Cu si fara COVID-19 sa nu uitam ca bolile cardiovasculare sunt principala cauza a mortalitatii in Romania

Bolile cardiovasculare sunt principala cauza a mortalitatii in Romania, astfel ca, prin prezentul document ne dorim sa va aducem la cunostinta o analiza sumara realizata asupra impactului pe care bolile cardiovasculare il au la nivel national.

In Romania 59% dintre decesele la nivel national sunt cauze de bolile cardiovasculare (CDV). Femeile au o predispozitie genetica mai mare la CDV, astfel ca 66% dintre aceste decese sunt inregistrate in randul populatiei feminine, in timp ce 53% sunt inregistrate in randul populatiei masculine. Rata standardizata a bolilor cauzate de CDV inregistreaza valori de 954.8 pentru ambele sexe, in timp ce media europeana este de 381.4. Mai mult decat atat, in randul persoanelor sub 65 de ani rata standardizata atinge valori de 114.6 in Romania, comparat cu 45.9 la nivel european (la 100,000 de locuitori). La nivel general, Romania inregistreaza cei mai critici indicatori din randul EU28.

Romania este a doua tara din Uniunea Europeana, dupa Bulgaria, in ceea ce priveste rata mortalitatii. In timp ce rata standardizata a mortalitatii/100,000 cetateni este de 1,036 la nivel European, in Romania inregistreaza valori de 1,530, principala cauza a mortalitatii fiind bolile cardiovasculare, urmata de cancer.

Bolile cardiovasculare sunt asociate cu un anumit tip de comportament si stil de viata in care se pot regasi: hipertensiune (cauzeaza 31.8% dintre CDV), fumat (cauzeaza 16.3% dintre CDV), colesterolul ridicat (cauzeaza 14.4% dintre CDV), obezitatea (cauzeaza 13.9% dintre CDV), alcoolul (cauzeaza 12.4% dintre CDV), consumul scazut de fructe si legume ( cauzeaza 7.1% dintre CDV), si lipsa activitatii fizice ( cauzeaza 6.6%).

In Romania 7.4 mn de adulti sunt afectati de hipertensiune (45.1%), 30% sunt fumatori, iar prevalenta obezitatii este de 20%.

Desi bolile cardiovasculare sunt principala cauza a mortalitatii, doar 6% dintre romani se prezinta la medic pentru controale de rutina ale sistemului cardiovascular si 1% pentru cancer, majoritatea investigatiilor anuale vizand alte afectiuni decat cele fatale precum sistem respirator (38%), sistem digestiv (11%). Cu toate acestea, in randul tratamentelor non-ambulatorii (e.g. doar o noapte de spitalizare), cele mai tratate afectiuni in spitale sunt cele cardiovasculare (14%), urmate de cele ale sistemului respirator (12%), digestiv (10%) si neoplasm (10%), fapt ce subliniaza lipsa informarii si culturii medicale/sanitare din randul populatiei.

Un rol important in imbunatatirea sanatatii populatiei il are Casa Nationala de Asigurari de Sanatate, iar bugetul alocat acestei institutii reprezinta 4.8% din PIB. Desi bolile cardiovasculare sunt principala cauza a mortalitatii din Romania, guvernul aloca o suma pentru tratarea acestor boli care este de 14 ori mai mica decat suma alocata pentru tratamente oncologice si de 8 ori mai mica decat suma alocata pentru dializa. Tratementele pentru aceasta cauza reprezinta 4.5% din bugetul alocat Casei Nationale de Asigurari de sanatate, reprezentand doar 0.002% din PIB. La nivel general Romania sufera de lipsa finantarii pentru sectorul medical, iar mai mult decat atat, spitalele publice se afla mult in urma spitalelor private din punctul de vedere al conditiilor oferite. Eficienta si dezvoltarea spitatelor ar trebui stimulata atat prin alocarea de bugete mai mari, cat si prin crearea de strategii care sa fie indreptate catre dezvoltarea departamentelor de cardiologie din spitalele publice, variabila care ar putea fi sustinuta prin intermediul partneriatelor Public – Privat.

In momentul de fata exista doar 4 centre in toata tara in care se poate trata infarctul acut miocardic, iar dintre aceste centre doar unul este public (Institutul de Cardiologie), celelalte fiind private. O nevoie acuta in acest context nu o reprezinta doar lipsa centrelor, cat si lipsa cardiologilor, astfel ca situatia Romaniei la acest capitol este similara cu cea din Africa Sub Sahariana.

Daca facem referire doar la interventiile chirurgicale cardiace, nu exista suficienti doctori pentru a suplinii nevoia de astfel de interventii; in Romania se inregistreaza in jur de 700,000 de cazuri/an ceea ce inseamna 9,000 pacienti per doctor, adica 36 de pacienti pe zi pentru un specialist in chirurgie vasculara. Mai mult decat atat, cca. 40% (sau mai putin) dintre copiii care se nasc cu boli cardiace se trateaza in Romania, din cauza lipsei de fonduri destinate sistemului medical.

