Medicul de familie – omul care pe unii dintre noi ne cunoaște încă de când eram copii și care de fiecare dată când ne vede își amintește de noi, chiar dacă poate trec prin fața sa zilnic zeci de pacienți.

Și doamna doctor Liliana Luca și-a amintit de noi când am vizitat-o pentru acest interviu. Doamna Liliana Luca este medic de familie la Reșița, având o vechime de aproape 18 ani în domeniu. Un medic cu pasiune pentru ceea ce face, care iubește să ajute oamenii și care mereu este cu zâmbetul pe buze, lucru care pentru mulți dintre noi vine uneori ca o încurajare și ne ajută să trecem mai ușor de ,,teama de a merge la medic”.

Ne bucurăm că ne-a răspuns la întrebările de mai jos și și îi mulțumim pentru timpul acordat.

1. De cât timp profesați în domeniu?

De când a apărut specialitatea „medicină de familie” în România, adică 1999-2000. Sunt aproximativ 18.

2. De ce tocmai profesia de medic de familie?

De formație sunt pediatru. Când a apărut medicina de familie mi s-a părut că mi se potrivește , și am luat-o cumva de la 0. Era un pionerat, dar m-am adaptat din mers și fiind destul de tânără pe atunci am făcut față la muncă, drumuri, cursuri și examene .

3. Cum ați defini profesia de medic de familie? Ce ar trebui să reprezinte medicul de familie pentru noi, pacienții?

Medicul de familie este cel care nu se gândeste doar la semnele și simptomele unei boli , ci încearcă să le așeze în contextul istoric al pacientului, se gândește la aspectul psihologic și chiar social al acestuia, poate chiar geografic, fără să exagerez. Una face un medic de familie pentru un pacient în București, și alta la satul X aflat la 100 km depărtare de un orășel, și ăla fără spital. Medicul de familie adună datele și medicația date de 5 medici specialiști și o „așează”. Și nu în ultimul rând , medicul de familie cunoaște mai multe generații ale aceleiași familii, de la bunic până la nepot, chiar strănepot .

Pentru pacienți, medicul de familie ar trebui să reprezinte omul „de încredere”. Cel pe care-l poate întreba orice, cel căruia îi poate spune orice. Și că a fumat marijuana, că a avut contact sexual neprotejat, și ca s-a certat cu iubitul , sau că vrea să-și dea copilul la înot. Într-un cuvânt, să facă parte din familie …

4. Care sunt 2-3 cele mai frumoase lucruri pe care vi le aduce această profesie?

Sunt mai mult de 2-3 lucruri. Dar o să încerc să aleg! Medicul de familie este norocos că are aproape întotdeauna feedback. Unui medic de la Urgență rar pacientul vine să-i spună cum ”s-a sfârșit”, dar medicul de familie cunoaște rezultatul muncii sale. Când un copil de câțiva ani fuge spre tine și te îmbrătisează îți trece tot necazul… Odată , o învățătoare le-a dat o compunere unor elevi: să scrie dacă s-ar trezi adulți în dimineața următoare, cine ar vrea să fie. Unul a scris Michael Jackson, altul Madonna, iar o fetiță ”doctorița Luca”!

Eu sunt o persoană credincioasă, dar nu prea bisericoasă, asta e altă discuție. Am mers într-o seară la biserică să vorbesc pentru un parastas. Acolo, unde se aprindeau lumânări pentru vii și morți, era o doamnă, pacientă de-a mea, pentru care nici măcar nu-mi aduceam aminte să fi făcut ceva special. Nu știu de ce, am simțit nevoia să-i spun că nu vin prea des la biserică. A zâmbit și mi-a arătat o foaie, era un pomelnic, iar numele meu era ACOLO… Sunt multe povești frumoase în spatele muncii mele, mai multe decât îmi aduc aminte chiar.

5. Care este partea cea mai grea a profesiei?

Poate credeți că o să incriminez sistemul informatic, lipsa banilor, sau imposibilitatea de a ajuta un pacient care nu-și poate face investigații. NU! Peste astea treci …Treci și peste problemele financiare, și peste răutățile unora- oamenii sunt de multe feluri. Cel mai greu e să pierzi bătălii, să dai vești proaste , și să nu poți să faci nimic pentru un pacient grav.

6. Ce sfat le-ați da celor care își doresc să urmeze această profesie?

Nu cred că sunt mulți cei care doresc să facă medicină de familie, dar pentru cei care vor le dau doar un sfat prietenesc: să-și iubească meseria, să nu o transforme într-o afacere, și să nu devină „scriitori”, adică spun că cel mai simplu e să transcrii rețete și să dai bilete de trimitere…Poate e bine și așa, îți câștigi existența, dar nu te împaci tu cu tine la sfârșitul zilei…