fiind Ivascu Marian Marius tatăl fetiței.

Cont RON: RO69 INGB0000999907967928
Cont EUR: RO90INGB0000999907967938

Va mulțumim pentru solidaritatea si suportul dumneavoastră!”

 

https://www.facebook.com/donate/2425828410768057/

Asocialie de pacienti, drepturile pacientilor, sanatate

Felicitari USR, in cateva zile ati reusit sa scapati de vreo 10.000 de voturi posibile

Pozitia Societatii Romane de homeopatie.

SCRISOARE DESCHISA CATRE USR

HOMEOPATIA PENTRU NESTIUTORI

Homeopatia este veche.

Homeopatia este o modalitate holistica de tratament, bazata pe principiul analogiei, inteleasa ca similitudine, enuntat de catre Pythagoras in secolul VI i.e.n.: “Vei afla, pe cat ii este ingaduit unui muritor, ca natura este in toate punctele asemenea cu sine insasi”, consemnat de discipolii sai in “Hieros Logos”.

Hippocrate in secolul V i.e.n. a aplicat acest principiu in medicina, orientat catre o intelegere holistica a omului bolnav. Considerand unitatea om-mediu esentiala in terapeutica, Hippocrate a stabilit trei orientari fundamentale in arta medicinii:

– legea contrariilor

– legea similitudinii

– natura vindecatoare

Samuel Hahnemann (1755-1843), la sfarsitul secolului 18, a reluat principiul similitudinii, a formulat teoria homeopatiei, principiile ei de baza si tehnica de preparare a medicamentului homeopatic in doze infinitezimale dinamizate.

Dupa terminarea studiilor medicale Hahnemann a fost recomandat baronului von Bruckenthal si astfel ajunge la Hermannstadt, Sibiul de astazi, ca bibliotecar, pentru o perioada de 1 an si 7-8 luni, intre august 1777 si aprilie 1779, cand se intoarce in Germania, sustine examenul de doctor in medicina si incepe sa practice.

Dupa moartea sa in 1843 discipolii sai au creat scolile homeopatice germana, franceza si anglo-saxona.

In Romania au fost homeopati minunati a caror amintire a ramas vie pentru toti cei care i-au cunoscut: Nicolicescu, Barbulescu, Fulga, Bratu, Nicea, Parvulescu, Aurian-Blajeni, Tiberiu Ionescu, Polihroniade si ultimul pe care-l numesc, pentru care nutrim nesfarsita afectiune si consideratie, elev al lui Nicolicescu si profesor al nostru, Profesor Doctor Docent Gheorghe Bungetzianu.

O personalitate cu totul aparte in istoria homeopatiei romanesti, dar si mondiale, a fost Johann Martin Honigberger (1795-1869) – farmacist sas din Brasov, care timp de 50 ani a strabatut drumurile Asiei, Europei si Africii, a avut o viata plina de aventuri si cu multe actiuni de pionerat. Ajuns medic de curte al maharajahului Ranjit Singh (Lahore) a introdus pentru prima data in India tratamentul homeopatic al dr-lui Samuel Hahnemann.

In 1915 se infiinteaza la Sibiu, pe langa Farmacia “La vulturul negru”, o sectie de Farmacie homeopata, astazi muzeu.

In 1947 ia fiinta “SOCIETATEA DE HOMEOPATIE DIN ROMANIA” cu personalitate juridica, initiatorii ei fiind Dr Nicolae Nicolicescu, Dr Tiberiu Ionescu, Dr Constantin Barbulescu, Dr Nicolae Gruia-Ionescu, Dr Corneliu Aurian Blajeni, Dr Gheorghe Bungetzianu, Farm. Victor Iacobi, Farm. Alexandru Pop.

In 1969 Ministrul sanatatii Dr Dan Enachescu oficializeaza practica homeopatica in Romania.

In 1980 Centrul de Perfectionarea medicilor si farmacistilor al Ministerului Sanatatii organizeaza primul Curs de initiere in Homeopatie la Bucuresti, astfel s-au pus bazele invatamantului homeopatiei in tara noastra, care a rezistat cu

cerbicie in vremea comunista, chiar si in timpul urgisit al infierarii meditatiei transcedentale, cand Prof Dr Victor Sahleanu, care participase la o demonstratie a ei, a fost inlaturat de la conducerea Sectiei de Homeopatie din cadrul USSM, preluata in acel an 1984 de catre Dr Doc Gheorghe Bungetzianu.

