Boala nu te intreaba cand vrei sa vina

Boala nu te intreaba cand vrei sa vina. Boala nu discrimineaza, nu alege dupa varsta, nu cauta sa faca dreptate intre buni si rai. Boala vine pe nepusa masa si acel „nu o sa mi se intample mie” se dovedeste a fi un scut inexistent in fata momentului in care sanatatea decide sa te saboteze. Si eu stiu, pentru ca am fost si eu acel om caruia nu i se intampla niciodata nimic.

Sa va povestesc asadar despre mine. Anul trecut, pe cand aveam 29 de ani, eram o tanara care se mandrea cu o sanatate aproape de fier: o raceala ocazionala la schimbarea de sezon sau o forma usoara de varicela in liceu. Sport, inot, alergat, ridicat greutati, ma simteam wonderwoman cand terminam un antrenament si ma apucam imediat de urmatorul. Am crescut la bunici la tara, asa ca am mancat dintotdeauna constant si cu mare pofta patrunjel, pastarnac, urzici, leurda si alte verdeturi cu nume dubioase culese de pe camp. Eram eu si corpul meu care nu ma lasase niciodata, la bine si la greu.

Pasul 1. Toate bune si frumoase si sanatoase pana in septembrie 2017, anul trecut dupa cum spuneam, cand intr-o zi de joi, asteptand o prietena medic endocrinolog pe patul din cabinetul ei, dintr-o pura intamplare si mai mult o joaca, m-am trezit pac, cu un aparat ecograf pe gatul meu – „Hai sa-ti fac o ecografie daca tot esti aici si m-ai asteptat atata”. Imi amintesc si acum ca am intrebat-o – spre rusinea mea- daca si barbatii si femeile au tiroida, atat de putine stiam despre acest subiect. Am vazut-o ca se schimba la fata, mi-a zis ca am un nodul care arata ciudat si ca trebuie sa ii facem o punctie. „Punctie? Cum adica? Sa imi bage un ac in gat? Ca sa vada ce? Nu o sa mi se intample mie”.

Pasul 2. Intrebi in stanga si in dreapta unde sa faci punctia. „La Parhon. Anatomul patalog de acolo este cel mai bun din Romania, cel mai precis, dar vezi ca ia spaga, dar na, ce zice el, e lege. Ah, si vezi ca e greu sa intri la el”. Asa ca ce sa faci? Te duci la Parhon in Bucuresti si te asezi la coada. La coada e impropriu spus, pentru ca in holul rotund din fata cabinetului anatomo-patologului era o mare de oameni, de exemplu, miercuri la 8.30 dimineata cand am ajuns eu. Liste nescrise, cu o ordine mai mult bazata pe memoria vizuala a celor care tineau cu dintii de locul lor, dictau ordinea. Era oameni veniti din toata tara. Mai bogati, mai saraci, cei mai multi mai saraci, in fata noastra intrau urgentele din spital si oameni imbracati mai bine care intrau cu cineva de mana. Degeaba vociferam noi, plebea. „Ne asteapta” – ni se raspundea taios. Si da-i si stai. Toata smecheria era sa nu te misti de acolo, sa nu te duci la toaleta ca fraierul, cum li s-a intamplat unora fix cand a iesit doctorul pe sala si a strigat poruncitor: „Doar pe voi astia de aici va mai primesc. Care nu e aici sa fie sanatos”. Femeia aia care se dusese la toaleta cu copilul ei degeaba l-a implorat plangand. Nu a mai primit-o. Venise de la Galati cu microbuzul de 6 dimineata. Bine, adevarul e ca nici nu parea ca are multi bani. Cred ca doar isi platea contributiile la stat si venise numai pe cardul de sanatate.

Intru si eu la 4 jum (16:30) in cele din urma – ce bine! ca stateam in holul purgatoriului de 8 ore si renuntasem deja sa beau apa de vreo 3. „Da, domnisoara,, intindeti-va acolo”. „Stiti, eu am si o ecogra..” „Nu ma intereseaza. Am zis sa va dezbracati de bluza si sa va intindeti”. Asa ca ce sa faci? Te dezbraci de bluza si te intinzi. Se uita cu ecograful, se stramba, ia o foaie cu un orar, noteaza scurt si apasat si imi zice „te duci si iti faci calcitonina, daca iti iese mare, vii aici si te bag urgent pe masa sa te taiem. Daca nu, vineri pe 15 septembrie la 10 dimineata vii sa iti fac punctia.” Ce? Calcitonina? Operatie? Despre ce vorbeste? Pana sa il intreb, deschide usa  si il striga pe urmatorul. Asa ca ma apuc sa caut pe google si incep sa mai sun ce prieteni medici am. Te descurci cum poti. In fine, ma duc sa imi fac acest bau-bau de calcitonina, iese bineinteles mica, pentru ca eu sunt un om puternic si sanatos si vineri pe 15 septembrie la 10 dimineata am venit sa imi faca punctia. „Destul de repede ai fost programata de pe o saptamana pe alta” mi-au zis multi. Ce sa zic? Cred ca ma imbracasem cu hainele bune si parea ca am bani.

Am intrat la ora 1, dar ce mai contau 3 ore in plus de asteptat? Am repetat procedura cu intinsul si dezbracatul, mi-a facut faimoasa punctie, iar eu am rezistat fara sa scrasnesc, pentru ca asa cum v-am spus, eu sunt tare puternica si nu ma intimideaza ace bagate fara anestezie in gat sau cand mi se spune „sa nu  te misti, sa nu faci hemoragie interna”. Intra, iese, pune celulele pe o lamela, si eu, intrucat fusesem prevenita ca exista o cutuma pentru care ma pregatisem de dinainte, il intreb ceea ce nu stiam nici cum sa formulez: „si.. spuneti-mi, cum se procedeaza? Cat va datorez? Cand vin rezultatele?…”. Raspunsul lui? Scurt si taios: „Domnisoara, depinde cat de urgent e.”.[pauza de consternare] Cat de urgent e? Cat de urgent era? Cat de urgent era sa stiu daca e malign sau nu? In 5 secunde am strabatut mintal toate buzunarele portofelului meu, am inmultit cu ecuatia urgentei, am adaugat sporul de sanatate si pentru ca citisem ca pretul de la casierie pentru punctie este de 270 lei (bani pe care spitalul nu i-a incasat), mi-a reiesit urgent un rezultat de 100 euro. A fost intr-adevar un calcul matematic bun, pentru ca in 1h30 m-a rechemat la el in cabinet. Si aici incepe o sceneta extrasa din teatrul absurd.

