Ii multumim domnului Marian Rosca pentru ca ne-a permis sa publicam experienta lui cu un spital public Bucurestean.

Am fost la doctor si nu am dat spaga ! 😲

Da, mi-am asumat acest risc si pe deasupra, daca ne luam dupa ultimele declaratii ale prim-ministrului, am fost si nesimtit. Voi ce credeti ?

Aceasta postare nu este un demers cu scopul de a denigra medici sau institutii. O fac pentru ca, in primul rand, am promis ca voi documenta interactiunea mea cu sistemul de sanatate prin prisma interventiei chirurgicale pe care am suferit-o si, in al doilea rand, doresc sa fie un prim pas din calatoria pe care mi-am propus sa o fac pentru a pune si eu umarul la imbunatatirea conditiilor de tratare in spitalele din Romania. Poate va faceti un pic de timp sa cititi, s-ar putea sa va intereseze.

INTRODUCERE

Traim in tara si in timpurile in care prim-ministrul spune ca a da spaga este „o maniera diferita cultural de a multumi cuiva”. Da, sa te duci la doctor, in Romania, azi, cu gandul sa NU dai spaga, pare un gand sinucigas, incoltit in mintea unui nesimtit. Avand in vedere pozitia politica de rang inalt a persoanei emitente, cineva neavizat si slab de inger o poate lua de buna, pe nemestecate. Ced ca sunt multe motive pentru care exista acest fenomen, SPAGA, in sistemul sanitar, dar, dupa aceasta experienta, eu am ajuns la o concluzie surprinzatoare.

CURPINS

Acum cateva zile, mai exact in 11.03.2019, scriam despre faptul ca am inceput demersurile pentru a beneficia, in calitate de asigurat al sistemului public de sanatate (deh, eu nu-mi permit la privat ca altii), de o interventie chirurgicala. Nefiind vorba de o urgenta, m-am prezentat la medicul de familie, de la care, in urma unor investigatii, am primit sfantul bilet de trimitere (FIG. 1), catre sectia medicala specializata a unui cunoscut spital din Bucuresti, unde urma sa fiu tratat. Nu mai insist acum asupra neregulilor din biletul de trimitere, cu toate ca le consider foarte grave.

O sa incerc sa pastrez, pentru moment, anonimatul echipei medicale si a altor detalii irelevante.

Reusesc sa ajung la marele spital bucurestean, aflat in administrarea Primariei Bucuresti, intr-o minunata zi de primavara , 18.03.2019. Ajuns aici, aflu ca nu mai sun locuri de parcare in interior (video) si ca trebuie sa ma descurc. In aglomeratia din trafic, n-am mai avut timp sa ma intreb daca, cu sutele de milioane date pe apa mantuirii, de catre Primarie, se putea face o parcare conforma cu nevoile oamenilor veniti in suferinta, si m-am descurcat cumva.

Am intrat in curtea spitalului ca un simplu cetatean venit sa-si caute alinarea. Era un spital pe care il vizitasem de multe ori, intr-o perioada, prin prisma indatoririlor de serviciu. Am fost placut surprins sa regasesc un spital cu cladiri renovate, curatenie, si o oarecare organizare in fluxul de oameni/pacienti, masini si alte cele care misunau in curte (FIG. 2). De asemenea, pe baza informatiilor afisate la vedere (FIG. 3), am identificat relativ rapid pavilionul in care urma sa fiu tratat. In interior, de asemenea, sectii renovate, un standard destul de ridicat ( FIG. 4, 5). De asemenea, un loc unde ma asteptam sa gasesc surprize, toaleta, in conditii bune (FIG. 6,7). Nu stiu cat de eficienta e solutia de dezinfectare, dar asta e alta discutie.

Emotiile incep, normal, in momentul in care te afli in fata medicului. Am intrat in cabinet la ora stabilita. Dupa o scurta analiza, mi s-a spus ca voi suferi interventia chirurgicala in scurt timp si am fost trimis la secretariat sa-mi fac procedurile pentru internare.

Aici este momentul si aspectul pe care vreau sa pun accent. Penru ca in acest moment, cu toate ca ma aflam sub emotiile specifice momentului in care sti ca urmeaza sa intri intr-o sala de operatii (chestie pe care nu o faci in fiecare zi) am cerut medicului sa-mi dea mai multe detalii legat de intervente. Mai mult de atat, i-am solicitat concret sa-mi spuna daca nu are si alte variante, in afara de clasica ata chirurgicala, afland intre timp ca ar exista ceva „lipici chirurgical”, avand in vedere ca a fost vorba de o interventie la nivelul fetei (chist sebaceu) si doream sa evit sa raman cu cicatrice. Mi-a spus ca vom discuta dupa ce imi fac procedurile de internare. Super !… mi-am zis eu