In 1990 Sectia de Homeopatie redevine SOCIETATEA ROMANA DE HOMEOPATIE (SRH), autonoma.

In 2007 SRH s-a afiliat la ECH (Comisia Europeana de Homeopatie) si invatamantul homeopatic din Romania a primit Acreditare ECH pentru echivalare cu Diploma ECH.

In 2016-2017 SRH a contribuit la Standardul European CEN/TC 450 pentru servicii de sanatate oferite de medici care au calificare suplimentara in Homeopatie.

Au fost scrise și traduse cărți de homeopatie de către membrii SRH si apropiatii lor, printre care volume importante pentru învățământul și practica homeopatică:

 Manual de Homeopatie, autori Dr Gheorghe Bungetzianu și Dr Pavel Chirilă,

 Homeopatia, teorie si practică, autor Dr Corneliu Aurian Blăjeni,

 Tratament Homeopatic, îndreptar de simptome și semne, autori Dr Maria Chirilă și Dr Pavel Chirilă,

 Repertoriul Homeopatic, autor Dr Gheorghe Bungetzianu,

 Materie Medicală Clinică Homeopatică, autori Dr Gheorghe Bungetzianu și Dr Gheorghe Jurj,

 Repertoriul Kent Plus, autor Dr Ioan Teleianu,

 cărțile d-nei dr. Sorina Soescu: Lac-uri, Remedii florale Bach, Remedii homeopatice din păsări și insecte etc.

 traduceri din Margery Blackie: Homeopatia clasică și Pacientul, nu tratamentul (dr. Sorina Soescu), din Roger Morrison: Ghid practic de remedii homeopatice: traducere de dr. Dorin Dragoș si dr. Maria Mălai, din Samuel Hahnemann – Organonul Medicinii: tradus de dr. Ofelia Lugojan, o altă traducere aparținând doctorului Marius Radu.

 Farmacologie Homeopata (ecologica) – autor Dumitru Dobrescu, M.D.. Pharm., Profesor de Farmacie si Homeopatie Universitatea de Medicina si Farmacie Bucuresti, membru corespondent al Academiei de Stiinte Medicale

 Revista Română de Homeopatie fondată de dr Gheorghe Bungetzianu și dr Gheorghe Jurj în 1998, regretabil dispărută după decesul doctorului Bungetzianu.

Incepând din anul 1982, anual s-au ținut Simpozioane sau Congrese – in 2017 al XXXII-lea Congres National de Homeopatie SRH “Aniversarea a 70 de ani de la infiintarea SRH. Unitate in diversitate.”

In toti acesti ani am practicat Homeopatia cu abnegatie si am cautat sa ne imbogatim cunostintele din surse consacrate, atat cele homeopatice, cat si medicale alopatice, medicina fiind profesia noastra.

Homeopatia nu anuleaza medicina alopata, Homeopatia este o alta unealta de lucru in aceasta meserie, trebuie sa fii medic dedicat, sa ai cunostinte medicale aduse la zi, altfel nu faci fata consultatiei homeopatice care cere timp si o intelegere totala a persoanei pacientului, pentru a-i putea gasi medicamentul homeopatic potrivit anume lui, care se poate administra singur sau impreuna cu medicatia alopata. Beneficiul este al bolnavului.

Consultatia homeopatica cere cunostinte, rabdare si timp, nu costa mult pe pacient, iar tratamentul homeopatic costa si mai putin (incurca? pe cine?) si cere cunostinte si timp si drag de lucrul pe care il faci.

Nu ne obligam pacientii la acest tratament, nu le anulam medicamente vitale lor.

Pacientii ne cauta si ne recomanda daca se simt multumiti de tratamentul nostru.

Este drept ca medicamentul homeopatic nu poate fi demonstrat cu metodele materiale obisnuite, dar oare chiar trebuie musai aratat pe cantar?

Cercetarile recente il trimit pe terenul nanomedicinii. (incurca si asta?)

Proiectul de lege al USR este o aberatie neasteptata, uimitoare si dezamagitoare pentru noi si pacientii nostri, din partea unei formatiuni politice de la care asteptam cu totul altceva.

Felicitari USR, in cateva zile ati reusit sa scapati de vreo 10.000 de voturi posibile, sigur mai multe in minus in continuare.

Dr Doina Pavlovschi, Presedinte SRH

Medic primar Neurologie cu atestat in Psihiatrie si Homeopatie

Responsabil National pentru studii complementare Homeopatie

Colegiul Pacienţilor Timiş face un apel umanitar!

