Raportul CHP 2025 oferă o radiografie actuală și structurată a modului în care pacienții din România interacționează cu sistemul de sănătate, a nevoilor lor reale și a decalajelor persistente dintre politici, servicii și experiența de zi cu zi a oamenilor

La fiecare 100.000 de români, 215 mor, în medie, din cauze tratabile, arată raportul „State of Health in the EU. Romania – Country Health Profile 2025”, publicat recent de Comisia Europeană și Organizația pentru Cooperare și Dezvoltare Economică.

1. Cifrele mortalității din cauze tratabile sunt de aproape 2,5 ori mai ridicate decât media Uniunii Europene, care este de 90 de decese la 100.000 de locuitori.
2. România continuă să aloce cei mai puțini bani pentru sănătate pe cap de locuitor dintre țările UE, lucru resimțit de pacienți atunci când sunt nevoiți să facă plăți direct din buzunar, cel mai frecvent pentru medicamente.
3. Și șpăgile rămân o realitate în sistemul medical

Documentul centralizează date, observații și perspective ale pacienților și aparținătorilor, cu scopul de a fundamenta decizii mai bine informate în domeniul sănătății.

Raportul se poziționează ca un instrument de lucru pentru decidenți, profesioniști din sănătate și organizații de pacienți, punând accent pe experiența directă a beneficiarilor de servicii medicale.

Ce ne arată Raportul CHP 2025: concluzii și mesaje-cheie din perspectiva pacienților

Raportul CHP 2025 oferă o analiză sintetică și coerentă a experienței pacienților din România în relația cu sistemul de sănătate. Documentul centralizează date, observații și perspective ale pacienților și aparținătorilor, cu scopul de a evidenția nevoi reale, disfuncționalități recurente și direcții de îmbunătățire relevante la nivel de sistem.

Raportul se poziționează ca un instrument de lucru pentru decidenți, profesioniști din sănătate și organizații de pacienți, punând accent pe experiența directă a beneficiarilor de servicii medicale.

1. Experiența pacientului este insuficient valorificată sistemic

Una dintre concluziile centrale ale raportului este că experiența pacientului nu este încă integrată în mod consecvent în:

1. proiectarea serviciilor medicale,
2. evaluarea calității îngrijirii,
3. procesele de decizie și politici publice.

Deși pacientul este invocat frecvent în discursul public, raportul indică faptul că feedback-ul său este rar colectat structurat și și mai rar utilizat ca bază reală pentru schimbare.

2. Parcursul pacientului este fragmentat și greu de navigat

Raportul evidențiază lipsa unei abordări integrate asupra parcursului pacientului. Din perspectiva acestuia:

1. serviciile sunt slab coordonate,
2. informațiile sunt dispersate,
3. continuitatea îngrijirii depinde adesea de efortul individual al pacientului sau al aparținătorilor.

Această fragmentare conduce la ineficiență, întârzieri și o experiență percepută ca impredictibilă și obositoare.

3. Povara administrativă este transferată către pacienți și familii

Un takeaway recurent din raport este transferul responsabilităților administrative către pacienți:

1. completarea și urmărirea documentelor,
2. înțelegerea procedurilor,
3. interacțiunea cu multiple instituții fără sprijin clar sau ghidaj.

Raportul arată că această realitate creează inechități între pacienții cu nivel diferit de informare, resurse sau sprijin familial.

4. Componenta emoțională este sistematic subestimată

Raportul subliniază că impactul emoțional al bolii și al interacțiunii cu sistemul medical este insuficient recunoscut și adresat.

Pacienții semnalează:

1. stres, anxietate și sentiment de nesiguranță,
2. dificultăți în înțelegerea informațiilor medicale,
3. nevoia de sprijin uman, nu doar medical.

Dimensiunea psihologică este identificată ca un factor important în aderența la tratament și în percepția calității îngrijirii.

