AGORAFOBIA

Reprezinta teama și simptomele de anxietate însoțitoare apărute în situațiile în care subiectul se poate afla sau chiar este în anumite condiții ca de exemplu: mulțime, singur departe de casa, locuri din care nu poate ieși facil, locuri deschise etc.
Pot să apară atacuri de panica spontane.
Panica se poate prezenta și evolua prin : atacuri subclinice, atacuri de panica complete, frici hipocondriace, anxietate anticipatorie, evitarea fobica a unor anumite situații, AGORAFOBIA.
Mai putem întâlni stări de depresie și gândurile obsesive.
Atacurile de panica sunt mai frecvente și mai accentuate decât în alte tulburări fobice și pot sa apară spontan la diferiți stimuli.
AGORAFOBIA se poate ivi și singura, în mod izolat, dar cel mai frecvent pacienții au și atacuri de panica.
Anxietatea anticipatorie reprezinta senzația ca va apărea panica sau neajutorare cu umilire, ducând în anumite cazuri la incapacitatea de a părăsi locuința sau ieșirea din aceasta doar cu însoțitor.
În cazurile severe această anxietate anticipatorie poate sa apară chiar și cu câteva ore înainte de confruntarea cu situația fobogena, rezultatul fiind accentuarea simptomatologiei.
Circumstanțele generatoare de anxietate și evitare, sunt numeroase însă aparțin unui tipar caracteristic, în special locurile în care subiectul agorafobiei poate atrage atenția.
În timp, pe măsura progresiei afecțiunii, evitarea progresează la rândul sau, ajungându-se în cazurile mai severe la izolarea în casă ex. ” housebound housewife syndrome „- „sindromul gospodinei țintuite în casa”.
Prezentam mai sus faptul ca anxietatea anticipatorie, tot în cazurile mai severe, poate sa apară cu până la câteva ore înaintea confruntării cu stimulul fobic . În această situație trebuie atent examinat pacientul pt a nu se ivi situația în care se pune diagnosticul eronat de Anxietate Generalizata și NU FOBICA!
Simptomele depresive apar frecvent ca o consecință a celorlalte și simptome care limitează o viața normală.
Ca și debut al afecțiunii, cel mai frecvent acesta este la începutul sau mijlocul decadei a3a de vârstă sau mijlocul decadei a4a, mai târziu ca în cazul fobiei simple sau celei sociale.
Femeile sunt mai afectate ca bărbații, cu primul episod debutat în aglomerație, cu anxietate, simptome fizice ex. tahicardie, palpitații cu prezentarea la camerele de garda unde se instalează în general încetarea episodului.
Pe măsură ce trece timpul, episoadele devin frecvente cu atacuri de panica survenind în din ce în ce mai multe locuri, evitarea devenind astfel o regula.
Rar se descoperă o cauză, frecvent fiind vorba de o situație psihotraumatizanta.
Ca și tratament, putem menționa ca pacientul trebuie încurajat sa meargă în locurile pe care le evita, deoarece evitarea pare sa prelungească evoluția tulburării.
Tratamentul de elecție face parte din categoria psihoterapiilor, în special de tip cognitiv-comportamental în care se va combina expunerea la situația fobogena cu exerciții pt stăpânirea atacurilor de panica.
Tratamentul medicamentos ocupa un rol secundar iar preparatele anxiolitice (care cupeaza anxietatea) trebuie sa fie prescrise numai pe termen scurt. Și terapia antidepresiva poate fi folosita atât pt depresia secundara tulburării, cat și cu efect terapeutic.
Prognosticul afecțiunii este însă unul rezervat.

Dr Cristina Enescu
Medic specialist psihiatrie

Dr. Cristina Enescu

FOBIA

Asa cum defineam Anxietatea ca fiind starea patologica caracterizata prin sentimentulde < teama fara obiect >, asa putem define FOBIA-ca o teama irationala si persistenta asociata cu un anume obiect, actiune sau situatie, impreuna cu dorinta de evitare a acestora.