Colegiul Pacienţilor Timiş face un apel umanitar!

Un tânăr de 18 ani din Reșița, Gafteniuc Sebastian, internat la Casa Austria în urma unui grav accident rutier care a avut loc între Timişoara – Arad; are un rinichi, a rămas şi fără splină, plămânii sunt plini cu cheaguri de sânge, iar mâna stângă trebuie refăcută.

Situaţia financiară a familiei sale este grea şi are nevoie de ajutor pentru copilul care a fost victima acestei tragedii.

“Teribilul accident s-a petrecut pe autostrada Timişoara-Arad, iar şoferul şi alte trei persoane au ajuns la spital. Poliţiştii îi reproşează şoferului că ar fi circulat cu viteza mult prea mare. În maşina cu volan pe dreapta erau 3 băieţi şi două fete cu vârste cuprinse între 16 şi 24 de ani. Se îndreptau spre Arad (…). În spatele maşinii lor erau alţi prieteni care, potrivit poliţiştilor, goneau cu viteză nebună. La un moment dat, automobilul condus de un tânăr de 21 de ani a lovit parapetul care separă cele două sensuri ale autostrăzii, vehiculul a fost proiectat în afara şoselei, iar un băiat care stătea la mijloc, pe bancheta din spate, a murit”, spun reprezentanţii Colegiului Pacienţilor Timiş.

Prietenul şoferului susţine că dintr-o dată a văzut fum din roţile din spate, “a pierdut controlul volanului, a lovit parapetul din stânga, după care a fost proiectat peste balustradă, în aer, s-a dat maşina peste cap”.

La faţa locului au sosit mai multe ambulante, un elicopter SMURD, iar cel de la volan şi un pasager de 18 ani sunt în stare gravă.

Prietenii şoferului povestesc că maşina a fost cumpărată recent din Anglia şi iau în calcul o defecţiune tehnică. “Maşina va fi supusă unei expertize, dar poliţiştii au deschis deja un dosar penal pentru ucidere din culpă şi vătămare corporală”.

Colegiul Pacienţilor Timiş întăreşte apelul: ajutaţi un tânăr de 18 ani, pentru viaţă. Cei ce vor să ajute, pot contacta Filiala Timiş a Colegiului Pacienţilor, pe adresa de mail a preşedintelui acestuia, Dorin Raţă, la adresa: dorin.rata@colegiulpacientilor.org

Preluat din: https://www.ziuadevest.ro/un-tanar-de-18-ani-cu-grave-sechele-dupa-un-accident-rutier-este-la-casa-austria-si-are-nevoie-de-ajutor/

Colegiul Pacientilor protesteaza fata de decernarea la „Gala Femeilor care Dăruiesc Sănătate”, a premiului pentru „rolul său activ în societate” dnei. Olivia Steer

Colegiul Pacientilor protesteaza fata de decernarea la „Gala Femeilor care Dăruiesc Sănătate” desfasurata ieri 18 Aprilie, a premiului pentru „rolul său activ în societate” dnei. Olivia Steer cunoscut activist anti-vaccinare si cere organizatorilor retragerea premiului.

Dna. Olivia Steer este cunoscută pentru poziţia sa anti-vaccinare motiv pentru care consideram aberanta decernarea acestui premiu in cadrul unui eveniment legat de sanatate.

Mai surprinzator este ca premiul a fost oferit sub nasul dnei. Rodica Nassar, secretar de stat în Ministerul Sănătăţii, dar şi Răzvan Vulcănescu, preşedintele Casei Naţionale de Asigurări de Sănătate.

Tramim o situatie absurda si nu intelegem cum compani de prestigiu ca Medicover, Aqua Carpatica, Ocean Fish, EuroIns, Clinicile Stomatologice Trident şi BioOrtoclinic dar si altele isi leaga numele de astfel de evenimente care in mod evident nu au nimic de a face cu sanatatea si ratiunea.

Reamintim ca Organizatia Mondiala A Sanatatii (WHO) avertizeaza asupara riscurilor legate de ne-vaccinarea copiilor si cresterea intensitatii capaniilor anti-vaccinare fapte ce au potentialul de a genera epidemi cum este cea de rujeolă ce a ucis deja peste 50 de copii şi a imbolnavit alte 15.000 chiar la noi in tara.
olivia steer anti vaccinare postari