In timp ce se uita spre ecranul calculatorului si tasteaza cu putere pe o tastatura ingalbenita de timp, cu butoane care scot un zgomot de masina de scris, incepe: „In Japonia.. In Japonia, da? In Japonia, medicii pot tine sub observatie acesti noduli”. Pauza. „Dar la noi nu. Doar in Japonia.” Pauza. „Intelegeti ce va zic?” Se intoarce spre mine si se uita pe sub ochelari. Eu zic nu. Intre timp da foaia la print si mi-o inmaneaza, in timp ce ii suna telefonul si raspunde. Eu nu inteleg ce citesc, sunt 5 randuri pe care scrie: nuclear nuclear nuclear inflamator nuclear cuvant neintelegibil si iar nuclear. „Da, draga da.. Aoleu! Ce e la noi in conducere acum, da, draga ca si-a pus-o pe aia de la minister, ce sa iti mai povestesc.. ca asa e la noi in tara. Da, draguta, da”. Eu in continuare citeam „nuclear nuclear nuclear”, si nu intelegeam nimic. Incheie convorbirea si revine: „da, deci, ati face bine sa va scoateti cat mai repede tiroida.” Eu: „Pai, nu inteleg.” „Domnisoara, daca vreti sa intelegeti, daca nu, va priveste”. Eu nu intelegeam de ce sa scot din mine un organ despre care, repet, abia aflasem ca exista, daramite sa mai cred ca e si defect. „Deci, va rog” – arata cu mana spre usa. Ok… „As vrea sa duc lamele si la un alt laborator pentru a 2 opinie, e totusi o…” – moment in care se dezlantuie: „ce? Credeti ca isi pune altcineva parafa pe alt rezultat? Dumneavoastra stiti cine sunt eu? Le luati, dar le luati cu semnatura! Sa va fie bine inteles”. Si asa am iesit plangand, semi-umilita din nou, complet confuza despre nuclearul ala, dar victorioasa ca nu mi-am parasit celulele in vortexul de la piata Aviatorilor in care realitatea are alte reguli.

Pasul 3 – Acceptarea ideii ca nodulul e malign si ca trebuie operat urgent. Sun in stanga si dreapta toti prietenii, care isi suna toti prietenii, care gasesc toti medicii, care sa imi spuna despre cei mai buni chirurgi care fac aceasta operatie la noi. Vorbesc cu 2 dintre ei. Ambii imi spun acelasi lucru: Romania este o tara cu risc crescut de afectiuni ale tiroidei, cel mai probabil din cauza accidentului din 1986 de la Cernobil. Toata fasia Bucuresti – Buzau – Moldova pare sa fie plina de tiroida autoimuna, Hashimoto, noduli maligni. Intrucat populatia merge arareori sa faca preventiv o ecografie, chirurgii ajung sa opereze nu numai 8-900 de pacienti pe an, dar cazurile in sine care ajung la spital sunt adesea in stadiu avansat, cand deja problema este grava, iar interventia presupune riscuri mai mari.

Apoi incep sa invat despre aceste riscuri asociate: aflu ca tiroida este situata foarte aproape de nervul laringeu recurent, iar rezectia ei trebuie sa nu lezeze sub nicio forma acest nerv intrucat este cel care controleaza vorbirea. In strainatate, acest nerv este evidentiat in timpul operatiei printr-un aparat care emite impulsuri electrice. La noi, deoarece acest aparat lipseste, chirurgii lucreaza „pe orb” si nu pot stii daca ating nervul decat dupa operatie, cand pacientul este rugat sa vorbeasca. Daca poate. „Draga mea, eu nu pot sa iti garantez vocea dupa interventie, suntem limitati de… imprejurari. Facem si noi ce putem” – mi-a spus oarecum cerandu-si scuze primul chirurg cu care am discutat.

Prin urmare, in cadrul procedurii efectuate la noi in tara, chirurgul obisnuieste sa lasa un strat mai gros de celule tiroidiene, ca sa nu se apropie prea mult de nerv. Dezavantajul este ca, cu cat raman mai multe celulele tiroidiene, cu atat vor trebui facute mai multe sedinte de iod radioactiv ulterioare, pentru a distruge chimic ceea ce bisturiul nu a taiat mecanic – asta in cazul in care se confirma diagnosticul.

Si ajungem astfel la o alta hiba procedurala despre care am aflat in decursul operatiei. Intrucat diagnosticul de malignitate trebuie confirmat, protocolul medical spune ca mai intai trebuie extrasa jumatatea bolnava din tiroida, suturata incizia, asteptat rezultatul anatomo-patolog timp de 3 sapt, si in cazul in care vine pozitiv, intervenit din nou pentru extragere si jumatatea ramasa. Deci, de parca riscurile impuse nu erau deja indeajuns de mari, statul te cam obliga sa faci interventia asta de 2 ori in decurs de 1 luna. In strainatate, protocolul permite un examen extemporaneu, adica pe masa de operatie anatomo-patologul examineaza jumatatea scoasa si decide pe loc daca nodulul e malign sau nu – daca pastram sau nu si cealalata jumatate. Astfel, se rezolva totul intr-o singura interventie.

Asa ca ma sperii si incep sa caut un chirurg in afara. „Nu se poate, vreau sa imi pastrez vocea”, „Nu se poate, trebuie sa ma misc repede, daca a inceput deja sa se raspandeasca?”, „Nu se poate, nu mi se intampla mie”. Ei bine, ghici ce? Mi se intampla mie… Ca sa ma intelegeti, balanta contului meu de lei era cam de 2000 lei, din care mai aveam de platit si rata la prima casa pana la urmatorul salariu de peste 2 saptamani; iar contul de euro avea -2 euro (da, da, minus – comisioane, dobanzi, sau cine stie ce fac ei acolo). Nu castig nici mult, nici putin; nu am copii, nu am persoane in intretinere, am doar o rata la apartament si imi duc salariul de la o luna la alta. Ideea e ca nu iti pui niciodata bani deoparte pentru cazuri din astea pentru ca: 1. Nu iti ajung sa pui deoparte si 2. Oricum, nu mi se intampla mie.

Deci, desi nu aveam bani, incep si caut. Nu te gandesti cum, te gandesti ca trebuie sa rezolvi. Imi sun iar colegi de liceu, de facultate, vecini, si ei suna mai departe, „hai ca am gasit un chirurg in Israel”, „si eu unu in Anglia”, „si eu unu in Viena”, „si eu tot pe ala din Viena”. Bingo. Am ales Viena pentru simplul motiv ca acel chirurg mi-a fost recomandat din doua surse diferite. I-am scris intr-o vineri, mi-a raspuns in cateva ore, mi-a explicat intr-un mail lung scris pe capitole si cu culori diferite ce problema am si cum se poate rezolva, care sunt optiunile, ce se intampla daca nu fac operatia, m-a intrebat daca pot sa vin in 5 zile si mi-a spus cat costa. Si acum imi amintesc, mi s-au taiat picioarele cand am vazut 15.000 euro. Plus ca mai aveam aia 2 euro datorie la banca.