Prin faptul ca este irationala, putem intelege ca aceasta este disproportionata fata de pericolul real, insa persoanei in cauza ii este dificil de a controla frica insotitoare, adoptand actiunea de evitare a obiectului /situatiei/actiunii de care se teme.

Obiectul generator de teama poate fi , de ex o vietate( caine,sarpe, sobolan, paianjen)…

Fenomenul natural poate fi reprezentat de intuneric, tunet, furtuna…

Ca si situatii putem enumera aglomeratiile, spatiile inchise, spatiile deschise, locuintele inalte…

Pacientii fobici sunt anxiosi, fie in fata stimulului fobic, fie cand se gandesc la stimuli fobici-Anxietatea Anticipativa.

Fobiile obsesive sunt acele ganduri obsesive care duc atat la anxietate, cat si la evitare.

Tulburarile anxioase fobice seamana dpdv simptomatic cu Tulburarile anxioase, insa simptomele apar !doar in anumite situatii.

In unele din tulburarile fobice, aceste situatii circumstantiale sunt rare si nu genereaza anxietate in mare parte din timp, fata de alte cazuri cand circumstantele declansatoare sunt numeroase.

In Fobii apare comportamentul evitant al situatiei care provoaca anxietatea insotitoare.

Mai putem mentiona si de Anxietate Anticipatorie care apare in perspectiva  de a intalni astfel de situatii.

Exista mai multe situatii  fobice, cele mai frecvente fiind:

Sindroamele fobice principale: 1. FOBIA SIMPLA

2.FOBIA SOCIALA

3.AGORAFOBIA

In cazul Agorafobiei, ne putem intalni cu o situatie mai particulara, existand pacienti care au un nr crescut de Atacuri de panica, fiind clasificati ca avand Tulburare de panica.

 

1.FOBIA SIMPLA

Pacientul este anxios in mod inadecvat in prezenta unui obiect/ situatii pe care tinde sa le evite. In prezenta acestora, insa el se poate manifesta prin intreaga gama de simptome descrise in articolul precedent (TULBURAREA DE ANXIETATE).

Tendinta catre evitare poate fi atat de puternica, incat apare aceasta EVITARE, iar perspectiva intalnirii obiectului/situatiei declanseaza ANXIETATEA ANTICIPATORIE.

In caracterizarea Fobiilor Simple se adauga numele stimulului fobic : ex.Arahnofobie-frica de paienjeni

Acrofobie-frica de inaltimi….etc

Marea majoritate se intalnesc la femei si reprezinta un fel de continuare a fobiilor din copilarie, cele mai severe fobii fiind si cele care persista cel mai mult.

O mica fractiune din Fobiile Simple isi au debutul la dult, avand legaturi stranse cu un stress puternic trait de subiect.

Intotdeauna trebuie avuta in vedere o tulburare depresiva subiacenta!

De retinut ca tratamentul acestui tip de fobie consta in expunerea, confruntarea cu situatia fobogena(generatoare a fobiei)- acestea fiind forme ale terapiei comportamentale.

2.FOBIA SOCIALA

Subiectul acestui tip de fobie devine inadecvat anxios in anumite situatii in care este observant si posibil criticat. Urmeaza comportamentul evitant –de ex. el evita conversatiile sau ajunge sa se poarte astfel incat sa atraga cat mai putin atentia.

Apare si ANXIETATEA ANTICIPATORIE inainte de intrarea in situatiile generatoare: restaurant, petreceri, seminarii, sedinte sau alte ocazii in care persoana este nevoita sa vorbeasca in public.

La fel ca si in Tulburarile de Anxietate, apar anumite simptome insotitoare, cel mau frecvent intalnindu-se tremuraturile si inrosirea fetei.

Ca si raspuns, unii pacienti, fac abuz de alcool( mai frecvent ca  in alte tulburari fobice) pentru a elimina simptomele anxioase.

