AGORAFOBIA

Reprezinta teama și simptomele de anxietate însoțitoare apărute în situațiile în care subiectul se poate afla sau chiar este în anumite condiții ca de exemplu: mulțime, singur departe de casa, locuri din care nu poate ieși facil, locuri deschise etc.
Pot să apară atacuri de panica spontane.
Panica se poate prezenta și evolua prin : atacuri subclinice, atacuri de panica complete, frici hipocondriace, anxietate anticipatorie, evitarea fobica a unor anumite situații, AGORAFOBIA.
Mai putem întâlni stări de depresie și gândurile obsesive.
Atacurile de panica sunt mai frecvente și mai accentuate decât în alte tulburări fobice și pot sa apară spontan la diferiți stimuli.
AGORAFOBIA se poate ivi și singura, în mod izolat, dar cel mai frecvent pacienții au și atacuri de panica.
Anxietatea anticipatorie reprezinta senzația ca va apărea panica sau neajutorare cu umilire, ducând în anumite cazuri la incapacitatea de a părăsi locuința sau ieșirea din aceasta doar cu însoțitor.
În cazurile severe această anxietate anticipatorie poate sa apară chiar și cu câteva ore înainte de confruntarea cu situația fobogena, rezultatul fiind accentuarea simptomatologiei.
Circumstanțele generatoare de anxietate și evitare, sunt numeroase însă aparțin unui tipar caracteristic, în special locurile în care subiectul agorafobiei poate atrage atenția.
În timp, pe măsura progresiei afecțiunii, evitarea progresează la rândul sau, ajungându-se în cazurile mai severe la izolarea în casă ex. ” housebound housewife syndrome „- „sindromul gospodinei țintuite în casa”.
Prezentam mai sus faptul ca anxietatea anticipatorie, tot în cazurile mai severe, poate sa apară cu până la câteva ore înaintea confruntării cu stimulul fobic . În această situație trebuie atent examinat pacientul pt a nu se ivi situația în care se pune diagnosticul eronat de Anxietate Generalizata și NU FOBICA!
Simptomele depresive apar frecvent ca o consecință a celorlalte și simptome care limitează o viața normală.
Ca și debut al afecțiunii, cel mai frecvent acesta este la începutul sau mijlocul decadei a3a de vârstă sau mijlocul decadei a4a, mai târziu ca în cazul fobiei simple sau celei sociale.
Femeile sunt mai afectate ca bărbații, cu primul episod debutat în aglomerație, cu anxietate, simptome fizice ex. tahicardie, palpitații cu prezentarea la camerele de garda unde se instalează în general încetarea episodului.
Pe măsură ce trece timpul, episoadele devin frecvente cu atacuri de panica survenind în din ce în ce mai multe locuri, evitarea devenind astfel o regula.
Rar se descoperă o cauză, frecvent fiind vorba de o situație psihotraumatizanta.
Ca și tratament, putem menționa ca pacientul trebuie încurajat sa meargă în locurile pe care le evita, deoarece evitarea pare sa prelungească evoluția tulburării.
Tratamentul de elecție face parte din categoria psihoterapiilor, în special de tip cognitiv-comportamental în care se va combina expunerea la situația fobogena cu exerciții pt stăpânirea atacurilor de panica.
Tratamentul medicamentos ocupa un rol secundar iar preparatele anxiolitice (care cupeaza anxietatea) trebuie sa fie prescrise numai pe termen scurt. Și terapia antidepresiva poate fi folosita atât pt depresia secundara tulburării, cat și cu efect terapeutic.
Prognosticul afecțiunii este însă unul rezervat.