Cumva, nu stiu cum, sau stiu, dar nu inteleg, de la toti oamenii minunati (a se citi care fac minuni) de la locul meu de munca, de la incredibilii mei prieteni, au pus toti mana de la mana de la mana de zeci de ori, si in 5 zile am avut banii, am virat avansul, am luat biletul de avion si m-am dus inainte increzatoare, fara sa ma indoiesc nicio secunda ca operatia nu va iesi perfect. Si am avut parte de oameni care nu m-au facut sa plang, care mi-au vorbit frumos, care m-au mangaiat cand plangeam de frica, si de o operatie fara nicio complicatie, cu o cicatrice mica si m-am si ales cu o excursie la Viena.

Acum – Pasul 4. Tiroida fusese extrasa complet, pentru diagnosticul se confirmase: nodul malign – carcinom papilar. Mi se intamplase mie. Ba mai mult, incepusera sa fie afectati si ganglionii din jur, boala incepuse sa treaca mai departe in statiile sistemului limfatic si era o problema de timp pana sa isi faca tabara in alta parte a corpului… poate nu mai eram eu sanatoasa, dar cu siguranta, eram extrem de norocoasa pentru ca am descoperit asta la timp. Acum trebuia ca restul celulelor ramase in corp sa dispara printr-un tratament de iod radioactiv. Celulele tiroidiene mananca iod, asa ca urma sa le dam iod otravit. Din acest motiv, cu o luna inainte de tratament, nu am avut voie sa mananc nici un aliment cu iod, cu scopul de o infometa cat mai mult celulele si de a face tratamentul cat mai eficient. In gandul meu, m-am bucurat pentru ca stiam ca tratamentul asta se face si la noi. In practica a fost mai complicat.

Protocolul medical spune ca perioada optima de initiere pentru a interveni cat de rapid posibil inainte de o eventuala raspandire ulterioara a celulelor bolnave este de 4-6 saptamani de la operatie. In Romania, existau anul trecut in total 11 paturi pentru toti pacientii din tara: cateva la Parhon, cateva la Fundeni si cateva la Chiricuta Cluj. Si 3 la prefectura si 2 la primarie.. Prin urmare, dupa interventii si telefoane si alte pile, mi s-a spus ca pot sa ma programeze undeva peste 4 luni. Sau si mai repede, depinde cati bani am. Adica depinde de cati bani dau ca sa ma bag in fata unuia care a dat bani mai putini, peste banii pe care oricum i-am dat amandoi pe fluturasul de salariu luna de luna – eu, timp de 8 ani.

Si ca mai mult… si acum vine una tare: pentru ca iodul asta e scump, poate pacientul nu primeste intotdeauna doza de care are nevoie. Si i se da o supa lunga si mai e rechemat si peste 1 an, si peste 2, si peste 5, asta daca boala nu se raspandeste intre timp si are statul noroc si mai scapa de cate unul dintre noi..

Asa ca iata-ma din nou la Viena peste 4 saptamani, targul de Craciun avea un om in plus care bea vin fiert, dar care se pregatea de internare. 5 zile am hibernat in subsolul spitalului AKH, pentru ca emiteam radiatii. 5 zile mi-au lasat mancarea la usa si imi strigau ceva deloc romantic in limba aceasta a dragostei care este germana. Am iesit si m-am mai izolat cateva zile intr-o camera de hotel. M-am spalat încontinuu, am baut apa încontinuu, ca sa iasa iodul din mine. Dupa tratament, o luna m-am simtit ingrozitor. Nu ma puteam ridica de pe canapea, dormeam încontinuu, eram slabita si nu stiam cand era zi sau noapte.

Acum sunt bine. Ma bucur ca tratamentul meu nu m-a afectat fizic, nu mi-a cazut parul, cicatricea ramasa nu este deloc mare. Acum nu am voie sa raman insarcinata 12 luni, pana la urmatorul control care ar trebui sa imi spuna ca am scapat complet. Prevazatoare fiind pentru acest din urma control, am zis sa merg din timp la Parhon, sa ma programez din ianuarie pentru noiembrie. Dupa ce am ajuns printr-o combinatie de pile si asteptat la coada timp de 3 ore ca sa intru la medicul care se ocupa de tratamentul cu iod, acesta se uita peste dosarul meu si il impinge la loc catre mine: „Asa, si la mine de ce ati venit?”. Mi s-au umezit ochii instant. Nu mai eram la fel de puternica precum inainte. „Ca sa ma programez din timp pentru noiembrie…” „Veniti in august pentru noiembrie, e prea devreme” „Stiti, data trecuta nu a fost timp suficient…” „In august!”. Si uite asa, de fiecare data cand plec de la Parhon, plec plangand.

Sunt bine, sanatoasa, si fara complicatii, acum ca m-am dus in afara. De la Viena pare adesea sa vina salvarea. Am auzit ca si in Turcia au centre bune. Dar de Franta care stiti ceva? De ce este nevoie sa strabatem mii de km pentru a beneficia de tratament si pentru a capata compasiune pentru durerea noastra, cand noi tot ne-am dori atat de tare alinarea cuvintelor mamoase de acasa ale graiului romanesc atunci cand ne e mai greu? Nu am vrut sa plec, dar vedeti si dumneavaostra… nu am avut de ales. Nu ma plang totusi, pentru ca eu am putut pleca. Dar ce facem cu restul dintre noi? Cei care stau in spitale pline de infectii nosocomiale, pentru care nimeni nu isi asuma raspunderea, ba chiar cu care se lauda. „Avem tot ce ne trebuie…”, imi amintesc de la Colectiv si mi se ridica parul pe ceafa. Cum sa lasi oamenii sa moara cu bunastiinta pentru mine este un mister. Cum sa detii mecanismele sa faci o schimbare si sa nu o faci este o enigma. Aceasta detasare de empatie, de responsabilitatea celor carora le este incredintata viata noastra a devenit deja o actiune criminala a celor care sunt ignoranti. Articolul 34 din Constitutie poarta titlul “Dreptul la ocrotirea sănătăţii” si spune ca: (1) Dreptul la ocrotirea sănătăţii este garantat si (2) Statul este obligat să ia măsuri pentru asigurarea igienei şi a sănătăţii publice. Daca mai marii acestei tari au uitat aceste cuvinte, eu zic sa incepem sa le reamintim si apoi, sa ne cerem dreptul la viata.