Pe primul plan este teama de nu fi privit critic!

Ca si distributie pe sexe, fobiile sociale apar aprox. La fel de frecvent la femei si barbate.

Primul episode apare intr-un loc public cu interventia anxietatii in locatii similare.

De retinut ca severitatea episoadelor si comportamentul evitant cresc gradat in timp.

Este important de stiut si pus accentual pe teama de apreciere negativa si teama de atitudine critica din partea celorlalti.

Debutul apare frecvent in adolescenta, odata cu extinderea contactelor sociale si preocuparea fata de impresia produsa asupra altora.

Ca si terapie se pune accentul pe psihoterapie- cea cognitiv-comportamentala cu o combinatie intre: -expunerea la situatiile fobogene

-controlul anxietatii

Terapia medicamentoasa- medicatia anxiolitica-de cupare a anxietatii insotitoare are –rol redus in tratmentul fobiei sociale

-poate fi folosita circumstantial pe tremen scurt pentru a ajuta pacientii sa treaca peste situatiile generatoare si simptomatologia insotitoare

 

In articolul urmator vom trata cel de al treilea tip principal de fobie si anume-AGORAFOBIA- teama si anxietatea insotitoare aparute in circumstante cand subiectii sunt in aglomeratii, inaltime sau locuri din care perceptia este ca nu pot iesi cu usurinta!

 

Articol realizat cu sprijinul doamnei doctor CRISTINA ENESCU, Medic specialist psihiatrie

TEAMA DE TEAMA

SENZATIA DE TEAMA SI CUM SE POATE AJUNGE LA < TEAMA DE TEAMA>

Ne vom referi in acest sens la <ANXIETATE> care este o stare patologica (anormala din punct de vedere mental) , caracterizata in principal prin sentimentul de teama insa <fara obiect>, frica fiind definita ca raspunsul la o cauza cunoscuta –definita ca <teama cu obiect>.
Astfel ajungem sa discutem depre TULBURARILE ANXIOASE care genereaza la randul lor tulburari pe plan somatic(fizic) si pe plan psihologic.
Ne putem intalni cu serie de semne si simptome printre care putem mentiona: tremuraturi; dureri cu diverse localizari; greutate in respiratie care de cele mai multe ori este resimtita ca o senzatie de <nod in gat>; oboseala; semne vegetative ca de ex :palpitatii, cresterea ritmului cardiac cu tahicardie, transpiratii, maini/picioare reci, paloare/roseata, diaree, urinari dese, greutate la inghitire, gura uscata, furnicaturi si amorteli, tulburari stomacale-ex senzatie de <fluturi in stomac>….
Pe planul psihologic ne putem referi la: sentimentul de teama, concentrare dificila, scaderea libidoului, tulburari de somn.
Exista multe forme ale tulburarilor anxioase dar in aceasta scriere vom pune accent pe cea mai intalnita forma si anume- TULBURAREA DE ANXIETATE GENERALIZATA.
Ea se intalneste atat la adulti cat si la copii si reprezinta teama excesiva legata de anumite evenimente reale.
Sentimentele de teama, ingrijorare si chiar senzatia de expectatie(asteptare) sunt excesive, de cele mai multe ori neconcordante cu realitatea si prezente mai multe zile la rand, durand in general de cel putin 6luni.
Apare dificultatea de a controla aceasta teama si anticiparea acesteia- anxietatea anticipativa.
Asa se ajunge cu usurinta la uncerc vicios: ne este teama,ulterior urmand senzatia de teama de a ne fi teama…
Anxietatea si simptomele insotitoare sunt generatoare de o accentuata suferinta, avand consecinte pe plan functional( cu scaderea randamentului util ), social, personal sau alte domenii importante de activitate.
Medicului ii revine rolul de a stabili daca aceasta simptomatologie nu se datoreaza altor cauze- ca de ex. folosirea anumitor substante( fie ele medicamente sau droguri de abuz) si unei cauze medicale generale( alta afectiune nepsihiatrica).
Trebuie mentionat ca TULBURARILE ANXIOASE afecteaza mai frecvent sexul feminin si putem afirma ca sunt cele mai intalnite tulburari psihiatrice.
In trecut erau definite ca si NEVROZE-termen psihiatric perimat in zilele noastre.
Adresabilitatea pacientilor cu astfel de suferinte, este variata –predominand medicina de familie/serviciile de urgenta, de unde ei trebuie indrumati catre medicul psihiatru care poate face o evaluare si diagnosticare rapide, stabilind ulterior si tratamentul care poate fi medicamentos si /sau psihoterapeutic(chiar exclusiv in cazurile mai usoare).
Cu toata reticenta intalnita, din pacate in tara noastra, fata de domeniul psihiatric, ideal este ca prezentarea la medical psihiatru sa fie facuta cat mai repede posibil pentru a putea beneficia de o interventie terapeutica rapida cu sanse reusite de remisiune!