De la secretariat, am plecat cu un „dosar” de documente – foaia de spitalizare. Am avut curiozitatea sa vad ce documente sunt. Nu mica mi-a fost mirarea cand am vazut ca exista documente specifice – ACORDUL PACENTULUI INFORMAT – (FIG. 8, 9) pe care eu va trebui sa le semnez dupa ce voi fi informat despre tot ceea ce inseamna interventia respectiva, ce riscuri presupune, ce beneficii, ce variante sunt, personalul care se va ocupa de mine, etc. etc. Super , din nou ! … imi spun eu, placut surpirns fiind ca exista chiar proceduri pe aceste aspecte, nu e doar o solicitare aiurea de-a mea. Revin in cabinetul medicului, surpriza! nicio informare -> repede la sala de operatii!

Intins pe canapea, o asistenta, ,banuiesc, incearca sa indice locatia chistului de pe fata mea cu un pix. Ghinion, pixul nu scrie. Pixul doi: nu scrie nici acesta ! Deja imi simteam fata o ciorna. Varianta 3, markerul negru inca functiona. Anestezie locala, camp steril si medicul incepe treaba. Nu a durat mult. Nedureros. Dar destul de incomod. La final, o stare de lesin trecatoare… sunt mai emotiv din fire. Imi revin si primesc reteta, cateva sfaturi despre cum sa-mi ingrijesc mica operatie, si recomandarea de a reveni dupa o saptamana la control si pentru a-mi scoate ata. Toate documentele au ramas la ei. N-am primit nimic, in afara de reteta.

Am plecat cu un pansament pe fata, sub care stiam ca am o taietura cusuta cu ata. Un mix de sentimente. Faptul ca trecusem cu bine prin intervetnie ma bucura. Dar nu-mi dadea deloc pace gandul ca nu mi s-au oferit informatiile solicitate si imi faceam griji ca poate o sa raman cu cicatrice. Am cautat pe internet si am aflat ca pacientii au drepturi in Romania, ca exista o LEGE A DREPTURILOR PACIENTULUI 46/2003 (http://www.cnas.ro/page/legea-drepturilor-pacientului.html ). Ca aveam tot dreptul si trebuia sa fiu informat cu privire la tot ceea ce eu solicitasem si era trecut in acele documente, si ca aveam „dreptul la ingrijiri medicale de cea mai inalta calitate de care societatea dispune” (ART.2). Si aici este marea mea dezamagire si revolta !!

DEGEABA AVEM CLADIRI FRUMOASE SI DOCTORI BINE PLATITI, DACA SCOPUL PRINCIPAL AL ACESTORA, TRATAREA PACIENTILOR SI RESPECTAREA DREPTURILOR ACESTORA NU SE INTAMPLA PRECUM PREVEDE LEGEA! Asa cum ar fi normal, de altfel.

Practica aceasta a continuat si dupa o saptamana, cand am revenit pentru control si scoaterea atei. Cabinet-> Sala operatii-> Canapea-> Control -> Scos ata -> La revedere ! –

– Dar, ma scuzati, cu niste documente nu ar trebui sa raman si eu dupa aceasta interventie?

– Ce documente?

– Pai pe mine ma intrebati? Eu sunt pacientul, dumneavoastra sunteti medicul.

– Pai nu stiu la ce va referiti…

– Ceva ! Un document prin care sa am si eu o dovada ca am suferit aceasta interventie.

… iti trebuie mult tupeu si nesimtire sa-ti ceri drepturile ca si pacient in spitalele din aceasta tara, mai ales cand nu dai spaga. Dar am fost hotarat sa vad pana unde poate merge aceasta nepasare fata de pacient.

Vazand ca nu scapa de insistenta mea, medicul spune asistentei sa-mi dea o Scrisoare medicala (FIG.10), ceva normal, ceva de bun-simt, ceva ce exista deja ca formular si procedura.

Mix de sentimente. Am scapat, se vindeca. Nu mai am bandajul pe fata.

Dar de ce asa? De ce nu-mi sunt respectate drepturile mele ca pacient? Cand o sa devina medicii responsabili? Daca nici acum, cu salariile marite, spitalele renovate si dotate, atunci cand? CAND? O sa aflu, sper, in perioada urmatoare. Sau cel putin voi incerca, prin actiunile mele, ca drepturile pacientului sa fie respectate cat de mult se poate.

CONLUZII

CEEA CE EXPUN EU AICI POATE PAREA IRELEVANT PENTRU UNII, DAR EU CONSIDER CA ASTA E CAUZA PENRU CARE SOCIETATEA NOASTRA E ASA CUM E: FAPTUL CA NU NE SUNT RESPECTATE DREPTURILE NOASTRE, CA CETATENI, INTR-O TARA MEMBRA A UNIUNII EUROPENE SI SEMNATARA A CONVENTIILOR INTERNATIONALE CE PREVAD DREPTURILE OMULUI. Si pana cand nu vom avea curajul sa cerem sa ne fie respectate dreturile de cei care ar trebui sa ni le respecte, vom fi complici la aceste abuzuri si situatia nu se va rezolva. Si banuiesc ca sunt unii care vor sa ne indeparteze din Europa, cred eu, cu scopul de a putea abuza in liniste.