Tanar ucis de un sistem medical bolnav!

Tanar ucis de un sistem medical bolnav!

Călin Farcaș, tânărul din Brasov, care avea nevoie de un transplant de plamani, s-a stins.

Ajuns intr-un sistem medical bolnav, fara o legislatie coerenta acest tanar nu a mai avut sansa la viata. Maine putem fi oricare dintre noi,  o victima a unui sistem incorsetat si depasit de realitate.

Cazul lui Călin Farcaş a devenit cunoscut în luna aprilie când, împreună cu familia și prietenii, și-a cerut dreptul la viață. Diagnosticat cu o afecţiune severă la ambii plămâni, Călin aștepta de doi ani transplatul salvator, dar autorităţile române nici măcar nu l-au pus pe o listă de aşteptare.

Luni noapte, inima lui a încetat să mai bată. Alături de familie, prietena din copilărie i-a fost alături până la capăt.

„A fost super optimist, nu am cuvinte. Era super implicat şi pentru alte personae, tot timpul era să ajute. Era foarte supărat pe statul român. El avea şansa la viaţă, nu i-a oferit-o. Cele mai mari piedici? Că nu avem acord semnat cu Eurotransplant”, spune Denisa, prietena din copilărie a lui Călin.

Oamenii au fost impresionați de povestea lui, iar Călin a reușit să strângă cei 200.000 de euro necesari transpalantului de plămâni. A vrut să plece în străinătate, dar cele mai multe clinici l-au refuzat pentru că România nu mai are un acord cu Eurotransplant. S-a optat pentru India, dar, până au fost gata actele, Călin s-a stins la Institutul Marius Nasta din Capitală. Avea 29 de ani.

„El ar fi trebuit să plece în India pentru transplant, dar cei de la compania aeriană au cerut un aviz medical pentru zbor. Niciunul dintre doctori nu a putut semna că rezistă zborului şi atunci ne-am îndreptat către alte clinici din Europa. Răspunsul a fost negativ din cauză că boala lui era foarte gravă şi nu se putea face operaţia în ţară. Pentru el, din păcate, a fost mult prea târziu”, spune Ioan Toma, unchiul lui Călin.

Medicii au făcut tot ce se putea dar, din păcate, viața lui Călin atârna de un fir de păr. 

„Pacientul s-a internat la noi în urmă cu şase zile. A fost internat direct în terapie intensivă. Era într-o stare foarte proastă. Boala de care suferea era foarte severă şi foarte rară. Se pare că de când a fost diagnosticat avea simptome severe”, spune Irina Strâmbu, purtător de cuvânt Marius Nasta.

Indignat pe situația în care se afla, Călin Farcaș scria un mesaj în urmă cu doar trei luni:

„Împreună trebuie să tragem un semnal de alarmă faţă de sistemul nostru de sănătate, care, în timp, a ajuns la acest stadiu, să nu îţi mai poată acorda ajutorul de care ai nevoie. În această situaţie sunt eu acum, dar mâine poate fi oricine”, spunea Călin. 

„Credem ca un sistem medical viabil trebuie sa aiba o politica coerenta si  sa sustina nevoile pacientilor. Resursele trebuiesc orientate acolo unde este nevoie si nu sa asteptam ani de zile sa  sa apara o lege. Asta inseamna evolutie si pana la urma un beneficiu pentru noi toti” a precizat presedintele Colegiului Pacientilor, Cristian SAS.

Asociatie de pacienti Colegiul Pacientilor, drepturile pacientilor, sanatate

Sa o ajutam pe Miruna-Maria!

Sa o ajutam pe Miruna-Maria!

„Buna, numele meu este Ivașcu Miruna Maria si am 5 anișori, am fost diagnosticata pe data de 17 mai cu o tumora la coloana. Mai precis doctorii mi-au zis ca am o tumora mare si 2 mai mici ! De 3 săptămâni nu mai pot merge in picioare si doctorii au zis ca sunt șanse de 1% sa mai pot merge vreodată ! Luni pe data de 21 Mai voi intra in operație de urgenta si după aceea vor urma procedurile de chimioterapie! In momentul de fata parintii mei au luat in vedere mai multe variante pentru tratament in Germania sau Viena ! Îmi doresc foarte mult sa pot merge din nou si sa ma pot juca cu ceilalți copii de vârsta mea ! Familia mea este alături de mine dar nu avem posibilitățile materiale sa începem un tratament atât de scump . In momentul de fata sunt internata la spitalul de copii Marie Curie ! Stiu ca am un drum lung si greu de parcurs dar eu si părinții mei suntem pregătiți sa înfruntăm acest obstacol peste care speram ca vom trece cu bine! Insa fara ajutorul dumneavoastră nu am nici o șansă !

Daca doriți sa o ajutati pe Miruna o puteți face si in conturile deschise pentru ea titular fiind Ivascu Marian Marius tatăl fetiței.

Cont RON: RO69 INGB0000999907967928
Cont EUR: RO90INGB0000999907967938

Va mulțumim pentru solidaritatea si suportul dumneavoastră!”

 

https://www.facebook.com/donate/2425828410768057/

Asocialie de pacienti, drepturile pacientilor, sanatate

Felicitari USR, in cateva zile ati reusit sa scapati de vreo 10.000 de voturi posibile

Pozitia Societatii Romane de homeopatie.

SCRISOARE DESCHISA CATRE USR

HOMEOPATIA PENTRU NESTIUTORI

Homeopatia este veche.

Homeopatia este o modalitate holistica de tratament, bazata pe principiul analogiei, inteleasa ca similitudine, enuntat de catre Pythagoras in secolul VI i.e.n.: “Vei afla, pe cat ii este ingaduit unui muritor, ca natura este in toate punctele asemenea cu sine insasi”, consemnat de discipolii sai in “Hieros Logos”.

Hippocrate in secolul V i.e.n. a aplicat acest principiu in medicina, orientat catre o intelegere holistica a omului bolnav. Considerand unitatea om-mediu esentiala in terapeutica, Hippocrate a stabilit trei orientari fundamentale in arta medicinii:

– legea contrariilor

– legea similitudinii

– natura vindecatoare

Samuel Hahnemann (1755-1843), la sfarsitul secolului 18, a reluat principiul similitudinii, a formulat teoria homeopatiei, principiile ei de baza si tehnica de preparare a medicamentului homeopatic in doze infinitezimale dinamizate.