Conform unui studiu publicat in Jurnalul International de Cercetari de Mediu si Sanatate Publica referitor la sistemul de sanatate local, desi numarul de spitale si doctori a crescut pana in prezent, numarul deceselor generate de CDV a continuat sa creasca. Acest aspect confirma faptul ca numarul de spitale si doctori ce trateaza bolile cardiovasculare este inca destul de redus in Romania. De asemenea, potrivit acestui studiu, la sfarsitul lunii august 2019, se inregistrau cca. 17,000 de cazuri ce solicitau interventii cardiologice care ar fi trebuit finantate, insa Casa de Asigurari finanta in acel moment 5000 dintre acestea. In Europa de Est, suma medie alocata unor astfel de cazuri este de 18,000 EUR, in timp ce in Romania este de 10 ori mai mica 1,200-1,800 EUR, iar in Republica Moldova de 7,000 EUR per caz.

Consideram ca exemplele mentionate anterior reprezinta o argumentatie acurata in ceea ce priveste necesitatea imbunatatirii politicilor publice in randul pacientilor cu boli cardiovasculare, a sumelor alocate de stat per pacient pentru astfel de proceduri, si dezvoltarea centrelor de tratare specializate. O strategie pe termen lung care sa facilitieze preventia si diminuarea incidentei bolilor cardiovasculare ar trebui implementata la nivel national, iar cresterea numarului de spitale si al doctorilor, ar trebui in egala masura sa fie sustinute si incurajate prin intermediul acestei directii. Solutiiile practice in acest sens ar putea fi relocarea fondurilor de la bugetul de stat in mod proportional catre principalele cauze ale mortalitatii la nivel national si intensificarea parteneriatului dintre spatiul Public si cel Privat in ceea ce priveste tratarea bolilor cardiovasculare, prin intermediul unor politici si reglementari favorabile furnizorilor privati, astfel incat sa ii incurajeze in constituirea unor astfel de demersuri.

In ultimii ani numarul centrelor de tratare a bolilor cardiovasculare denumite si „centre de cardiologie interventionala” a crescut semnificativ, dar nu suficient, la ora actuala existand cca. 38 de cetre dintre care 15 sunt private si 23 publice. In centrele publice exista angiografe si alte echipamente necesare interventiilor cardiologice care nu sunt functionale sau nu pot fi utilizate din cauza lipsei de medici specializati, astfel ca cele mai multe cazuri sunt tratate in spatiul privat. Incurajarea parteneriatelor de tip „PPP” (Parteneriat Public Privat) poate determina pe termen lung cresterea numarului de centre de tratare a bolilor cardiovasculare prin simpla permitere a furnizorilor de servicii private sa functioneze in cadrul unor spitale existente si prin oferirea acreditarilor necesare de care au nevoie acestia pentru a functiona ca spitale de sine statatoare, cat ai a autorizarilor esentiale pentru functionare. Mai mult decat atat, intrucat furnizorii privati detin propriul management/control in ceea ce priveste gestionarea cazuistii si rezolvarea acesteia, lipsa personalului medical specializat in interventiile cardiovasculare din cadrul spitalelor publice ar putea fi suplinita prin intermediul acestui tip de parteneriat.

Parteneriatele de tip PPP pot fi ilustrate prin structurile de tip „spital in spital” in care un furnizor de servicii medicale (e.g. cardiovasculare) activeaza in cadrul unui spital deja existent (fie public sau privat) utilizand infrastructura medicala pusa la dispozitie de acel spital existent. O exemplificarea a acestui tip de parteneriat poate fi urmatoarea: un furnizor de servicii medicale private care detine propria retea medicala compusa din diversi doctori, utilizeaza un spatiu customizat oferit de un spital deja existent pentru a-si desfasura activitatea medicala. Acest spatiu poate fi format dintr-un nr.x de camere de consultatie, bloc operatoriu, receptie, ATI. In ceea ce priveste camerele de consultatie si blocul operatoriu, acestea sunt destinate exclusiv furnizorului de servicii private, in timp ce receptia si ATI-ul pot fi elemente comune pentru furnizor si spital, altfel spus, pentru a putea primi, inregistra, interna sau externa un pacient, furnizorul privat va utiliza receptia spitalului existent, iar in masura in care este nevoie de terapie intensiva in urma efectuarii procedurilor medicale, furnizorul privat va utiliza sectia de ATI a spitalului. 

Consideram ca o reglementare in acest sens, care sa permita furnizorilor privati sa functioneze conform structurii prezentate, in baza unei acreditari care sa ateste caracterul de spital al acestora, ar putea contribui major la reducerea ratei mortalitatii cauzata de bolile cardiovasculare, conducand atat la cresterea numarului de centre de tratament la nivel de national, si favorizand totodata si numarul medicilor specializati in acest tip de interventii.

In scopul prezentarii celor mentionate anterior, atasam in Anexa 1 o serie de propuneri de modificari legislative adresate contextului legislativ actual.

In final, revenim cu solicitarea de a pune cu prioritate pe agenda dumneavoastra un demers public care sa aduca la acceasi masa toate partile vizate ce pot contribui la demararea acestei initiative, atat din sectorul public cat si din cel privat (asociatii ale pacientilor, operatorii publicii si privati, organizatii profesionale, autoritati cu putere de decizie in domeniul sanatatii, etc.).