Si nu e doar despre drepturile pacientului, este si despre SPAGA. Pentru ca de asta cred eu ca dau oamenii spaga: deoarece nu-si cunosc drepturile si cred ca daca dau spaga, vor primi ceea ce merita. Poate ca da, poate ca nu!

Si mai este si despre ceea ce sti ca ai primit/beneficiat ca pacient, si ceea ce apare, eventual, in niste documente necompletate sau chiar inexistente, care raman in arhiva spitalului si pe baza carora se fac decontarile. Si care nu mai ajung la pacient. Pacient care nu mai stie nimic.

Nu sunt neaparat un bun orator/scrib, si nici jurnalist de investigatii, dar urmatoarea promisiune este ca nu ma voi limita doar la a expune situatia in mediul online ci voi actiona si in mediul offline. Pentru ca este nevoie de actiune daca vrem sa se schimbe ceva. In prima faza voi cere un punct de vedere din partea conducerii spitalului si o copie a dosarului meu. Voi vedea care e situatia si ce am de facut mai departe. Si voi reveni cu noutati.

Ce parere aveti despre cele expuse de mine? Voi prin ce experiente ati trecut in sistemul medical din Romania? Va invit in grupul dedicat acestor discutii „AM FOST LA DOCTOR”, in incercarea de a aduna cat mai multe marturii de la oameni ce au avut de-a face cu acest sistem, cu scopul de a imbunatati modul in care suntem tratati in spitalele din Romania

https://www.facebook.com/groups/AmFostLaDoctor/

UPDATE 01.04.2019 – solicitare catre conducerea spitalulu pentru documente dosar internare si punct de vedere cu privire la respectarea drepturilor pacientului – astept raspuns in termen legal

UPDATE 17.04.2019 – primesc raspuns de la spital, pe mail, in care mi se spune ca ei considera ca mi-au fost respectate drepturile ca pacient si pentru a primi copie dupa documentele solicitate, dosarul de internare, va trebui sa depun o cerere in mod personal, pentru ca din email nu mi se poate stabili identitatea …

UPDATE 18.04.2019 – am mers personal la secretariatul spitalului si am depus cererea scrisa nr. inregistrare 12215/18.04.2019

UPDATE 10.05.2019

– primesc prin posta, recomandata, un plic ce contine un „BILET IESIRE DIN SPITAL’, care, de fapt, este aceeasi „SCRISOARE MEDICALA” primita initial, dupa lungi insistente, cu acelasi continut, dar cu titlul schimbat + raspunsul primit initial pe email in care ei sustin ca mi-au respectat drepturile ca pacient. Nici vorba de vreo copie a dosarului meu de internare, ceea ce eu le-am cerut, in scris, personal.

Ii multumim domnului Marian Rosca ca ne-a permis sa publicam experienta lui cu un spital public Bucurestean.

Biletul de internare pe care se observa bifele in locuri neclare. De exemplu, nu se poate spune daca ‘nivelul de prioritate’ este ‘urgenta’ sau ‘curenta’. Se lasa intentionat la latitudinea cui?

Curtea spitalului cu cladiri renovate, intr-o frumoasa zi de primavara.

Un panou cu ‘harta’ spitalului. 11 pavilioane.

Interior sectia Dermatologie. Renovat. Botosei obligatorii/optional

Interior sectia Dermatologie sala de asteptare.

Baie sectia Dermatologie. Renovat.

Acord pacient informat, face parte din proceduri si documente conform Legii 46/2003 cu privire la drepturile pacientilor. Degeaba, nu este completat pentru ca nu am primit informatiile respective, chiar daca am insistat sa mi se ofere acele informatii. Oare a fost incalcata legea?

Acord pacient informat (2), face parte din proceduri si documente conform Legii 46/2003 cu privire la drepturile pacientilor. Degeaba, nu este completat pentru ca nu am primit informatiile respective, chiar daca am insistat sa mi se ofere acele informatii. Oare a fost incalcata legea?

Eu, cu masca de protectie… in caz ca nu v-ati dat seama.

Dupa lungi insistente, la finalizarea interventiei chirurgicale suferite, primesc si ‘scrisoarea medicala’, document ce trebuia sa-l primesc by default conform Legii 46/2003.

Update 01.04.2019 solicit spitalului copii dupa dosarul meu de internare si un punct de vedere cu privire la modul in care mi-au fost respectate drepturile mele ca pacient. Astept raspuns in termen legal.