Dupa terminarea studiilor medicale Hahnemann a fost recomandat baronului von Bruckenthal si astfel ajunge la Hermannstadt, Sibiul de astazi, ca bibliotecar, pentru o perioada de 1 an si 7-8 luni, intre august 1777 si aprilie 1779, cand se intoarce in Germania, sustine examenul de doctor in medicina si incepe sa practice.

Dupa moartea sa in 1843 discipolii sai au creat scolile homeopatice germana, franceza si anglo-saxona.

In Romania au fost homeopati minunati a caror amintire a ramas vie pentru toti cei care i-au cunoscut: Nicolicescu, Barbulescu, Fulga, Bratu, Nicea, Parvulescu, Aurian-Blajeni, Tiberiu Ionescu, Polihroniade si ultimul pe care-l numesc, pentru care nutrim nesfarsita afectiune si consideratie, elev al lui Nicolicescu si profesor al nostru, Profesor Doctor Docent Gheorghe Bungetzianu.

O personalitate cu totul aparte in istoria homeopatiei romanesti, dar si mondiale, a fost Johann Martin Honigberger (1795-1869) – farmacist sas din Brasov, care timp de 50 ani a strabatut drumurile Asiei, Europei si Africii, a avut o viata plina de aventuri si cu multe actiuni de pionerat. Ajuns medic de curte al maharajahului Ranjit Singh (Lahore) a introdus pentru prima data in India tratamentul homeopatic al dr-lui Samuel Hahnemann.

In 1915 se infiinteaza la Sibiu, pe langa Farmacia “La vulturul negru”, o sectie de Farmacie homeopata, astazi muzeu.

In 1947 ia fiinta “SOCIETATEA DE HOMEOPATIE DIN ROMANIA” cu personalitate juridica, initiatorii ei fiind Dr Nicolae Nicolicescu, Dr Tiberiu Ionescu, Dr Constantin Barbulescu, Dr Nicolae Gruia-Ionescu, Dr Corneliu Aurian Blajeni, Dr Gheorghe Bungetzianu, Farm. Victor Iacobi, Farm. Alexandru Pop.

In 1969 Ministrul sanatatii Dr Dan Enachescu oficializeaza practica homeopatica in Romania.

In 1980 Centrul de Perfectionarea medicilor si farmacistilor al Ministerului Sanatatii organizeaza primul Curs de initiere in Homeopatie la Bucuresti, astfel s-au pus bazele invatamantului homeopatiei in tara noastra, care a rezistat cu

cerbicie in vremea comunista, chiar si in timpul urgisit al infierarii meditatiei transcedentale, cand Prof Dr Victor Sahleanu, care participase la o demonstratie a ei, a fost inlaturat de la conducerea Sectiei de Homeopatie din cadrul USSM, preluata in acel an 1984 de catre Dr Doc Gheorghe Bungetzianu.

In 1990 Sectia de Homeopatie redevine SOCIETATEA ROMANA DE HOMEOPATIE (SRH), autonoma.

In 2007 SRH s-a afiliat la ECH (Comisia Europeana de Homeopatie) si invatamantul homeopatic din Romania a primit Acreditare ECH pentru echivalare cu Diploma ECH.

In 2016-2017 SRH a contribuit la Standardul European CEN/TC 450 pentru servicii de sanatate oferite de medici care au calificare suplimentara in Homeopatie.

Au fost scrise și traduse cărți de homeopatie de către membrii SRH si apropiatii lor, printre care volume importante pentru învățământul și practica homeopatică:

 Manual de Homeopatie, autori Dr Gheorghe Bungetzianu și Dr Pavel Chirilă,

 Homeopatia, teorie si practică, autor Dr Corneliu Aurian Blăjeni,

 Tratament Homeopatic, îndreptar de simptome și semne, autori Dr Maria Chirilă și Dr Pavel Chirilă,

 Repertoriul Homeopatic, autor Dr Gheorghe Bungetzianu,

 Materie Medicală Clinică Homeopatică, autori Dr Gheorghe Bungetzianu și Dr Gheorghe Jurj,

 Repertoriul Kent Plus, autor Dr Ioan Teleianu,

 cărțile d-nei dr. Sorina Soescu: Lac-uri, Remedii florale Bach, Remedii homeopatice din păsări și insecte etc.

 traduceri din Margery Blackie: Homeopatia clasică și Pacientul, nu tratamentul (dr. Sorina Soescu), din Roger Morrison: Ghid practic de remedii homeopatice: traducere de dr. Dorin Dragoș si dr. Maria Mălai, din Samuel Hahnemann – Organonul Medicinii: tradus de dr. Ofelia Lugojan, o altă traducere aparținând doctorului Marius Radu.

 Farmacologie Homeopata (ecologica) – autor Dumitru Dobrescu, M.D.. Pharm., Profesor de Farmacie si Homeopatie Universitatea de Medicina si Farmacie Bucuresti, membru corespondent al Academiei de Stiinte Medicale

 Revista Română de Homeopatie fondată de dr Gheorghe Bungetzianu și dr Gheorghe Jurj în 1998, regretabil dispărută după decesul doctorului Bungetzianu.

Incepând din anul 1982, anual s-au ținut Simpozioane sau Congrese – in 2017 al XXXII-lea Congres National de Homeopatie SRH “Aniversarea a 70 de ani de la infiintarea SRH. Unitate in diversitate.”

In toti acesti ani am practicat Homeopatia cu abnegatie si am cautat sa ne imbogatim cunostintele din surse consacrate, atat cele homeopatice, cat si medicale alopatice, medicina fiind profesia noastra.

Homeopatia nu anuleaza medicina alopata, Homeopatia este o alta unealta de lucru in aceasta meserie, trebuie sa fii medic dedicat, sa ai cunostinte medicale aduse la zi, altfel nu faci fata consultatiei homeopatice care cere timp si o intelegere totala a persoanei pacientului, pentru a-i putea gasi medicamentul homeopatic potrivit anume lui, care se poate administra singur sau impreuna cu medicatia alopata. Beneficiul este al bolnavului.

Consultatia homeopatica cere cunostinte, rabdare si timp, nu costa mult pe pacient, iar tratamentul homeopatic costa si mai putin (incurca? pe cine?) si cere cunostinte si timp si drag de lucrul pe care il faci.

Nu ne obligam pacientii la acest tratament, nu le anulam medicamente vitale lor.

Pacientii ne cauta si ne recomanda daca se simt multumiti de tratamentul nostru.