Dr Cristina Enescu
Medic specialist psihiatrie

Dr. Cristina Enescu

TEAMA DE TEAMA

SENZATIA DE TEAMA SI CUM SE POATE AJUNGE LA < TEAMA DE TEAMA>

Ne vom referi in acest sens la <ANXIETATE> care este o stare patologica (anormala din punct de vedere mental) , caracterizata in principal prin sentimentul de teama insa <fara obiect>, frica fiind definita ca raspunsul la o cauza cunoscuta –definita ca <teama cu obiect>.
Astfel ajungem sa discutem depre TULBURARILE ANXIOASE care genereaza la randul lor tulburari pe plan somatic(fizic) si pe plan psihologic.
Ne putem intalni cu serie de semne si simptome printre care putem mentiona: tremuraturi; dureri cu diverse localizari; greutate in respiratie care de cele mai multe ori este resimtita ca o senzatie de <nod in gat>; oboseala; semne vegetative ca de ex :palpitatii, cresterea ritmului cardiac cu tahicardie, transpiratii, maini/picioare reci, paloare/roseata, diaree, urinari dese, greutate la inghitire, gura uscata, furnicaturi si amorteli, tulburari stomacale-ex senzatie de <fluturi in stomac>….
Pe planul psihologic ne putem referi la: sentimentul de teama, concentrare dificila, scaderea libidoului, tulburari de somn.
Exista multe forme ale tulburarilor anxioase dar in aceasta scriere vom pune accent pe cea mai intalnita forma si anume- TULBURAREA DE ANXIETATE GENERALIZATA.
Ea se intalneste atat la adulti cat si la copii si reprezinta teama excesiva legata de anumite evenimente reale.
Sentimentele de teama, ingrijorare si chiar senzatia de expectatie(asteptare) sunt excesive, de cele mai multe ori neconcordante cu realitatea si prezente mai multe zile la rand, durand in general de cel putin 6luni.
Apare dificultatea de a controla aceasta teama si anticiparea acesteia- anxietatea anticipativa.
Asa se ajunge cu usurinta la uncerc vicios: ne este teama,ulterior urmand senzatia de teama de a ne fi teama…
Anxietatea si simptomele insotitoare sunt generatoare de o accentuata suferinta, avand consecinte pe plan functional( cu scaderea randamentului util ), social, personal sau alte domenii importante de activitate.
Medicului ii revine rolul de a stabili daca aceasta simptomatologie nu se datoreaza altor cauze- ca de ex. folosirea anumitor substante( fie ele medicamente sau droguri de abuz) si unei cauze medicale generale( alta afectiune nepsihiatrica).
Trebuie mentionat ca TULBURARILE ANXIOASE afecteaza mai frecvent sexul feminin si putem afirma ca sunt cele mai intalnite tulburari psihiatrice.
In trecut erau definite ca si NEVROZE-termen psihiatric perimat in zilele noastre.
Adresabilitatea pacientilor cu astfel de suferinte, este variata –predominand medicina de familie/serviciile de urgenta, de unde ei trebuie indrumati catre medicul psihiatru care poate face o evaluare si diagnosticare rapide, stabilind ulterior si tratamentul care poate fi medicamentos si /sau psihoterapeutic(chiar exclusiv in cazurile mai usoare).
Cu toata reticenta intalnita, din pacate in tara noastra, fata de domeniul psihiatric, ideal este ca prezentarea la medical psihiatru sa fie facuta cat mai repede posibil pentru a putea beneficia de o interventie terapeutica rapida cu sanse reusite de remisiune!

Dr CRISTINA ENESCU
Medic specialist psihiatrie

PSIHIATRIE vs PSIHOLOGIE

PSIHIATRIE vs PSIHOLOGIE

PSIHICUL reprezinta un ansamblu, un cumul de stari, trairi, caracteristici, si fenomene orientate subiectiv dar care rezulta din procesele cerebrale care ne ajuta sa luam constant contact cu fenomenele si lumea obiectiva.

Aceasta interactiune intre subiectiv si obiectiv ne raporteaza la propria persoana si la realitatea exterioara prin diferite procese .

Ma intalnesc la tot pasul , in specialitatea mea cu diferite confuzii, cea mai des intalnita fiind cea dintre Psihiatru-Psihiatrie vs Psiholog-Psihologie.

Desi ambii profesionisti se ocupa cu studiul si rezolvarea problemelor legate de psihicul uman, diferenta intre activitatea celor doi exista si trebuie luate in evidenta atunci cand ne confrutam cu astfel de probleme.

Voi incerca sa explic intr-un mod cat mai simplu diferentele spre a facilita intelegerea lor.

Psihiatria este disciplina medicala, psihiatrul fiind medic, absolvent al unei facultati de medicina si care a urmat ulterior specializarea in psihiatrie. Psihiatrul se ocupa de spectrul tulburarilor psihicului uman din perspectiva diagnosticarii lor psihiatrice si a tratamentului acestora.

Psihologul este abolventul unei facultati de psihologie iar Psihoterapeutul a urmat si o formare in  diversele tipuri de psihoterapii. Si Psihologul , cel Clinician-cum  se numeste, poate stabili un diagnostic in urma studiului unui caz,acel diagnostic numindu-se PSIHODIAGNOSTIC.

Spre deosebire, medicul psihiatru , care stabileste diagnosticul unei tulburari din prisma medicala, dobandeste in urma studiilor parcurse, abilitatea de a stabili si prescrie si un tratament medicamentos pt afectiunea in cauza.

Tratamentul unei tulburari psihiatrice poate  fi dublu:

-medicamentos

-psihoterapeutic, aceasta combinatie fiind si cea cu rezultatele cele mai evidente si pozitive.

Nu trebuie omis faptul ca de fiecare data , avem de a face cu un caz, chiar particular l-as numi, iar In urma analizarii lui se pot pune ambele diagnostice-cel clinic,psihiatric si psihodiagnosticul- cel stabilit de psiholog.

In cee ace priveste tratamentul, se va decide intre cele doua alternative mai sus mentionate,  in functie de fiecare caz in parte.

Intr-o exprimare mai putin medicala putem spune ca psihiatrul trateaza prin medicatie si cuvant iar psihologul-psihoterapeut ,prin cuvant.

Artocol scris de dna doctor, Dr Cristina Enescu, Medic specialist Psihiatrie