5. Comunitățile de pacienți joacă un rol esențial de suport și informare

Raportul evidențiază rolul comunităților de pacienți ca:

1. surse de informații validate,
2. spații de sprijin emoțional,
3. canale de orientare și clarificare,
4. mecanisme de reprezentare și advocacy.

Implicarea în comunități este asociată cu o mai bună înțelegere a drepturilor, cu creșterea autonomiei pacientului și cu reducerea sentimentului de izolare.

6. Digitalizarea este percepută ca oportunitate, dar necesită coerență

Raportul arată deschiderea pacienților către soluții digitale, în special pentru:

1. informare,
2. comunicare,
3. urmărirea parcursului medical.

În același timp, sunt semnalate:

1. lipsa interoperabilității,
2. nevoia de soluții ușor de utilizat,
3. importanța adaptării digitale la nevoile reale ale pacienților, nu doar la cele administrative.

7. Nevoia unei abordări colaborative și centrate pe pacient

Concluzia transversală a raportului este clară: îmbunătățirea experienței pacientului necesită colaborare reală între:

1. pacienți și aparținători,
2. profesioniști din sănătate,
3. instituții publice,
4. organizații de pacienți.

Raportul poziționează pacientul nu ca beneficiar pasiv, ci ca partener activ, a cărui experiență reprezintă o sursă legitimă de expertiză.

Concluzie

Raportul CHP 2025 oferă o bază solidă pentru reflecție și acțiune. El evidențiază decalajele existente, dar și potențialul real de transformare a sistemului de sănătate prin ascultarea, implicarea și sprijinirea pacienților.

Este un document care invită la responsabilitate, coerență și construcție pe termen lung.

Poziția Colegiului Pacienților privind Raportul CHP 2025

Colegiul Pacienților consideră Raportul CHP 2025 unul din instrumentele esențiale de înțelegere și îmbunătățire a sistemului de sănătate din România, deoarece aduce în prim-plan perspectiva celor direct afectați: pacienții și aparținătorii lor.

Acest raport confirmă o realitate cunoscută, dar insuficient asumată la nivel sistemic: experiența pacientului rămâne fragmentată, dificil de navigat și prea puțin integrată în deciziile care privesc organizarea, evaluarea și furnizarea serviciilor medicale.

Poziția noastră este clară:

un sistem de sănătate eficient nu poate fi construit fără participarea reală a pacienților, nu doar ca beneficiari, ci ca parteneri legitimi în dialog, evaluare și soluționare.

Raportul CHP 2025 arată că pacienții:

1. preiau frecvent sarcini administrative care ar trebui gestionate instituțional,
2. navighează singuri un sistem lipsit de coerență și continuitate,
3. resimt un impact emoțional semnificativ, insuficient recunoscut,
4. caută informație, sprijin și claritate dincolo de actul medical propriu-zis.

În acest context, Colegiul Pacienților își reafirmă rolul de:

1. reprezentant al intereselor pacienților,
2. intermediar de dialog între pacienți, profesioniști și decidenți,
3. constructor de comunități care oferă informare validată, sprijin și voce colectivă.

Raportul CHP 2025 nu este, pentru noi, un document de constatare, ci un punct de plecare pentru acțiune. El oferă o bază concretă pentru:

1. politici publice mai bine fundamentate,
2. servicii medicale mai coerente și mai umane,
3. procese administrative mai simple și mai echitabile.

Colegiul Pacienților va continua să folosească datele, concluziile și mesajele acestui raport pentru a susține:

1. implicarea activă a pacienților în deciziile care îi privesc,
2. dezvoltarea unor soluții centrate pe nevoile reale ale oamenilor,
3. transformarea sistemului de sănătate dintr-un sistem reactiv într-unul orientat spre prevenție, continuitate și respect.

Credem că ascultarea pacientului nu este un gest simbolic, ci o responsabilitate.

Raportul CHP 2025 demonstrează că schimbarea este posibilă atunci când experiența pacientului devine punctul de plecare, nu o notă de subsol.