Este drept ca medicamentul homeopatic nu poate fi demonstrat cu metodele materiale obisnuite, dar oare chiar trebuie musai aratat pe cantar?

Cercetarile recente il trimit pe terenul nanomedicinii. (incurca si asta?)

Proiectul de lege al USR este o aberatie neasteptata, uimitoare si dezamagitoare pentru noi si pacientii nostri, din partea unei formatiuni politice de la care asteptam cu totul altceva.

Felicitari USR, in cateva zile ati reusit sa scapati de vreo 10.000 de voturi posibile, sigur mai multe in minus in continuare.

Dr Doina Pavlovschi, Presedinte SRH

Medic primar Neurologie cu atestat in Psihiatrie si Homeopatie

Responsabil National pentru studii complementare Homeopatie

Colegiul Pacienţilor Timiş face un apel umanitar!

Colegiul Pacienţilor Timiş face un apel umanitar!

Un tânăr de 18 ani din Reșița, Gafteniuc Sebastian, internat la Casa Austria în urma unui grav accident rutier care a avut loc între Timişoara – Arad; are un rinichi, a rămas şi fără splină, plămânii sunt plini cu cheaguri de sânge, iar mâna stângă trebuie refăcută.

Situaţia financiară a familiei sale este grea şi are nevoie de ajutor pentru copilul care a fost victima acestei tragedii.

“Teribilul accident s-a petrecut pe autostrada Timişoara-Arad, iar şoferul şi alte trei persoane au ajuns la spital. Poliţiştii îi reproşează şoferului că ar fi circulat cu viteza mult prea mare. În maşina cu volan pe dreapta erau 3 băieţi şi două fete cu vârste cuprinse între 16 şi 24 de ani. Se îndreptau spre Arad (…). În spatele maşinii lor erau alţi prieteni care, potrivit poliţiştilor, goneau cu viteză nebună. La un moment dat, automobilul condus de un tânăr de 21 de ani a lovit parapetul care separă cele două sensuri ale autostrăzii, vehiculul a fost proiectat în afara şoselei, iar un băiat care stătea la mijloc, pe bancheta din spate, a murit”, spun reprezentanţii Colegiului Pacienţilor Timiş.

Prietenul şoferului susţine că dintr-o dată a văzut fum din roţile din spate, “a pierdut controlul volanului, a lovit parapetul din stânga, după care a fost proiectat peste balustradă, în aer, s-a dat maşina peste cap”.

La faţa locului au sosit mai multe ambulante, un elicopter SMURD, iar cel de la volan şi un pasager de 18 ani sunt în stare gravă.

Prietenii şoferului povestesc că maşina a fost cumpărată recent din Anglia şi iau în calcul o defecţiune tehnică. “Maşina va fi supusă unei expertize, dar poliţiştii au deschis deja un dosar penal pentru ucidere din culpă şi vătămare corporală”.

Colegiul Pacienţilor Timiş întăreşte apelul: ajutaţi un tânăr de 18 ani, pentru viaţă. Cei ce vor să ajute, pot contacta Filiala Timiş a Colegiului Pacienţilor, pe adresa de mail a preşedintelui acestuia, Dorin Raţă, la adresa: dorin.rata@colegiulpacientilor.org

Preluat din: https://www.ziuadevest.ro/un-tanar-de-18-ani-cu-grave-sechele-dupa-un-accident-rutier-este-la-casa-austria-si-are-nevoie-de-ajutor/

Colegiul Pacientilor protesteaza fata de decernarea la „Gala Femeilor care Dăruiesc Sănătate”, a premiului pentru „rolul său activ în societate” dnei. Olivia Steer

Colegiul Pacientilor protesteaza fata de decernarea la „Gala Femeilor care Dăruiesc Sănătate” desfasurata ieri 18 Aprilie, a premiului pentru „rolul său activ în societate” dnei. Olivia Steer cunoscut activist anti-vaccinare si cere organizatorilor retragerea premiului.

Dna. Olivia Steer este cunoscută pentru poziţia sa anti-vaccinare motiv pentru care consideram aberanta decernarea acestui premiu in cadrul unui eveniment legat de sanatate.

Mai surprinzator este ca premiul a fost oferit sub nasul dnei. Rodica Nassar, secretar de stat în Ministerul Sănătăţii, dar şi Răzvan Vulcănescu, preşedintele Casei Naţionale de Asigurări de Sănătate.

Tramim o situatie absurda si nu intelegem cum compani de prestigiu ca Medicover, Aqua Carpatica, Ocean Fish, EuroIns, Clinicile Stomatologice Trident şi BioOrtoclinic dar si altele isi leaga numele de astfel de evenimente care in mod evident nu au nimic de a face cu sanatatea si ratiunea.

Reamintim ca Organizatia Mondiala A Sanatatii (WHO) avertizeaza asupara riscurilor legate de ne-vaccinarea copiilor si cresterea intensitatii capaniilor anti-vaccinare fapte ce au potentialul de a genera epidemi cum este cea de rujeolă ce a ucis deja peste 50 de copii şi a imbolnavit alte 15.000 chiar la noi in tara.
olivia steer anti vaccinare postari

 

 

Mesaj de la judecătorul Cristi Danileț despre legile justiției

Acesta e un mesaj de la judecătorul Cristi Danileț despre legile justiției. Acest e-mail e transmis celor +100.000 de semnatari ai petiției Toți pentru Justiție.

Vă scriu acest e-mail la solicitarea echipei Declic, care în ultimul an v-a ținut la curent cu modificările aduse legilor justiției. Azi, aceste legi se apropie de forma finală și este posibil ca ele să intre în vigoare din vară.

Înainte de acest moment însă, vreau să împărtășesc cu voi câteva clarificări necesare, pe care le-am menționat și pe parcursul webinarului Declic Live din 30 martie, la care au participat 145 dintre voi.

Am fost întrebat atunci, ce am obținut și ce am pierdut pe aceste legi. În primul rând, justiția a câștigat o adevărată simpatie a cetățenilor. Justiția nu trebuie să fie confiscată de magistrați, justiția este un drept al cetățeanului, prin urmare cetățeanul trebuie să se bată pentru a păstra independența justiției.

Dacă nu ar fi ieșit lumea în stradă, dacă nu ar fi fost reacția magistraților, dacă nu ar fi fost atitudinea pe care a luat-o comunitatea internațională, sunt convins că ar fi trecut toate prevederile nocive propuse inițial.

Nu s-a reușit controlarea justiției prin modificarea legilor de organizare și de statut al magistraților. Aș vrea să înțeleagă acest lucru toți simpatizanții justiției. S-a încercat în vară prin vocea ministrului Justiției să se propună niște modificări care, dacă ar fi trecut, ar fi fost dezastruoase. Din fericire, acele modificări nu sunt în textele actuale ale legilor.