Dr CRISTINA ENESCU
Medic specialist psihiatrie

PSIHIATRIE vs PSIHOLOGIE

PSIHIATRIE vs PSIHOLOGIE

PSIHICUL reprezinta un ansamblu, un cumul de stari, trairi, caracteristici, si fenomene orientate subiectiv dar care rezulta din procesele cerebrale care ne ajuta sa luam constant contact cu fenomenele si lumea obiectiva.

Aceasta interactiune intre subiectiv si obiectiv ne raporteaza la propria persoana si la realitatea exterioara prin diferite procese .

Ma intalnesc la tot pasul , in specialitatea mea cu diferite confuzii, cea mai des intalnita fiind cea dintre Psihiatru-Psihiatrie vs Psiholog-Psihologie.

Desi ambii profesionisti se ocupa cu studiul si rezolvarea problemelor legate de psihicul uman, diferenta intre activitatea celor doi exista si trebuie luate in evidenta atunci cand ne confrutam cu astfel de probleme.

Voi incerca sa explic intr-un mod cat mai simplu diferentele spre a facilita intelegerea lor.

Psihiatria este disciplina medicala, psihiatrul fiind medic, absolvent al unei facultati de medicina si care a urmat ulterior specializarea in psihiatrie. Psihiatrul se ocupa de spectrul tulburarilor psihicului uman din perspectiva diagnosticarii lor psihiatrice si a tratamentului acestora.

Psihologul este abolventul unei facultati de psihologie iar Psihoterapeutul a urmat si o formare in  diversele tipuri de psihoterapii. Si Psihologul , cel Clinician-cum  se numeste, poate stabili un diagnostic in urma studiului unui caz,acel diagnostic numindu-se PSIHODIAGNOSTIC.

Spre deosebire, medicul psihiatru , care stabileste diagnosticul unei tulburari din prisma medicala, dobandeste in urma studiilor parcurse, abilitatea de a stabili si prescrie si un tratament medicamentos pt afectiunea in cauza.

Tratamentul unei tulburari psihiatrice poate  fi dublu:

-medicamentos

-psihoterapeutic, aceasta combinatie fiind si cea cu rezultatele cele mai evidente si pozitive.

Nu trebuie omis faptul ca de fiecare data , avem de a face cu un caz, chiar particular l-as numi, iar In urma analizarii lui se pot pune ambele diagnostice-cel clinic,psihiatric si psihodiagnosticul- cel stabilit de psiholog.

In cee ace priveste tratamentul, se va decide intre cele doua alternative mai sus mentionate,  in functie de fiecare caz in parte.

Intr-o exprimare mai putin medicala putem spune ca psihiatrul trateaza prin medicatie si cuvant iar psihologul-psihoterapeut ,prin cuvant.

Artocol scris de dna doctor, Dr Cristina Enescu, Medic specialist Psihiatrie