Și vă aduc aminte cele mai controversate dintre ele. Prima ar fi trecerea controlului Inspecției Judiciare la minister. Cine controlează activitatea Inspecției, controlează și activitatea judecătorilor. Practic, s-a propus să nu mai fie Inspecția la CSM cum este acum, ci să fie exclusiv în subordinea ministrului. În al doilea rând, s-a dorit eliminarea președintelui statului din procedura de numire a șefilor de la Ministerul Public, adică a procurorului general, șefului DNA, șefului DIICOT și a adjuncților lor. Dacă această prevedere ar fi trecut, puterea în acel moment ar fi luat-o ministrul Justiției care ar fi controlat și Inspecția, și procurorii. O astfel de propunere ne-ar fi aruncat în urmă cu 15 ani, adică înainte de marea reformă a Justiței din 2004.

S-a creat acea direcție specială de anchetare a judecătorilor și procurorilor. În prezent, orice infracțiune realizată de un magistrat este anchetată de către organele juridice. De exemplu, dacă un judecător comite un accident de circulație cu victime, aici în Cluj, este anchetat de colegii de la Parchetul Curții de Apel. Dacă ar comite un act de corupție, îl anchetează DNA-ul. Acum, indiferent de fapta comisă, după legea nouă, fapta ar fi anchetată de către cei de la București. Se vrea crearea acestei direcții speciale cu 15 procurori care să se ocupe de toată țara. Este o situație departe de a fi ideală, dar tot e bine că șeful acestei direcții nu va fi numit de ministru, așa cum era inițial prevăzut, ci de CSM.

Mai sunt chestiuni discutabile în legi, dar sub aspectul organizării judiciare, sub aspectul independenței justiției nu sunt pericole în această formă actuală. Nu mai există pericol de control politic al procurorilor și judecătorilor. Există altă probleme care vor îngreuna desfășurarea activității judiciare de către judecători și procurori pentru că s-au făcut mai multe modificări care țin de funcționarea sectorului.

Independența justiției este pe moment securizată pentru că lumea, magistrații și comunitatea internațională au reacționat. Dar funcționarea justiției, mai exact eficiența justiției, este pusă sub semnul întrebării.

Aș dori să vă reamintesc că avem ca cetățeni niște mecanisme de participare la viața democratică. Chiar dacă deciziile le iau politicienii, totuși noi, beneficiarii deciziilor lor, avem posibilitatea să le influențăm. Putem să facem presiune pozitivă prin manifestări, petiții, cereri de informații publice, scrisori la parlamentarii noștri, vizite la cabinetele lor, trimiterea de propuneri, de amendamente. Dacă stăm acasă în fața televizoarelor, sigur nu se întâmplă nimic. Dar dacă acționăm, avem măcar o șansă.

Eu am datoria, scrisă în Codul deontologic, să apăr statul de drept și mijlocul prin care eu o fac este cel al ieșirilor publice. Aceasta este una dintre ele.

Mulțumesc pentru răbdarea de a fi citit acest e-mail. Dacă doriți să transmiteți aceste informații prietenilor, vă invit să distribuiți pe facebook sau să dați mai departe pe email video-ul discuției din cadrul Declic LIVE. Nimeni nu e mai presus de lege și în mod clar sunt persoane cărora trebuie să le reamintim acest lucru.

Vezi și distribuie:

O zi bună,
Cristi Danileț

Note:

[1] Cristi Danileț este judecător la Tribunalul Cluj și membru fondator al asociației VeDem Just. A fost membru CSM între ianuarie 2011 și ianuarie 2017, ales din partea Judecătoriilor.
[2] Cele trei legi ale justiției sunt: legea care se ocupă de organizarea judiciară, care ne arată cum sunt organizate instanțele și cum sunt organizate parchetele, a doua lege, statutul magistraților, adică ce drepturi și obligații și cum pot fi cercetați judecătorii, respectiv procurorii și a treia lege privind CSM-ul, adică care e organismul care manageriază cariera magistraților.

Schimbarea societății în care trăim depinde de fiecare dintre noi. La fel și dezvoltarea platformei independente declic.ro. Nu acceptăm sprijin financiar din partea companiilor sau a altor entități ce doresc să influențeze misiunea și valorile noastre.
Sprijinul financiar, oricât de mic, din partea membrilor ne ajută să ne menținem independența și să dezvoltăm acest instrument al participării publice a cetățeanului.

Contribuie și tu

 

O fi de stânga sau de dreapta să lași oamenii fără medicamente?

Statul te va lasa balta cand e vorba de viata sau moarte pentru ca alegi sa nu iei atitudine!

Pentru ca nu iei atitudine cand vezi ca cei din jurul tau sufera si speri ca tu nu vei ajungi ca ei!

“Zeci de oameni îmi scriu că CISPLATIN – un medicament esențial care se folosește de zeci de ani în tratamentul cancerului și care costă mai puțin de 100 lei/cură – nu este disponibil”, scrie azi pe Facebook fostul ministru al sanatatii Vlad Voiculescu.

“În mod normal, în fața unor astfel de nenorociri, ne întrebăm: “cum am ajuns aici?”

De data asta însă știm foarte bine și CINE și CUM (printr-o politică de prețuri tembelă și prin eliminarea în 2017 a Listei Medicamentelor Esențiale introduse de mine în legislație în 2016) ne-a adus aici.” mai spune dl. Voiculescu

“Poate îi întreabă cineva totuși pe domnii de la PSD și DE CE au făcut-o? De ce au lasăt oamenii fără medicamente?
Până una-alta… cât PSD-ALDE se bate cu justiția și cu statele paralele din mintea lor, noi ceilalți ne putem ajuta unii pe alții așa:

1. Dacă știți pe cineva care zboară de la Viena la București, scrieți-mi un comment aici;

2. Dacă sunteți medic oncolog sau pacient și aveți nevoie de un medicament, scrieți la www.medicamente-lipsa.ro – Ministerul Sănătății și Agenția Națională a Medicamentului ar trebui să răspundă; Puteți de asemenea nota aici sau îmi puteți scrie în privat;” mai spune dansul in postare.

 

 

 

 

Prezervative Durex falsificate

Dispozitive medicale falsificate

In data de 07 martie 2018 ANMDM a primit o alerta de la Autoritatea pentru medicamente si dispozitive medicale din Serbia referitoare la identificarea pe piata din Serbia a unor dispozitive medicale falsificate si anume Prezervative Durex, producator Reckitt Benckiser Healthcare (UK) Limited, dupa cum urmeaza:

Nume Loc Productie Numar lot Data expirare
1 Extra safe 3 pack Tailanda 0010815033 2020/09
2 Extra safe 3 pack Tailanda 0010815033 2022/04
3 Extra safe 3 pack Tailanda 0010815033 2020/07
4 Extra safe 3 pack Tailanda 0010815033 2020/08
5 Classic 3 pack Tailanda 1000124732 2021/11
6 Feel thin 3 pack Tailanda 0010821302 2020/07
7 Tickle me 3 pack Tailanda 0010895928 2020/07
8 Tickle me 3 pack Tailanda 0010853745 2020/09
9 Tickle me 3 pack Tailanda 0010853745 2020/06
ANMDM a derulat o ancheta in acest sens insa nu a identificat pe teritoriul Romaniei aceste loturi de dispozitive medicale.
In cazul in care va sunt oferite spre distributie sau utilizare produse care apartin unuia din loturile de mai sus, trebuie sa informati imediat ANMDM.

Colegiul Pacientilor – Protectia Pacientilor – Drepturile Pacientilor

Mai puțin de jumătate dintre medicii de familie au recomandat în ultimul an analizele uzuale în scop de prevenție

94.6% din pacienți consideră vital modul în care medicul comunică cu pacientul, conform unui studiu efectuat de „Colegiul Pacienților” și „Asociația din grijă pentru Client” în programul „Empatie sau indiferență?”. Comunicarea reprezintă liantul unei relații de lungă durată între medic și pacient și duce la încrederea reciprocă, o anamneză corectă și creșterea complianței la tratament. Cu toate acestea există numeroase lacune – 45% din pacienți nu se declară pe deplin mulțumiți de informațiile și explicațiile oferite despre starea sa de sănătate, iar 39% de comunicarea empatică a medicului de familie. Pacienții declară că există medici care știu “să asculte și să explice pe intelesul tău”, dar există și “medici care s-au dezumanizat”, “țipă la pacienți”, iar cei mai mulți au devenit “un fel de funcționar care iți facilitează un bilet de trimitere.”

 

Este esențial ca medicul să poată comunica deschis cu pacientul, să empatizeze cu acesta și să înțeleagă atât simptomele fizice cât și aspectul emoţional al problemelor sale de sănătate percepţia pacientului asupra bolii. În domeniul medical, pacienţii nu posedă în general abilitatea sau cunoștinţele necesare evaluării competenţelor medicale, dar știu cum se simt, cum au fost trataţi și dacă așteptările le-au fost îndeplinite.” menționa Cosmina Voichița Meseșan, președinte “Asociația din grijă pentru Client”

 

Studiul arată totodată că doar 29% din medicii de famile au contactat pacienții pentru a-i invita în cabinet și mai puțin de jumătate au recomandat în ultimul an analizele uzuale în scop de prevenție. Conștientizarea și responsabilizarea pacientului pentru un stil de viață sănătos, creșterea calității actului medical, transparentizarea relației cu pacientul ar conduce la o mai buna valorizare a muncii medicului de familie.

 

“Prevenția ar trebui să fie activitatea cea mai importantă a medicilor de familie, însă cei mai mulți romani iși viziteaza medicul de familie doar daca au o afectiune, pentru a obține o retetă sau o trimitere. Prin metode de imunizare, screening, testări diverse, pot fi prevenite un număr mare de afecțiuni. Acest lucru ar conduce la eficientizarea costurilor din  sistemul de sănătate, datorită reducerii consumului de medicamente și a reducerii costurilor de îngrijire a bolnavilor, fapt ce ar facilita redirecționarea de resurse spre altele prioritare din domeniu” a declarat Cristian Sas, președinte “Colegiul Pacientilor”

 

De asemenea, pacienții reclamă blocaje legate de accesul la consultul medicului de familie, datorat numărului limitat de consultatii pe zi, volumului mare de muncă birocratică, problemelor întâmpinate de implementarea cardurilor de sănătate, timpului crescut de așteptare pentru consiliere și tratare a problemelor minore, timpul insuficient alocat consultației propriu-zise. Prin urmare și în sistemul medical timpul este una din principala cauză de nemulțumire. Doar 43% din pacienții intervievati se declară foarte mulțumiți de punctualitatea medicului, iar puțin peste jumătate, de programare – timpul până la consultație. Întodeauna întârzie o ora sau două, atunci când lucrează la cabinet.  Aproape întodeauna este agitată, recalcitrantă și nu are rabdare cu pacientul. relata unul dintre pacienți.

 

În ciuda nemulțumirilor, 2 din 3 pacienți aleg să rămână fideli sau “captivi” medicului de familie. Motivul pentru care suntem inca, pacienții dânsei tine de birocrație și de faptul ca nu pot schimba medicul de familie al copiilor mai devreme de 6 luni de la înscriere!” menționa alt pacient.

 

Foarte prezentă când vine vorba despre relațiile dintre medicii din spitale și pacienți, “șpaga” sau “mica atenție” nu face parte dintre problemele pe care le amintesc românii când vine vorba despre relația cu medicul de familie. Solicitarea de bani s-a întâlnit doar izolat și a fost pusă în contextual co-plății sau al salariilor mici “Nu este vina pacienților că primesc bani puțini de la CAS. Nu este corect să arunce presiunea asta pe noi. Să nu-mi mai ceară 30 de lei pentru o adeverință “apt pentru școală” pentru copil la fiecare început de an școlar. Să arate mai mult interes pentru pacientul asigurat care plătește taxe foarte mari la sănătate și nu beneficiază de niciun serviciu sau apelează la ei foarte rar.” își arăta nemulțumirea unul dintre cei intervievați.

 

Seriozitatea și punctualitatea, sinceritatea, empatia, profesionalismul și încrederea, faptul că poate comunica pe e-mail sau că poate fi sunat oricând, că are răbdare și este interesat de noutățile medicale au fost plusurile pe care pacienții le-au amintit când a venit vorba despre medicul de familie care îi îngrijește. Un plus a fost și pentru medicii care folosesc limbaj comun pe care îl pot înțelege toți pacienții, pentru cei care se concentrează pe prevenție sau cei care aleg tratamente homeopate.

 

Studiul privind relația dintre medicii de familie și pacienți a fost realizat de “Colegiul Pacienților” și “Asociația din Grijă pentru Client” în luna februarie 2018 pe un eșantion de 810 pacienți arondați la medicii de familie din București și mediul urban. Aici gasiti studiul in intregime